…yes, I Love Dune Universe
Header

Mulţumesc Idaho

June 13th, 2011 | Posted by idaho in Ce gandesc - (4 Comments)

Mulţumesc

Mulţumesc

Sincer, mulţumesc. Dacă nu ai fi apărut tu în anul 2007 pe data de 10 aprilie, viaţa mea ar fi fost mult mai plictisitoare. De fapt, nu ştiu sigur cum ar fi fost viaţa mea, pentru că nu mi-o pot imagina făra tine si apoi fără blogdeturism.ro, fără twitter sau fără facebook.
Idaho, mi-ai oferit un loc unde să refulez, unde să povestesc, m-ai făcut să ies în oraş, mi-ai oferit prieteni şi duşmani, mi-ai dat şi bani câteodată :).
Dacă nu ai fi apărut tu nu aş fi cunoscut multitudinea de oameni pe care îi cunosc şi sigur nu i-aş fi cunoscut pe cei pe care acum îi consider cei mai apropiaţi prieteni.
Tot tu eşti “de vină” şi pentru că am fost în Blogtrip, în România sau pentru că am vizitat Bucureştiul.
Dacă nu erai tu nu aş fi mâncat supă şi nici nu aş fi băut limonadă. Nici nu m-aş fi tuns. Nici măcar nu aş fi tras cu arma dacă nu mă trimiteai tu.
Ba în curând o să mă scoţi şi la dans!
Doar am enumerat câteva dintre motivele pentru care mă bucur că în 2007 m-am decis “să îmi fac un blog”, ca un răspuns la provocarea lui Manafu de a scrie despre blogging. Dar ştiu sigur că sunt mult mai multe motive pentru care trebuie să îi multumesc lui Idaho.

De ce are cămila cocoaşă?

March 30th, 2011 | Posted by idaho in Ce gandesc - (4 Comments)

De aia!

Tare mi-a plăcut când am filmat prima poveste cu care am participat la concursul Povestea de seară, încât m-am decis să mai citesc una, din aceaşi serie şi dacă or fi drăguţi cei din staff-ul Povestea de Seară i-aş ruga să continue serie.

Iată noua poveste, filmată as usual cu Samsung Galaxy S, pe la vreo 2 noaptea, azi noapte. Ingioi!


De ce are camila cocoasa – Rudyard Kipling from Corina Georgescu on Vimeo.



Nu râdeţi de moaca mea, că moare un îngeraş

O vorbă zice că minţile mari gândesc la fel, dar câteodată trebuie o minte mare ca să-mi vină şi mie o idee cât de cât omenească.
De data aceasta, a trebuit să apară blogul lui Cosmin Tudoran şi să ne blagoslovească cu un articol despre Dem Rădulescu ca să-mi amintesc comorile ascunse de prietenul Youtube.

Una dintre piesele pe care le-am urmărit cu mare plăcere în copilărie a fost Scapino şi tare rău mi-a părut că n-am ajuns să o văd pe scenă.
Era o perioadă în care ştiam multe dintre replici pe dinafară şi când am găsit această mică bijuterie full pe youtube am aruncat o pungă de popcorn în cuptor şi mi-am pus un pahar de cola cu 1 singur cub de gheaţă (suprema răzvrătire împotriva McDonalds.)
Acum vine şi rândul vostru să vă luaţi popconu’ la braţet şi să vizionaţi Scapino.



Să moară Pic şi Poc dacă nu vă amintiţi de vremea când TVR tot rula piesa asta.

S-o ajutăm pe Selena?

March 28th, 2011 | Posted by idaho in Ce gandesc - (0 Comments)

Concert Selena

Eu una, fac parte din categoria de oameni care consideră că s-a ajuns la o suprasaturare a mediului online când vine vorba de acte caritabile. Sincer, avem 66,739 bloguri, din care 8,595 active şi 52,647 conturi de twitter din care 9,930 active (sinceră să fiu 52000 de conturi de Twitter mi se pare o sumă uriaşă!) din aceste cifre pe care le aruncăm, cred că aproximativ 50% din cei activi se şi implică la un moment dat într-un act caritabil – bineînţeles, aici vorbesc din opinii personale că nu avem statistici şi când zic 50% sunt prea optimistă pentru timpurile noastre.

Cum facem atunci când apar unele cazuri care au nevoie de noi? Şi cum ne împărţim între sutele de cazuri care merită să fie ajutate? Cum decidem pe cine ajutăm şi pe cine nu? Cum îi privim pe oameni în ochi şi le spunem “Nu-mi pasă.” şi e posibil câteodată să nu ne pese, că poate ne arde mai mult o problemă din ograda proprie, decât un copil din Timişoara sau Baia Mare.

Deja mi-e greu să mai scriu despre cazuri care au nevoie de ajutor, pentru că ştiu că numărul de cititori al unor bloguri este comun, iar ei sunt plictisiţi să vadă aceleaşi subiecte pe ţîşpe bloguri.

Dar discutam de curând cu o Doamnă care îmi spunea că oamenii au bine înfipt în ei simţul de turmă, trăiesc într-o dulce ignoranţă, neinteresaţi de problemele celorlalţi şi prin urmare, trebuie din când în când să-i scuturăm niţel, să le arătăm că “na, se poate să ajuţi, se poate să dai doar 2 euro, sau 10 lei, sau 50 lei”.
Un fel de “Uite, mă, că se poate!”

Mai discutam, cu altă Doamnă care-mi spunea că atunci când e vorba de strâns fonduri pentru o situaţie ca cea a Selenei, tamatamul se face în online şi banii se strâng offline.

Păi atunci să facem niţel tamtam şi să o salvăm pe Selena, dar după aceea, vă rog frumos, hai să facem tamtam şi să facem în aşa fel încât să nu mai fie nevoie să ne agităm pentru cazuri singulare.

După ce terminăm bătălia pentru Selena, haideţi sa ne angajăm într-o luptă mai mare, poate cu sistemul, poate cu unii oameni din sistem, poate cu noi înşine.

Dar să începem ajutând-o pe Selena, pentru că din €150000 acum are doar 6000.

Poti suna din reteaua Romtelecom in perioada 4 martie 2011 – 3 iunie 2011:
0900 900 342 – 5 euro/apel
0900 900 340 – 2 euro/apel
Numere apelabile doar din reteaua Romtelecom

Poti depune numerar sau face ordin de plata in urmatoare conturi:
RON: RO43RNCB0064061982940001
EURO: RO16RNCB0064061982940002
Titular: VLAD MIRCEA ADRIAN, BCR – sucursala BERCENI
CNP: 1710106443067
Cod SWIFT: RNCB RO BU

Poti face plati prin PayPal de pe www.selenavlad.ro
Twitter: #helpselena
Pagina de Facebook
Poti participa un concert umanitar pentru Selena Daria Vlad sustinut de trupa Taxi alaturi de prietenii lor Mihai Margineanu si Florin Chilian. Evenimentul va avea loc vineri, 8 aprilie 2011, orele 21.00, la Hard Rock Café (Soseaua Kiseleff nr. 32). Detalii aici.
Biletele se pot achizitiona de la Hard Rock Café in seara concertului. Pretului unui bilet este de 50 Ron. Toti banii stransi din vanzarea biletelor la acest concert vor fi donati catre Selena Daria Vlad. In incinta Hard Rock Café vor exista si urne pentru donatii in timpul concertului.

Povestea Rinocerului

March 23rd, 2011 | Posted by idaho in Ce gandesc - (4 Comments)

de Rudyard Kipling
Citită de je.


Povestea Rinocerului – Rudyard Kipling from Corina Georgescu on Vimeo.



Aţi citit vreodată poveşti, aşa ca pentru cineva care vă ascultă? Eu până acum nu am citit vreo poveste nimănui altcuiva decât mie – şi asta se întâmpla în vremurile imemorabile de acum vreo 18 – 20 de ani.
De curând am văzut că Povestea de Seară a prestat un concurs şi nu puteam rata ocazia de a mă face de râs pe propriu-mi blog, pe Vimeo şi pe siteul concursului.

Am reuşit să greşesc de câteva ori şi nu garantez să vă placă munca mea, dar recomand să citiţi povestea originală sau şi mai bine, să ascultaţi varianta citită de Jack Nicholson şi cântată de Bobby McFerrin, o să vă lumineze ziua, cred eu.

Una peste alta, zic că e o experienţă de încercat, măcar pentru a-ţi nota mental să nu mai faci aşa ceva niciodată. Grăbiţi-vă, doar pe 23 martie până pe 30 martie puteţi trimite poveştile voastre şi e păcat de bunătate de iPad2 să nu fie câştigat şi el de un suflet. :)

PS: Peretele pictat aparţine camerei 101 din Hotel Răzvan, unde prestează je zilnic de la 9 – 15 (dacă aveţi chef să ne vedem la o cafeluţă.)
Clipul a fost filmat cu cel mai frumos telefon din lumea aceasta şi anume Samsung Galaxy S, zis Essie

Un tablou

March 19th, 2011 | Posted by idaho in Ce gandesc - (3 Comments)

Imaginează-ţi că:
- omul care te-a crescut are cancer şi suferă şi urlă de durere
- că poate dacă 2 cretine de doctore ar fi fost cu 2 secunde mai inteligente şi mai informate, în loc să-i dea tratament cu hormoni ar fi zis “ia du-te matale până la dermatolog să vază ce-i buba asta că nu-i ochei”
- te apropii de 30 de ani şi nu e cum credeai tu
- nu ştii cum credeai că va fi
- te gândeşti zilnic la prietena din copilărie şi la copilul ei pe care ai vrea să-l iubeşti ca pe al tău, dar nu vrei să vorbeşti cu ea pentru că vei vorbi prea mult şi nu vrei să o încarci cu energii negative
- viaţa altora e aşa mişto că te-ai oferi la un threesome
- te duci la cursuri de yoga si ieri erai aşa pocnit de stress că în timp ce instructorul vorbea de relaxare, ţie îţi venea să te duci să îi rupi capul ăla cu ochii lui închişi şi după aceea să îi iei la rând pe toţi din sala aia cu privirea lor relaxată şi postura lor de oameni liniştiţi
- te uiţi in oglindă şi te gândeşti “nici eu nu te-aş sexa”
- te trezeşti în miezul nopţii şi te concentrezi să-i auzi respiraţia pentru că nu poţi concepe că moare. poţi concepe apocalipsa şi lupta ta, dar nu moartea sa
- te sună oamenii şi te întreabă “eşti ok?” şi ţie îţi vine să zici “iartă-mă că nu te-am căutat”
- eşti atât de defect că ţi-e milă de un copil beat dar nu mai poţi reacţiona la un ţipăt de durere
- cauţi pe social media o asistentă şi nu găseşti
- şi doare atât de mult ideea că-ţi pierzi oamenii dragi, încât începi să speri că există un rai deşi logica îţi zice că n-are cum.

V-am schimbat punctul de vedere? Viaţa voastă pare mai relaxată?
Cu plăcere.

Ce am învăţat în 27 de ani

February 12th, 2011 | Posted by idaho in Ce gandesc - (8 Comments)

Iată că mi-am strâns ultimele fărâme de chef de scris, le-am stocat bine şi le-am scos de la naftalină astăzi, ca să scriu şi eu un articol de ziua personală.
Ce am învăţat eu până acum?

Am învăţat că orice rană care nu este mortală se vindecă.

Am învăţat că doare mai tare să pierzi un prieten, decât un iubit.

Am învăţat că oamenii trebuiesc acceptaţi aşa cum sunt, singurul lucru pe care îl putem schimba este hotărârea de a merge pe acelaşi drum cu ei.

Am învăţat că trebuie redus numărul momentelor în care stai de vorbă cu oameni pe care nu-i placi. Redus cât se poate.

Am învătat că dacă-ţi scoţi data de naştere de pe facebook, nici dracu’ nu-ţi zice lemea la 12.00 noaptea pe twitter. :P

Şi cel mai important, am găsit un spray bucal pentru caniche. E perfect!