Niciodata nu i-am crezut pe cei care spuneau că nu ne schimbăm. De fapt ne schimbăm, chiar foarte mult şi de la o zi la alta suntem altcineva.
Cum am ajuns la această concluzie? Mă uitam pe articolele de la începuturile acestui blog. De fapt mie îmi place să văd primele articole ale multor bloguri pe care le citesc, ba chiar există un blog prin această blogosferă pe care aş putea spune liniştită că l-am citit cap-coadă, pentru că am vrut să urmăresc traseul acelui blog.
Dar să mă întorc la oile mele, începuturile acestui blog, când îl foloseam ca loc de defulat, când taxam orice mă deranja, când abia aşteptam să ajung la laptopul meu pentru a-mi descărca energiile negative într-un loc. Acum am ajuns să folosesc acest blog altfel, nici eu nu ştiu cum, dar parcă nu mai simt nevoia să defulez pe aici. Poate că nici nu mai am atât de multe subiecte care să mă deranjeze. Poate că am ajuns în momentul în care sunt împăcată cu mine şi cu lumea din jur. Sau poate nu-mi mai pasă.
Doar că citind acele articole, abia mă recunosc. Şi mai spun unii că nu ne schimbăm…