O dupa-amiaza senina

Ziua de azi a fost una frumoasa, calma, cu activitati de rutina care lasa senzatia de stabilitate. Mers la piata, certat cu taranii ca e prea scumpa legatura de patrunjel, gatit, curatenie. Ce mai! Raiul pe pamant.
Seninatatea imbecila a acestei zile trebuia totusi sa fie umbrita de norul prostiei celor din jurul meu. Cum altfel?
Pe la un 6 jumate, am iesit din casa spre a merge la bunicu’ meu, am rondu’ de duminica de facut… Ies din blocul meu gri, ma indrept spre statie. In statia de autobuz de la mine de la bloc manca-ti-as, e un ultrapro, ritualul este ca atata timp cat astept aftobuzu’, ma uit in vitrina acelui magazin. Ajung acolo, un cuplu de porumbei se sarutau. Nimic grav pana acum, in afara faptului ca imi blocau privelistea. Gandesc: “Offf, ce frumoasa e dragostea, uita-te la ei ce dulci sunt!”. Deodata, simt ca mi se relaxeaza muschii faciali, iar maxilarul inferior cade doborat de gravitatie. Ce faceau gugustiucii mei? Schimb in public de guma de mestecat! “Ia din asta ca e cu aroma de capsuni, iubito!”
Ok numiti-ma de moda veche, dar parca atunci cand ii fac un control oro-bucal unui zan, as prefera sa nu gasesc corpuri straine in gurita lui. Oricum, pentru cateva momente tot va fi ceva strain pe-acolo…
Sincer vorbind, este normal? Am pierdut complet contactul cu realitatea zilelor noastre? Sau inca mai cred ca pana si in amor trebuie sa existe putin respect pe langa schimbul de fluide corporale? E normal, sau nu? Lamuriti-ma, va rog!
Cert este ca porumbei mei mi-au taiat pofta de mancare, pentru cateva zile.