Ce gandesc

Nu mai merg cu metrou’

Romania, Bucuresti, Metrou Eroilor, ora 23.00. “Atentie se-nchid usile…”
In fata mea un blond, pe tricoul rosu scrie Bulldog, intinde gratios mana dreapta, toate degetele flexate, mai putin cel mic, il tine erect precum un obelisc, il infige cu nesat in nas si scormoneste, kaching, da de aur! Scoate prada, atent si o plaseaza intre police si index, incet, calm, incepe sa framante biluta…

In stanga, un pic mai departe, un tip e cu mobilul in mana, se joaca. Din cand in cand ridica o privire bovina si ranjeste voios catre ceilalti, mobilul ii suna “Da, pisi, nu pisi, sar’ mana pisi”

In celalalt capat al vagonului, un cuplu de adolescenti isi consuma pasiunea, amor ghebos si zgomotos.

Se urca doua fufe, amandoua au bretonul prins in varful capului cu fluturasi, una pe bleo una pe verde, amandoua se hlizesc, amandoua rad behait “Auzi fhata? L-ai vazut pe Nelu azi?” “Fhata, ai vazut ce proasta e Gina aia? Hahahaha”

“Atentie, se-nchid usile, urmeaza Obor cu pero…” Coboara pitipoancele, sunt inlocuite de doi homlesi. “nu va suparati, nu vreti sa luati niste cartele? e eftine 30 de mii 3 bucati” “Nu mersi”

“Atentie se-nchid usile, urmeaza Iancului”

Se deschid usile cutiei si prostia iese repede sa fie prima pe scarile rulante, ii las in fata mea, ies si eu. In fata imi rasare acelasi homles “nu va suparati, imi dati 8 mii sa-mi iau o cartela de metro?” Din spatele meu se aude un hohot “Bha, da prost ejti! E aia din metrou”

Nu mai merg cu metrou…

Happiness

Sunt fericita! Pasarile canta, copacii sunt verzi, oamenii sunt veseli pe strada, indragostitii se plimba tinandu-se de maini… Am o stare de fericire combinata cu fluturasi in burta.

Haaaa, m-ati crezut?

Ei bine, NU!

Viata este de un maro stralucitor! Vederea imi da niste rateuri de nu stiu ce sa mai cred, m-a muscat o catea si am ditamai vanataia, m-am lovit la cap de cel putin 5 ori si schiopatez gratios spre si de la serviciu… Am aflat, intr-un final ca e normal, sa vad in reprize… Normal pe dreacu, ca mie-mi tataie fundu p-acilea! Am chef sa ma cert cu careva, da’ cearta d-aia cu strigaturi, cu ridicatu’ poalililor in cap!

In alta ordine de idei… Oameni buni sau rai, ca tine de optiune si traim intr-o tara democratica, au ajuns romanii sa nu mai stie ce e aia decenta, bun simt, prostii d-astea care tin de convietuirea pasnica in turma numita societate. Miercurea trecuta, cand o plouat in Bucale, am vazut, dragii mei, una bucata baba, concurenta la un wet t-shirt contest… Va dati seama, eu, femeie si mi-a zgariat profund simtul estetic! Dar bietii barbati dn jur, au ramas cu leziuni grave pe retina! Parca, regret vremea cand le vedeam cu naframa…

Acum o tai lejereanu spre banca, dar o voce-mi sopteste in urechea a buna ca o sa regret…

Blogerita de 7 ani a ajuns la evz

No, tineti voi minte cand va povesteam de aia mica? Ei bine, pustoaica este vedeata deja. A aparut si la publicatie!

Tatal ei, ne marturiseste, ca nu el o ajuta cu blogul, ci mama fetitei… Deci e clar! Pustoaica scrie!

Eu personal ma bucur. Ma bucur ca mai exista copii precum Iulia , ma bucur ca imi da voie sa intru in lumea ei… E placut sa stii ca mai poti creste asemenea copii, intr-o asemenea lume.

Felicitari parintilor, felicitari Iulia!

Mi-e lene…

As vrea sa scriu despre o gramada de chestii… As vrea sa scriu despre pustoaicele din ziua de azi care la 12 ani sunt mame, care la 13 ani au celulita, cum o gramada de romani s-au dus la inmormantarea unui securist… As vrea sa scriu cum vad tot mai multi obezi in Romania… As vrea sa scriu despre o gramada de lucruri.

Daaaaaaaaar, MI-E LENE!

Ma duc sa mai deschid o bere si sa lenevesc in fata TV-ului, deoarece mi-e lene sa ies din casa.

Daca cumva imi vine chefu’ de scris, vedem atunci…

Inocenta…

Am regasit legatura cu inocenta copilariei… Am gasit-o pe blogul Iuliei si Irinucai Toma!

Iata cum se descrie Iulia:

iulia toma
Am aproape 7 ani.Traiesc in orasul Bucuresti cu parintii mei, Irina si Iulian Toma, si cu sora mea mai mica Irinuca.Imi place sa scriu de pe la varsta de 5 ani.Nu mam hotarat ce o sa fac cand voi ajunge mare.Poate ca voi fi doctorita de animale sau scriitoare la Adplayers.mai vedem.

Felul in care scrie pe blog ma face sa imi para rau ca am ajuns adult… Ca nu mai dau atentie animalelor, ca nu mai cant

Ma bucur ca v-am gasit fetelor!