No mistakes in the tango, not like life, simple… that’s what makes tango so great! if you make a mistake… if you get tangled up… you just tango on

De câteva zile mă bate un gând d-ăla, mai năstruşnic… Adică ştiu că trebuie să încep să mă mai mişc, nu de alta, dar mă gândesc că deja am o vârstă şi nu mai sunt ca la şaişpe ani. Aşa încât m-am decis să caut un curs de tango, că tot mişcare se numeşte şi poate mai învăţ şi eu să îmi mişc cele două picioare stângi din dotare.

M-am decis asupra tangoului pentru că-mi place muzica foarte mult şi când mă gândesc la scenele cunoscute de tango din filme mă induioşez toată. Adică, gândiţi-vă la “Scent of a Woman“, cum o dansează Pacino pe fătuca aia m-a făcut să iubesc acel film, tangoul şi faptul că era orb, am eu o slăbiciune pentru poveştile cu orbi.

Poate vă gândiţi că sunt romantică şi mă înmoi la chestii d-astea, de fapt pentru mine tangoul nu e romantic, e o exprimare a tensiunii sexuale, e ca un act sexual fără penetrare, cel puţin nu pe scenă, ce se întâmplă după nu mai e treaba nimănui. Bineînţeles poate fi şi ceva lipsit de conotaţia sexuală, dar atunci nu mai e tango, e lecţie, adică ce am eu nevoie.

Acum tot ce trebuie să fac este să găsesc nişte cursuri mai pe seară şi sper să nu fiu obligată să-mi aduc şi partener că am îmbulinat-o! N-am bani de mituit prieteni în această perioadă.
Aşadar, dacă cunoaşteţi o şcoală de tango prin centru, care să ţină cursuri după ora 19.00 şi care să nu coste o avere m-aţi fericit!
Până atunci un tango pe iutub:

Revin cu cererea de partener, dacă trebuie musai, dar mi se pare discriminatoriu să nu primească şi singăli / singăle.