Ţin minte că aveam cam 18 ani şi la un moment dat am dibuit o gâlmă la unul dintre sâni. Din fire nu prea sunt ipohondră, deşi am avut o perioadă mai neagră în viaţă în care am aflat că netul nu e cea mai bună soluţie de autodiagnosticare, dar cred că voi povesti asta în alt articol. Ideea e că, deşi eram cam inconştientă şi mergeam pe principiul “cândva tot voi muri” mi-am dat seama că trebuie să aflu ce se întâmplă cu mine şi dacă este un simplu nodul sau ceva mai grav. Spre norocul meu, s-a dovedit că era un simplu nodul pe care l-am tratat cu pastile şi alifii. Dar mi-am dat seama că trebuie să învăţ să mă autocontrolez, dar să şi merg la controlul anual la ginecolog.
Nu mai pun la calcul faptul că există femei apropriate mie care au trecut prin asta şi ştiam cât de important este să ajungi la doctor atunci când nebunia este la început.

Aşadar, atunci când am aflat de campania Samsung More Then Talk şi expoziţia de fotografie a Alisei Tarciniu, am fugit în pasajul Universităţii să văd şi eu fotografiile. Am fost şi la întâlnirea 121.ro unplugged powered by ”Samsung More Than Talk” în care am avut ocazia să o văd vorbind pe Antoaneta Istrate, una dintre femeile afectate de cancerul la sân.
Un lucru m-a izbit de la un început şi am remarcat asta în toate cazurile de cancer pe care le-am întâlnit. Oamenilor le este frică să vorbească despre boala lor, poate e superstiţia de vină. Ştiţi voi, prostia aia cum că dacă vorbeşti despre cancer îl atragi asupra ta şi atunci cu toţii evităm subiectul, batem în lemn şi scuipăm peste umăr.

Ei bine, trebuie să vorbim despre această boală, trebuie să o acceptăm şi trebuie să le sprijinim pe femeile care se luptă cu cancerul la sân, pentru că spre deosebire de alte forme de cancer, cancerul atacă însuşi elementul definitoriu al feminităţii noastre.
Tocmai de aceea mi-a plăcut ideea de grup de sprijin, campania Samsung More Than Talk şi pagina lor de pe Facebook, pentru că pe lângă chimioterapie şi operaţie mai e nevoie şi de sprijinul celor din jur.