Author Archive
Vorbeam astăzi cu o domnişoară implicată în campania Doggy Bag şi îi ziceam că prima dată când am auzit de aceasta m-am gândit la punguţa cu care strângi căcuţul după căţelul personal (vedeţi cum zic? căcuţ deoarece e al unui căţel şi nu pot zice căcat, doar sunt o finuţă). Aveam şi un link de exemplificare, dar se pare că e picat siteul cu priţina deci trecem la următorul punct de apăsat asupra unui “i”, mai precis că acea campanie a fost minunată prin inovaţia sa, dar de neînţeles pentru români din 2 motive: 1. la restaurantele româneşti porţiile nu sunt jumbo şi 2. românii curăţă farfuria că aşa ne zicea nouă mama când eram mici “Nu te ridici de la masă până nu termini tot ce e în farfurie!”, dar 10 pentru noutate deci e bine.
Să mă întorc însă la căcuţul căţelului meu căci despre asta voiam să vorbesc astăzi. Discutând cu domnişoara mai sus menţionată, am realizat că în România nu suntem obişnuiţi cu ideea de a strânge după animalul personal şi iată aici material de făcut campanie online, căcălău mi-aş permite să zic.
Mie mi se pare normal să strângi după câine, că pe lângă plăcerea de a avea un animal de companie mai ai şi nişte responsabilităţi, că nu e totul doar lapte şi miere.
Cândva m-a luat un val la pet shop şi mi-am cumpărat un poop grabber, dar mi s-a părut incomodat, l-am trecut la capitolul 20 lei “bine” investiţi şi m-am întors la clasica punguţă cu care strângem mizeria şi-o strâng. E adevărat, mai uit să iau punguţe cu mine şi atunci căcatul se întâmplă, dar în mare strâng după Canishu.
Dar aşa cum stăpânii nu sunt obişnuiţi să strângă după patrupedele personale, aşa nu sunt obişnuiţi nici românii de rănd să te vadă aplecându-te cu o pungă în mână. Ridică sprâncenele, belesc ochii şi se gândesc numai la tâmpenii.
Vedeţi bine, ar fi de lucrat pe două linii, una să obişnuieşti stăpânii să nu-şi mai uite pungile acasă (aşa ca mine), ar merge şi nişte dispensere de pungi cum am văzut pe Kiseleff şi alta să obişnuieşti trecătorii cu ideea că tu cureţi după căţelul tău, nu ai un fetiş ciudat care implică plastic şi excremente canine.
Eu m-aş băga într-o asemenea campanie, voi?
Sâmbătă am primit o lecţie foarte bună de la Andra Zaharia, cea mai bună lecţie legată de blogging de vreo 2 ani încoace.
Dar să vă explic despre ce e vorbă – Andra alături de alţi 4 bloggeri m-au ajutat în promovarea unui concurs pentru Casa Tulceană, un restaurant cu specific pescăresc ce se va deschide pe 1 Noiembrie.
La finalul concursului, Andra mi-a trimis următorul document cu titlul: Statistici articol.
Andra Zaharia
http://www.facebook.com/andra.zaharia – 993 friends, 122 subscribers
http://twitter.com/#!/andrazaharia – 3831 followers
http://www.facebook.com/AndraZaharia.ro – 185 likesStatistici articol:
http://www.andrazaharia.ro/vreau-sa-ti-fac-o-oferta-pe-care-nu-o-poti-refuza/
Likes: 23
Comentarii: 25
Pageviews: 244
Unique Views: 203
Time on Page: 00:04:16
Cuvinte cheie din cautari: casa tulceana bucuresti, casa tulceana, casa tulceana concurs, casa tulceana slogan, facebook.com/casatulceanaFacebook:
www.facebook.com/AndraZaharia.ro/posts/184542551620999
1 like, 1 comentariu
279 Impressions • 1.08% Feedbackhttp://www.facebook.com/andra.zaharia/timeline/story?ut=3&wstart=1317452400&wend=1320130799&hash=-5695880690730491499
2 like-uri
Twitter:
http://twitter.com/#!/AndraZaharia/status/126930707267338240
http://twitter.com/#!/AndraZaharia/status/121878336514441216
Toate aceste date pentru un singur articol, iar în momentul în care am sunat-o să-i zic că mi-a dat o lecţie şi că voi scrie pe blog despre ea, Andra mi-a răspuns senină: “Mi-am dat seama că atunci când te aştepţi de la ceilalţi să facă un lucru, trebuie să-l faci tu mai întâi.”
Mulţumesc Andra, eu de acum încolo îţi voi urma exemplul pentru orice campanie se va derula pe acest blog.
Mă întreb câţi bloggeri implicaţi în campanii trimit asemenea rapoarte.
Ăsta e adevărul şi toţi care nu beau cafea trebuie să-l priceapă, deşi cred că eu cunosc maxim 2-3 oameni care nu beau cafea.
Îmi amintesc când am început să mă împrietenesc cu doamna cafeluţă, aveam vreo 14 ani şi ameţeli mai tot timpul şi s-a dovedit că aveam tensiunea mică, ceea ce se dovedeşte şi acum – după 3-4 cafele am un 11 de bun simţ.
Dar nu beau cafea doar pentru că mă scapă de ameţeli şi dureri de cap, o beau pentru că îmi place şi îmi place simplă, cu un pic de zahăr, rar o beau cu lapte, iar cu frişcă aproape niciodată. Dar nu aş refuza un Irish Coffee, numai pentru ingredientul minune numit wiskey.
Şi când îmi place atât de mult cafeaua cel mai frumos cadou pe care îl pot primi e legat de cafea, o cafea bună, o ceaşcă mişto din care să o beau sau un aparat Jacobs Tassimo care să-mi prepare cafeaua în mai puţin de 3 minute. Ba chiar mă bate un gând să îl cronometrez cât îi ia să îmi prepare vitamina şi când o voi face, pun şi un filmuleţ pe blog ca dovadă că nu mai trebuie să aştept în fiecare dimineaţă să fiarbă apa pentru a-mi face cafeaua la ibric.
Pe lângă rapiditate, mai e ceva care-mi place rău la Jacobs Tassimo şi aici cred că e “vina” celor de la Jacobs, care spre deosebire de concurenţă (ştiţi voi care) au pus în capsule cafea. Zău, am desfăcut una folosită să văd ce e în ea şi era plină de zaţ. Adică minimizăm consumul de plastic, aşa cum numesc eu E-urile. Şi nu sunt doar capsule de cafea, sunt capsule cu ciocolată Milka, cu lapte condensat pentru Latte Macchiato sau pentru Cappuccino. Adică acoperă toată gama de gusturi.
Iar acum că a venit iarna nici nu mai trebuie să ies cu prietenele la o cafea în oraş, le pot invita la mine la o cafea şi un fursec.
Bonus: în căutarea inspiraţiei pentru titlul acestui articol am căutat citate despre cafea. Aşa mi-a venit ideea să vă pun la muncă şi să vă cer şi vouă câteva citate. Cel mai mişto primeşte (prin curier) o cană de cafea mişto-mişto. Ce ziceţi? Vă băgaţi? Aveţi la dispoziţie o săptămână, iar juriul e format din mine.
Ieri mă jucam cu nişte galben în photoshop şi mi-am dat seama că absolut de fiecare dată când mă gândesc la culoarea aceasta fredonez Yellow Submarine şi aşa mi-a venit ideea de un jukebox pe culori.
O altă culoare care-mi trezeşte amintiri este purpuriu şi atunci avem Purple Rain.
Şi acum albastru, Blue Suede Shoes al lui Elvis Presley.
Nu puteam uita de pe această listă Black Magic Woman varianta lui Carlos Santana
Şi dacă suntem la non culori avem White Horse – Laid Back
Şi dacă zici roz zici Pink, atunci avem 2 variante – Pink Panther sau Aerosmith. Aleg cea de a doua variantă.
Şi la final vă ofer Golden Brown despre care a scris foarte bine Jeanette.
Voi ce piese aţi adăuga acestei liste?
Când ai pe cineva drag internat înveți imediat 2 lucruri:
1. Sănătatea nu are preț.
2. Portofelul poate fi deschis sub o miime de secundă.
Bonus: De fiecare dată cand o picătură cade în perfuzor, poţi auzi încet pe fundal binecunoscutul sunet “ka-ching”.
Hehehe! A trecut un an de când nu am mai scris în seria Friday Night Jukebox şi în seara asta, singură în casă cu Canishu, m-am apucat să-mi amintesc ce muzică ascultam pe vremea când eram tânără şi nesuferită, că de vreo 10 luni încoace ascult doar Mike Oldfield.
Şi mi-am amintit de blues – nu vorbesc de bluzurile pe care dansam când eram copii şi ne lipeam între noi, niciodată Lady in Red nu a fost, nu este şi nu va fi blues. Dar noi aşa le ziceam – bluz.
Eu mă gândesc la bluesurile acelea rupte din coasta Mississippiului, cu voci hârşite şi chitare. Blues, tată!
Să începem cu Blind Willie McTell – A to Z Blues
Nu se poate să vorbeşti de blues şi Mai mult
Multe.
Pentru că întotdeauna am mers pe principiul că în cazul tancurilor, bărbaţilor şi genţilor, mărimea contează.
De aceea m-am decis să verific ce am avut azi în geantă şi iată lista: un netbook, încărcător, mouse, kindle, portofel, 2 telefoane (cu unul am executat fotografiile, de aia nu-l vedeţi), încărcător de telefon, oglindă, ruj, lipgloss, picături de nas (viaţa de junky e grea şi are nasul înfundat), plasturi, ojă, o pilă şi un briceag, că niciodată nu ştii când trebuie să deşurubezi ceva sau să desfaci o conservă. Şi aceasta e una dintre genţile mele incluse în categoria “micuţele”!
Vă daţi seama că de fiecare dată când văd o geantă mare, mă fâstâcesc, respiraţia mi se înteţeşte şi pulsul o ia razna, adică mă îndrăgostesc la prima vedere. Aşa cum mi s-a întâmplat când Paula Negrea m-a invitat la magazinul T!NAR din AFI Palace să îmi prezinte noua colecţie, care reinventează brandul românesc care mi-a furnizat câteva (multe) sacouri de job.
Şi am văzut colecţia şi mi-a plăcut. M-am îndrăgostit de un trenci roşu-roşu, m-am îndrăgostit de o rochie neagră şi simplă, dar mi-am pierdut minţile pentru 2 genţi maaaaari şi încăpătoare cât să-mi iau şi un dulap cu mine.
Şi când citeşti pe etichetă mesajul “Mă poţi purta uşor cu tine, am să-ţi vin bine pentru că mă asortez cu zâmbetele tale!”, parcă uiţi de deadline-uri şi necazuri.
Închei cu o întrebare: voi câte lucruri aveţi în geantă doamnelor?
Loading ...
