Şi ştiţi că e regim, că de ceva vreme v-am înnebunit pe acest blog, cu articole legate de dietă sau nutriţie. Astfel că propunerea celor de la Dacia Plant, de a testa şi scrie aici despre Detoxicolon, s-a potrivit ca o mănuşă. Pentru că deşi am ţinut regim şi am fost atentă la ce am mâncat, tot am mai executat un mezelic, o lactate procesată, cafea multă şi ţigări. Prin urmare, un pic de ajutor să scap de toate prostiile pe care mi le ofer cu atâta nonşalanţă, nu strică.

Mi-am luat tableta în braţe (despre care vă voi povesti săptămâna aceasta pentru că deja convieţuim de o lună şi jumătate şi se cere!) şi m-am plimbat pe site-ul Detoxicolon, să văd despre ce e vorba şi cu ce se mănâncă (iaurt). Şi am aflat că, pe lângă faptul că te ajută să scapi de toxine şi să îţi cureţi un pic colonul, mai are ca efect secundar şi scăderea în greutate. Ceea ce îi place foarte mult Georgeascăi, care a slăbit 13 kilograme şi mai vrea să scape de vreo 3, ca să se simtă bine în pielicica ei. Care după această detoxifiere, sigur că va fi mult mai luminoasă!

De mâine încep şi eu cura de detoxifiere şi sunt curioasă să văd care va fi rezultatul şi cum mă voi simţi, mai ales că am înţeles din mărturiile celor care l-au folosit că reglează şi tranzitul intestinal. Mâine dimineaţă vă spun pe twitter şi facebook cum e la gust, dar la mirosul pe care îl are nu cred că e foarte rău. Am băut ceaiuri medicinale la viaţa mea şi îmi place gustul de plante.

Până când testez eu produsul şi aflu dacă e amar sau nu, mai trebuie să vă spun câte ceva: şi anume că anul acesta Dacia Plant împlineşte 10 ani de activitate şi are o campanie prin care se sărbătoreşte. Bănuiesc că aţi văzut deja spoturile şi alte articole despre produsele lor.
Şi trebuie să ştiţi că au o fabrică performantă, care arată foarte bine văzută de afară, că am trecut eu în week-end, pe lângă ea. Chiar mi-ar fi plăcut să intru, dar nu eram eu la volan şi probabil că nu m-ar fi primit oricum, că nu te duci aşa, câine surd la vânătoare.

Ei bine, dacă e ziua lor şi fac cinste, avem 5 cutii mari de Detoxicolon, pe care le dăm pe acest blog. Ce trebuie să faceţi voi? Să îmi răspundeţi în comentarii, de ce credeţi că e utilă o cură de detoxifiere. Prin tragere la sorţi şi cu ajutorul tătucului random.org, vom decide cine primeşte una dintre cele 5 cutii, cu condiţia ca după cura de 21 de zile, să ne povestească, într-un mail despre experienţa sa cu Detoxicolon. Data limită până când puteţi comenta este 30 aprilie ora 23.59. Pe 1 Mai vedem ce zice random.org.

Din această campanie mai fac parte Denisuca, Raluxa, Sigina şi Tomata.

Ştiţi care este avantajul unui blog personal? Pe lângă maşini, femei (sau bărbaţi!), vile la munte şi la mare si brăţări de aur, mai şi poţi scrie tot ce vrei despre subiectele care te pasionează. Aşa am ajuns ca în trei zile să am un articol despre igiena dentară a potăilor, unul despre avorturi şi unul despre diete. Pentru că e blogul meu şi scriu despre ce vreau şi îmi place. Şi pentru că multe doamne şi domnişoare mi s-au confesat că le-am impulsionat să pună osul la treabă şi să renunţe la şunculiţele de pe ici, pe colo. Este o onoare pentru mine să aud asemenea vorbe, credeţi-mă! Mă crezi Raluxa?
Azi, într-una dintre discuţiile grupului nostru de pe facebook, grupul grăsunelor care se tratează (nu-l căutaţi, e secret) mi-am dat seama că mulţi oameni când se gândesc la dietă se gândesc la ouă fierte, piept de pui la grătar sau fiert şi salată verde cu zamă de lămâie, sau şi mai rău supă de varză. Şi brusc le piere orice chef de dietă şi prestează o şaorma, doar pentru a uita de gustul cărnii de pui fiartă, câh, ptiu-ptiu ducă-s-ar pe câmpii!
Dar să ştiţi că o dietă poate avea gust şi am să vă dau câteva idei de mâncăruri gustoase, sănătoase şi bune la regim.

Ouăle nu trebuie obligatoriu să le mâncaţi fierte. Aveţi mai multe variante: le puteţi face ochiuri, în teflon fără ulei, sau puteţi încerca omleta mea preferată. Care e simplă şi super gustoasă – bateţi albuşurile spumă, adăugaţi gălbenuşurile, nişte verdeţuri, un boţ de brânză (10-15 grame), un pic de sare, piper, chilli sau ce condiment vă place vouă şi aruncaţi-le într-un vas pe care îl exilaţi in cuptorul încins (fi-r-ar mama lui a dracului!) pentru vreo 20  de minute. Când îi daţi din nou permisiunea de rezidenţă pe masa din bucătărie, aveţi o minunăţie de omletă. Sau daca tot fierbeţi ouăle acelea, scoateţi-le gălbenuşurile şi ameţiţi-le cu un pic de brânză (tot 10 g), piper, sare şi ce vă mai place vouă şi surprize-surprize aveţi ouă umplute.

Carnea de pui e piesă de rezistenţă într-o dietă, dar cât grătar poate mânca un om? Mai ales când nu e ceafă de porc, ci piept de pui. Cine vă obligă să nu schimbaţi ceva? În locul clasicului grătar, încercaţi un pui cu sos de lămâie şi ghimbir, sau cu un sos de boia, sau de verdeţuri. Singura voastră grijă ar fi să renunţaţi la ulei. Sau ce aţi zice de un piept de pui la grătar cu sos de iaurt şi usturoi? Nu sună gustos?

Brânza de vaci, groaznica brânză de vaci şi dietetică pe deasupra! Fragelor şi fragilor, nimeni nu vă obligă să o mancaţi direct din cutie, cu o grimasă pe faţă, oftând după caşcavalul mult iubit şi ricotta cea cremoasă. Aruncaţi-o într-un vas, trântiţi-i un chimen, o boia, un praf de sare, o verdeaţă, mixaţi-o, blenduiţi-o, robotiţi-o sau frecaţi-o şi să vedeţi ce cremă de brânză mişto aveţi de vă invidiază şi Almette şi Hochland şi Philadelphia.

Salata, dragii babei şi dragele moşului, poate fi de ţâşpe mii de feluri, nu doar verde cu zeamă de lămâie. Poate fi cu roşii, castraveţi, ardei roşu, verde, iute. Poate fi cu spanac, lobodă, leurdă. Poate avea dressing de iaurt, de oţet balsamic sau lămâie. Poate avea şi dressinguri dulci cu suc de portocală. Ştiţi vorba aceea – the sky is the limit şi gravitaţia şi stratosfera.

Legumele pot fi pe grătar, dar pot fi şi la cuptor, sau gătite. Puteţi face un ghiveci, o zacuscă (cu grijă la ulei!), piureuri sau seara puteţi încerca o supă cremă. Se zice că “din cauza” supelor cremă mâncate seara, franţuzoaicele au o siluetă de invidiat.  Acum nu aruncaţi tone de crutoane peste supă şi n-o îngroşaţi cu un pic de şmântânică. Mai bine un iaurt.

Pont despre iaurt. Cele mai bune nu sunt cele cu 0% grăsime, ideal ar fi să vă uitaţi la compoziţie şi numărul proteinelor să fie mai mare decât numărul glucidelor. Ca idee, la iaurt trebuie să avem următoarea formulă: Proteine>Grăsimi /Lipide>Glucide/Zaharuri/Carbohidraţi. Un asemenea iaurt ar fi Oly Probiotic 2%. Dar sigur mai sunt şi altele şi dacă le dibuiţi, un comentariu ar fi apreciat.
Fiţi inventive/i, arătaţi lumii că românii fac din rahat bici şi din dietă plăcere. Daca aveţi idei de mese delicioase, care se încadrează la categoria de dietă, menţionaţi-le, că n-am inventat eu roata şi mai mult ca sigur nu le ştiu pe toate!
Poftă bună şi să creşteţi suple sau supli.
Imaginea: artemisphoto / FreeDigitalPhotos.net

Săptămâna trecută a răzbatut în online o ştire cum că nu ştiu ce ONGuri au propus o lege în care să fie introdusă obligativitatea unor ore de consiliere psihologică în cazul unui avort. Clar, consilierea este rezervata femeilor care doresc sa scape de o sarcină nedorită.
Deşi la prima citire a articolului scris de Vali Petcu mi-am zis că nu mai abordez subiectul pe blogul personal, la o săptămână distanţă m-am răzgândit. Asta spune ceva despre cât de constante pot fi femeile, nu?
Se pare că unul dinte motivele declarate ale acestui proiect de lege este natalitatea scăzută, adică la 1000 de copii născuţi avem 520 de avorturi. O cifră mare, nu-i aşa? Jumătate dintre copiii care ar putea sa ne plătească nouă pensia peste 30 de ani, nu mai ajung să facă asta. Alarmant ar spune unii.
Eu zic că multe dinte aceste avorturi ne salvează pe noi de la plata ajutorului social.
Cumva avem impresia ca acei copii care mâncau noroi pe pâine vor ajunge să ne plătească nouă pensia?
În locul unor proiecte de lege concepute după chipul şi asemănarea BOR-ului, poate ar fi mai bine să ne întrebăm de ce sunt atât de multe sarcini nedorite. Să fie din cauza lipsei educaţiei sexuale? Oare nu ar fi mai bine ca în şcoli să îi învăţăm pe copii ce înseamnă contracepţia şi protecţia împotriva bolilor cu transmitere sexuală? Dacă se poate, vă rog ca orele de educaţie sexuală să înlocuiască orele de religie. Iar la aceste ore, mi-aş dori să nu văd profesori pudibonzi care să le spună copiilor că masturbarea duce la orbire şi că ar fi bine să fie virgini în noaptea nunţii. Ci profesori îndrăzneţi care să poată duce o conversaţie despre subiect astfel încât toţi elevii să înveţe cum se pune un prezervativ. Vreţi filme cu avorturi – daţi-le sa vadă. Vreţi poze, aş propune câteva cu herpesul înflorit. Şi dacă decid că vor să se mărite virgini, perfect!
În ultimele zile am citit multe articole pe subiect. Unele pro, altele contra, altele care predică moderaţia, unele dure ca să ne trezească la realitate. Unele cu poveşti impresionante. Dar poveştile sunt impresionante prin raritatea lor. Adevărul este că unele avorturi trebuie să se întâmple. Este mai bine şi pentru mame, taţi şi posibilii copii.
Iar basmele cu eradicarea avorturilor asta vor rămâne – basme. Dacă nu a reuşit comunismul să îl eradice, nu vor reuşi nici biserica şi nici statul român. Poate doar în situaţia în care vor fi toţi românii educaţi sau condiţiile de trai vor fi suficiente pentru a face un copil şi chiar şi atunci vor exista accidente.
Aşadar, poate că ar fi mai bine să începem campanii de educare a populaţiei, să deschidem cabinete de planificare familială şi să nu mai consiliem atâta femeile. Sau dacă vrem consiliere, să fie înainte de a-şi desface picioarele, nu după, când ştiu că nu au cum, cu ce şi cu cine să crească un accident.
Închei cu vorbele unui mare filosof pe numele său George Carlin care spunea că “not every ejeculation deserves a name”.

Sursa foto.

Recunosc, în sufletul meu sunt o mică alcoolică. Îmi plac tăriile, pe care le beau seci, îmi place berea neagră (Silva neagră, mon amour!), îmi place vinul roşu sec. Nu beau şpriţ, nu beau tărie cu energizant sau sucuri şi cocktailuri nu beau decat rar, ori bem alcool, ori mancam bomboane, nu combinăm.
De fapt, unul dintre factorii apropierii mele de 70 kile a fost şi alcoolul, am avut o perioadă în care nu exista seară în care să nu balotez nişte snacksuri, umezite bine cu o Silva neagră. Eh, ce a fost, a fost şi acum, mai am 4 kg până la 54-ul visat. Şi astea 4 kile, par sa fie cele mai greu de dat jos. În continuare luptăm.
Dar despre ce vroiam eu să scriu aici?
Despre alcool şi dietă, căci mai am puţin şi transform blogul acesta într-unul nişat pe nutriţie.
Nu se poate, efectiv nu se poate sa nu bei când eşti la dietă. Mai ieşi în oraş cu fetele, mai te duci într-un bar cu băieţii, mai o petrecere, mai un social function şi tot ţi se lipseşte un pahar de mână.
Dar înainte de a arunca bunătate de vin şi a comanda clasica apă plată ar trebui să ştii câteva lucruri:

- alcoolurile distilate sunt trecute în categoria caloriilor goale, adică în afara aportului de energie nu au niciun element nutritiv în ele.
- alcoolul distilat are aproximativ 250 k pe suta de grame, mai adaugi un suc de măr, un energizant şi te duci liniştit spre 350 k, dacă nu mai mult.
- la fiecare pahar de băutură alcoolică e bine să bei un pahar de apă, pe de-o parte că te ajută să scapi mai repede de alcool, pe de altă parte că te umple şi îţi mai taie din pofta de băut. Plus că ai un pahar în faţă, nu vor sări prietenii pe tine că ai paharul gol.
- berea şi vinul sunt trecute la categoria alimente. Berea conţine vitamina B şi alţi nutrienţi. Berea are şi o valoare calorică mai mică, pornind de la 23 k pe suta de grame şi ajungând la 50 k. Deci o doză de 330 ml are între 75 şi 165 k. Iar o bere, dacă vrei poţi întinde timp de câteva ore, dacă ai şi un pahar de apă în faţă.
- vinul e de preferat să îl bei sec sau demisec, dacă vrei poţi şpriţ, dar cu maximă atenţie, ca să nu uiţi că ai o limită. Dacă îţi place vinul cu cola (the horror!) light trebuie să scrie pe eticheta sticlei de suc. Şi vinul conţine nutrienţi, având o valoare calorică între 70 şi 110 calori pe suta de grame.
- clasica ameninţare 1 gram de alcool = 7 calorii, dar aici vorbim de alcool pur. Daca poate careva să bea un pahar de alcool pur, e eroul meu.

*am scris acest articol ca răspuns la un articol de pe Barstein.ro, în care autorii băteau atât de tare câmpii, încât mi-a crescut tensiunea. Eu fiind o susţinătoare a berii. Cu măsură.

Apropos, burta de bere, se face aşa de la toate tâmpeniile pe care le mâncaţi lângă bere. Alune, chipsuri, grăsimi şi alte bălării. Plus că uităm de măsură, totul trebuie făcut cu măsură, mai puţin sexul, of cors.

Azi, cei trei câştigători vor primi un mail de la je, în care îi voi întreba “cum facem ca să îţi primeşti premiul?” şi sper că ei îmi vor răspunde cum.
Şi daca tot vorbim de cele mai frumoase sate, aş vrea să vă spun că Napolact a lansat o  campanie foarte frumoasă – Câştigă o casă-n deal, în mijloc de Ardeal. Unde premiul cel mare este, aţi ghicit, o casă în Ardeal, dar sunt şi excursii în Ardeal şi obiecte artizanale. Tare imi place aplicaţia lor în care cu ajutorul codurilor înscrise pe produse, vă puteţi plimba prin sate ardeleneşti, sau cum zic ei, cutreieraţi Ardealul.
Cum ar fi să ai o asemenea casă, Georgeasco?

Show-ul FreshComedy, susţinut de cei de la Impovisneyland a fost altfel decât clasicele showuri de stand-up, în primul rând pentru că ne-au făcut să râdem fără cunoscutul pulă-pizdă care a devenit sinonim cu stand-upul românesc. Se pare că mai putem râde şi fără ele.
Mi-a plăcut cum au reuşit să strecoare în show intervenţiile publicului – nişte bileţele pe care noi am scris diferite cuvinte sau fraze. Eu am scris “cucuruz” la recomandarea dragului nostru Jorj. Imaginaţi-vă un cucuruz într-un sketch despre alcoolicii anonimi.
De fapt tot showul mi-a plăcut. Să zicem că aţi zappa între un talkshow monden, Trinitas Tv, Teleenciclopedia şi Taraf TV şi toate ar avea continuitate. Asta au reuşit copiii ăştia să redea.
Dacă zic că mi-a plăcut e un “understatement” (spuneţi-mi voi un sinonim în română), de fapt am rămas surprinsă cât de mult mi-a plăcut.
Săptămâna viitoare vreau să mă mai duc şi dacă nu ajung, mă uit pe feed, deşi nu cred că va fi la fel ca atunci când eşti acolo, lângă scenă şi poţi ţipa, să te audă băieţii.
După showul de improvizaţie a urmat un karaoke, la care nu am participat când am văzut că toţi cei care concurau pentru un voucher în valoare de 200 lei la Kopel’s aveau voci care o făceau pe micuţa fumătoare din mine să-şi înghită fumul în sec.
Per ansamblu, am avut parte de o seară amuzantă aşa încât în loc să îmi iau potaia în braţe s-o culc, eu am vrut să scriu acest articol. Încep să mă sperii, scriu prea des.
Aşteptaţi-vă la un later edit cu poze. Pe linkul acesta, găsiţi o galerie de feţe zâmbitoare, semn ca se râdea pe acolo.
Da, a venit şi Copolovici şi a cântat I’m a believer

În final câteva detalii.
1. Beau Silva de la 17 ani. Neagră. Şi din cauza ei am ajuns să fac un cur cât casa. Am avut o perioadă prin 2010 – 2011 în care beam câte o Silva în fiecare seară.
2. Nu-mi place Danone, nu mănânc, nici picată cu ceară. Dar îmi place foarte mult campania lor #obiceiurisanatoase. Îi admir şi le admir şi pe fetele din campanie. Dacă spun asta, nu sunt troll, spun ceea ce gândesc.
3. Nu mai suntem în evul mediu “dacă nu eşti cu mine, eşti împotriva mea” nu se mai poartă.