Astăzi am avut o zi foarte agitată. A început urât, cu trambalat pe la diverse administraţii financiare şi alte instituţii ale statutului român frumos.
Dar pe la după-amiază m-am întâlnit cu Pyuric şi Adi şi ne-am îndreptat spre sediul UTI în zona Piaţa Sudului.
Totul a pornit de la o invitaţie primită de la Anca, în care ni se promiteau nişte gloanţe adevărate şi parcă era ceva legat de UTV. De fapt, UTV a lansat un joc online I dare U, iar MB Drăgan s-a ocupat de crearea şi promovarea site-ului, care arată chiar foarte bine. Ideea de promovare a proiectului a fost una letală, adică o mâna de bloggeri au fost duşi să îşi testeze aptitudinile de sniper în poligonul de la UTI.
Nu prea ştiam noi la ce să ne aşteptăm pentru că invitaţia era un pic cam misterioasă dar sigur niciunul dintre bloggerii prezenţi nu se aştepta să aibă în mâna un pistol semiautomat.
A fost o experienţă foarte interesantă asta e clar. Să ţii în mână o armă letală te pune un pic pe gânduri şi îţi dă o anume senzaţie de putere.

Dacă pâna astăzi spuneam că în România nu ar trebui să fie legalizat portul de armă acum sunt convinsă. Niciun român nu ar trebui să aibă dreptul acesta. La câţi dezaxaţi am văzut bătând Bucureştiul, mă bucur şi mă simt liniştită să ştiu că nu avem legi permisive în această privinţă.

Dar am vorbit prea mult despre nebuniile mele şi să povestesc un pic despre cum a fost totul. Am fost instruiţi, am dat cu subsemnatul şi s-a tras la sorţi. Eu am nimerit biletul cu numărul 3, adică am fost în prima serie care a tras. Ne-am plimbat prin magazin, ne-au fost prezentate mai multe arme (o sa vedeţi filmuleţul lui Adi) şi am ajuns în poligon. Când am rămas eu singurică in poligon alături de Bobby Voicu şi Andi Mihail, mi-am dat seama că eu voi avea un pistol în mână şi voi trage cu el. Sincer, pentru o fostă ochelaristă zic eu că m-am descurcat onorabil adică am căpătat o medalie de bronz şi o cana de la UTI absolut fenomenală, care instantaneu a devenit favorita mea pentru cafeaua matinală. Am mai primit şi nişte pixuri foarte frumoase pe care le-am adăugat la colecţia mea de pixuleţe (încă sufăr după pixul meu cu kaspersky). Dar cel mai frumos premiu a fost să ştiu că la 2 ani de la operaţia la ochi pot trage şi pot nimeri ţinta. Acesta era chiar unul dintre visurile mele, să pot trage la ţintă.
M-am întâlnit iar cu mulţi oameni buni din blogosferă: Alexandra, Adrian Ciubotaru, Maria Olteanu, Tudor Totolici, Hoinaru (care a şi luat locul 1 cu 39 de puncte) şi mulţi alţii pe care probabil i-am uitat, dar sigur la Adrian Ciubotaru veţi găsi întreaga listă.
Să nu uit, dacă intenţionaţi să vă duceţi şi voi să încercaţi trebuie musai ca instructor să-l aveţi pe Domnul Viorel Burghel. Mulţumită dumnealui am făcut eu 30 de puncte cu pistolul meu cu capse calibru de 5.5. Şi în caz ca doriţi sa aflaţi mai multe detalii uitaţi şi situl poligonului de tir.
Am rămas şi eu cu doua ofuri după această experienţă. Primul ar fi că trebuie să încerc si pistolul cu calibru de 9 mm, iar al doilea e că nu am si eu, domne, nişte poze frumoase ca ceilalţi.