Păstrând tradiţia pe care am instaurat-o vinerea trecută, avem a doua ediţie a Friday Night Jukebox, articolul în care ascultăm muzica ce-mi place.
Mă bătusem eu în pept cu cărămida că voi veni cu o temă pentru astăzi, dar să mă ieie dracii dacă mi-o venit ceva în cap! Bine, aş putea presta o seară de lăutărească să simţim tiganii din noi, dar parcă n-am chef să trilulilez “Florăresele” Romicăi Puceanu.

Acestea fiind spuse, să purcedem cu muzicile şi să lăsam bălăriile că avem treabă!

Prima piesă pe care o vom asculta mi-a fost prezentată de către Junky, unul dintre oamenii pe care îi admir şi îi respect. Piesa se numeşte 72nd Street a Ritei Chiarelli.



Atunci când am ascultat-o pe Lhasa de Sella m-am gândit la cărţile lui Carlos Castaneda, m-am gândit la Don Juan şi deşert. Una dntre favoritele mele este Para El Fin Del Mundo O El Ano Nuevo




După două piese mai supărate pe viaţă ar merge să ascultăm o piesă mai veselă, care să ne amintească de frumuseţea drumului. Mă refer la “End of the line” al celor de la Traveling Wilburys. Această trupă a fost o glumă a unora dintre greii muzicii: George Harrison, Jeff Lynne, Roy Orbison, Tom Petty şi Bob Dylan. Piesa asta mi se pare atât de veselă şi optimistă încât o ascult cu plăcere de fiecare dată.



Şi dacă tot am pus ceva vesel şi tot vorbim de muzică, hai să vorbim de Musicology a lui Prince, ţin minte cum aveam 13 ani şi ascultam Purple Rain. Şi poate că am fi putut asculta Purple Rain, dar prefer ceva mai ritmat că incepe weekend-ul şi e vremea prea frumoasă afară.



Şi m-am decis să închei cu o piesă simplă, cu doar câteva versuri şi cu un videoclip regizat de Lars von Trier. Vorbesc acum de Baker Man a danezilor relaxaţi şi anume Laid Back, să vă mai povestesc cât de mult îmi place vocea lui Hanne Boel? Eu zic că nu mai are rost…



Aş fi putut continua, dar eu consider că 5 piese sunt suficiente. Săptămâna viitoare voi fi revoluţionară. ;)