În fiecare primăvară îmi dau seama că iarna a trecut şi mi-a lăsat câteva kilograme în plus, aşa, ca amintire. Şi iarna aceasta a fost destul de darnică cu mine, başca un anume domn m-a pus pe o dietă cu cartofi prăjiţi. Să ştiţi că s-a perfecţionat pe nişa aceasta, acum reuşind să presteze nişte cartofi demenţiali.
A trecut Paştele? Da? Păi ia treci tu, mândro, la regim de slăbit că vine sezonul fustiţelor şi nu vrei să ratezi ocazia pe motiv de şunci şi celulită.
Ştiu ce regim voi ţine, acela în care voi renunţa la pâine, deşi nu mănânc foarte multă. Voi trece pe salate, carne slabă, peşte şi ceva legume fierte. Nimic special, fără fiţe, fără diete vestite si sub nicio formă diete disociate. Mai am nevoie de organismul asta cel puţin 40 de ani de acum încolo!
Bineînţeles, voi încerca să prestez şi niţică mişcare, ca să mai dezmorţim oasele, dar nu la sală din 2 mari motive. Primul motiv e dat de scolioza din dotare, nu vreau sa trag de fiare şi să rămân anchilozată, nici nu-mi doresc să-mi supun coloana la prea multe eforturi. Al doilea motiv e ruşinea, dacă nu merg cu cineva parcă nu am tragere să merg deloc. De fiecare dată cand am mers de una singură la sală, mi-a fost teamă că lumea mă priveşte şi râde de mine. “Ia uite-o şi pe asta nu ştie să pornească banda!” Ei bine, nu ştiam să o pornesc şi când un obiect nu este al meu mă gandesc la reclama aia la o bancă “Nu mă interesează, domne, plăteşti!”
Deci la sală nu mă duc că n-am cu cine, pai atunci hai să fac ceva acasă. Acasă imi place, pot să fac sport în pijama sau in chiloţi şi sutien, doar că nu port sutien, n-am de ce, pentru bube mă tratez cu alifii. Aşa mi-am amintit de nişte filmuleţe de pe YouTube, se numesc 8 minutes stretching, abs, buns, legs şi arms. Adică 8 minute pentru fiecare zonă importantă. Pot face asta! Câte 16 minute pe zi, ca să nu mă extenuez, doamne fereşte!
Şi mai vreau să mai experimentez ceva. Vreau să fac şi eu la fel ca Maddy. Mă voi apuca să fotografiez fiecare lucru pe care îl voi mânca, iar la sfârşitul zilei voi pune pozele, cu o scurtă descriere. Aşa voi urmări şi eu ce mănânc.
Noroc Idaho! Mersi, mersi!
Exact cum spuneam. Am 2%, ce fac cu ei? Sunt atât de multe organizaţii care s-ar putea folosi de ei (chit că sunt doar câteva sute de lei) aşa încat mă văd pusă în situaţia în care mă întreb cui să îi dau banii.
Mă gândeam să fac o listă a celor care merită banii mei, câţi or fi ei, mulţi sau puţini, deşi înclin să cred că sunt mai puţini. S-o luăm punctual.
Later Edit
Mulţumesc Arhi pentru informaţie!
Spuneam acum ceva vreme, că am primit spre testare două deodorante Dove. Promiteam atunci că revin cu detalii dupa ce mai “testez” produsul.
După trei săptămâni, zic eu că a trecut destul timp de folosire regulată pentru a-mi putea face o părere despre Dove Hair Minimising.
Pentru mine, epilatul cu ceară a fost întotdeauna o experienţa neplacută, dar complexul Pro-Epil face firul de păr să arate mai fin, mai subţire şi mai uşor de înlăturat, sau cel puţin aşa spunea prezentarea deodorantelor. In situaţia mea, Pro-Epil chiar a avut efect. Mai ales la întâlnirea cu ceara de epilat mi-am dat seama că deodorantul şi-a îndeplinit scopul. În plus nu m-a usturat pielea la folosirea deodorantului după epilat, atunci când pielea este mai sensibilă, iar pătrimea aceea de crema hidratantă a avut şi ea un efect calmant, zic eu.
Pâna la urmă, se doreşte a fi un antiperspirant şi din punctul acesta de vedere, îşi face foarte bine treaba. Spuneam in primul articol, că un deodorant mi se pare eficient dacă efectul antiperspirant durează cel puţin 12 ore, am avut ocazia să aflu că rezistă chiar şi 16 ore.
Însă nimic nu este perfect, iar legea aceasta se aplică şi deodorantelor Dove Hair Minimising. Vă daţi seama că am fost dezamăgită când am remarcat că m-am inşelat, deodorantul lasă urme, nu atât de evidente ca alte deodorante şi îi pot ierta această scăpare, însă ar fi fost frumos sa nu lase deloc, mai ales ca acum vine vara şi vom incepe sa purtăm bluziţe fără mânecuţe…
Una peste alta, deodorantele sunt bune, şi-au câştigat o clientă.
Înainte de a da click pe butonul “Publish”, trebuie să vă invit pe toate la conferinţa de pe Facebook, ce va avea loc pe 23 aprilie, adică poimâine! Ne întâlnim pe pagina Dove Hair Minimising între orele 10 – 16, unde le veţi cunoaşte şi pe celelalte bloggerite – ambasadoare care au testat şi scris despre Dove Hair Minimising (Pyuric, DaDaMoDa, Lamâie, Sonia, Roxana Radu, Anurim, Miruna, Tomata, Alinutze, Denisuca si Nevasta), iar reprezentantele Dove vor vorbi şi vor răspunde întrebărilor despre produs.
Eu zic c-ar trebui să săriţi cu întrebări interesante pentru că avem de a face cu un concurs în care cele mai active participante la conferinţă si cele mai bune întrebări vor fi premiate cu produse Dove Hair Minimising. Eu deja mi-am pregătit lista, dar nu ştiu daca pot participa, va trebui să mă interesez…
Acum cateva zile, văd pe Twitter un poll interesant pre numele său “Blogosfera la control” Ma uit in oglindă si mă întreb: “Faci tu parte din blogosferă? Faci! Atunci treci la control!” Şi cum era seară şi nu aveam ce face, mă pun să completez sondajul. Întrebări interesante, spre sfârşit chiar pornoase.
Bineînţeles că mă rodea o uşoara curiozitate, aşa doar o boare să văz cum se termină toată povestea asta. Azi mi-am primit raspunsul, prin mail că doar trăim in lumea 2.0.
Buna Corina,
Iti multumim ca ai participat la sondajul nostru desfasurat zilele trecute.
Asadar, zici ca ai putea face sex oricum, oriunde. Chiar si cu pusca la tampla? Chiar si prins in plase de pescuit si agatat cu carlige? Chiar si inconjurat de gunoaie? Daca raspunsul e in continuare da, atunci esti mai masochist decat toate animalele Deltei care nu pot face sex in conditiile astea. Ajuta-ne sa obtinem in Delta conditii civilizate de sex si inmultire a speciilor.
Chiar si 2% promovare ne-ar excita foarte tare. Tu ai putea face sex in conditiile astea?
Eu de încercat aş încerca, dar nu-s sigură că aş reuşi.
Sunt mândra posesoare a unei feţe comune, tot timpul mi se spune că semăn cu cineva, că X are o soră/verisoară/prietenă care seamană leit cu mine, sau cu care semăn eu leit.
Nu mă deranjează, îmi place de cele mai multe ori, mă amuză să mi se spună că am vreo geamană pe undeva. Nu a trecut mai mult de o lună de când un italian a început să mă caute disperat pe facebook. “Hey, how are you, long time …” Iniţial m-am gândit că poate este vreun fost client din recepţie cu care am stat de vorba, sau poate vreun cunoscut de prin peregrinările mele europene. Dar chiar nu-mi aminteam, aşa incât i-am răspuns omului că orişicât mi-am scremut minţile, nu ştiu cine e.
Raspunsul lui nu m-a mirat prea tare, doar mi-a întărit credinţa că sunt posesoarea unui chip comun.
Hi Corina, excuse I didn’t want to disturb you, but have the same face and the same name and last name!!! what a coincidence….know that your double is found in Montreal and and’ also Rumanian! I renew you my excuses and best wishes. this domenico
Câteodată mă surprind dorindu-mi un chip mai exotic, dar îmi trece repede, e ok aşa cum sunt şi urmărindu-i pe cei din familia mea, am o presimţeală că voi îmbătrâni frumos. E mai bine aşa!
Eh, nu e repulsie patologică, doar că din când în când vreau sa susţin superioritatea femeii, deşi nu cred în lupta dintre sexe. E din aceeaşi categorie cu “toţi barbaţii sunt porci şi toate femeile curve”
Luat de aici
Pornind de la articolul Roxanei Radu şi de la nişte mizerii ce umbla prin blogosfera cu iz feminin (sau ar trebui să spun “de pîzdă” pentru a fi mai bine inţeleasă?), am ajuns şi eu în situaţîa în care să mă întreb: De ce nu mai suntem respectate de bărbaţi?
Şi încetul cu încetul mi-au venit răspunsurile. Cum mai putem pretinde respect atunci când de la inceputul unei relaţii îi permitem barbatului să ni se adreseze cu dulcile apelative: “târfă”, “pizdă”, “proasto” sau “zdreanţo”?
Să presupunem că o domniţă, care permite asemenea dulcegării, se decide să procreeze cu mândrul ce-o iubeşte şi o alintă cum spuneam mai sus. Apare prin urmare fructul unei relaţii emancipate care îşi va auzi tatăl gratulându-şi soţia cu un “hai fă proasto sa te fut, că mi s-a sculat privind-o pe târfa aia de la 3″. Mă întreb eu, cu mintea mea neemancipată şi prea puţin trecută prin scoala feministă, ce îi va raspunde domniţa în cauză pruncului său, când acesta o va întreba: “Ce a vrut tati să spună când te-a facut zdreanţă proastă?”. Oare îi va raspunde: “Aşa mă alintă tatăl tău, noi suntem emancipaţi mamă”?
Încep să cred că vina nu este în totalitate a barbaţilor, ci că femeile au cea mai mare responsabilitate in această problemă. În clipa în care ne-am decis că vrem noi “să fim mai coioase” (şi aici nu mă refer la aşa zisa egalitate intre sexe şi nici la drepturile pe care ni le-a caştigat mişcarea sufragetelor) nu cumva am ajuns să fim tratate fără respect?
Citeam în seara aceasta despre criminalul ce a inspirat crearea mai multor personaje din filmele horror, pe numele său Ed Gein, care fusese crescut de către o mama religioasă ce i-a insuflat ideea că: “all women (herself excluded) were prostitutes, and instruments of the devil.”
Iată cum ne putem pierde dreptul la respect, modul în care ne educam copii. Ceea ce văd ei în primii ani de viaţă va rămâne acolo pe vecie şi dacă văd o lipsă de respect consimţită, aşa li se va părea normal.
Dar dacă noi nu ne respectăm şi prin atitudinea noastră nu impunem respectul, cum am putea cere să fim tratate ca nişte doamne, când noi ne comportăm ca nişte prostituate?
Este normal ca bărbaţii să fie debusolaţi când noi le ţipăm în faţă: “Eu sunt o doamnă, ce pula mea!”
[Aceasta este doar o părticică a puzzle-ului]
Loading ...