Ce gandesc

IQ: inexistent!

Din dorinta mea nebuna de a fii in pas cu trendurile, m-am inscris pe diverse site-uri de tantici cu timp liber si acces la internet. De pe site-urile cu pricina imi vin newsletters si eu frunzaresc, sa vad ce tampenii mai cujeta fetele…

Prea tare in trend n-am ajuns insa ma amuz din cand in cand… Asadar, site-urile cu pricina sunt folositoare, cel putin din pedeveu meu.

Exact asa ceva mi s-a intamplat si azi, cand am gasit o mostra de cultura civica.
ONG

Nu m-am putut abtine si am lamurit-o pe Ramonica… Ea intreba ca o floare ce e acela un ONG.
Interesant este ca dupa ce am luminat-o pe proasta, cineva mi-a spus ca sunt rea…

Problema mea este urmatoarea: vacuta asta o sa intre intr-o cabina de votare cu o stampila in mana? I se va permite sa isi exercite dreptul de alegator? Da?

Atunci nu ma mai mir…

Unfuckinbelievable

Stateam si ma chioram pe saiturili de stiri sa vaz si io ce se mai intampla prin lume si cum code red ne va omori prin intoxicatie de caldura prea multa.

Sarind din stire in stire, pe ce imi cade ochii operati? Pe una bucata articol in care ni se comunica, noua muritorilor, ca Virinel Columbeanu e deja brand, inregistrat la OSIM, chiar!

Ia-ma Doamne, stinge-mi neamu’ ca sunt neagra ca tiganu’!

Va vine sa credeti cat de bine se simte acum? Cum a juisat cand a primit hartia? Cum e el acum brand, fratioarele mele si suriorii mei!

De ce credeti ca si-a dorit shrecku’ sa-si inregistreze numele? Il deranjeaza ca il pulareste lumea non-stop! Pai normal ma, juma’ de om! Te luam la misto, fiinca n-ai limte-n egocentrismu’ tau!

Numai in Romanistan se putea asa ceva! Numai in Romanistan se putea sa fie ridicati la rang de regalitate o familie de dezaxati, compusa dintr-un pitic hot si peste si o fufa curva a unor camatari.

Mi-e mila de fata lor, i-a fost rapita ocazia de a fi un om cu bun simt! Orice copil care se va naste dint-aceasta uniune va fi un handicapat emotional…

O singura intrebare mai am! Daca acum e brand numele lui, o sa imi puna in coltu’ stanga, jos al ecranului peu-n cerculet, cand mi-l arata pe orc? Or sa isi ia tembeliziunile amenda de la CNA? Ca daca e asa, mi-ar placea…

Mi-e scarba… As spune traditionalul “Muriti, dati-va dracului” dar nici atat nu merita si dupa aceea va trebui sa trec prin cateva zile de doliu national.

Later edit (la un minut dupa ce am publicat articolul): Cat de ipocrita sunt! Tocmai mi-am dat seama ca sunt intoleranta, si mai aveam tupeul sa ma iau de altii…

Intoleranta

In ultimele zile am bagat in seama un fenomen frustrant.
In ultimele zile, cativa dintre cei pe care eu ii citesc cu obstinatie, au inceput sa fie atacati de diversi cretinei.

Imi dau seama, blogosfera e un spatiu liber, democrat, unde spunem cam fix ceea ce ne vine pe chelie. Acesta, cred ca a fost motivul pentru care am si inceput sa am un blog. Insa, intotdeauna atunci cand am comentat pe cineva, am incercat sa fiu coerenta, sa aduc argumente daca eram impotriva spuselor din acel post. Asa mi se pare de bun simt.

Veti spune ca nu le putem cere cretineilor sa aiba bun simt. Dar ma gandesc, daca nu iti place ce citesti, oricand poti sa inchizi frumos fereastra, sau tabul…

De ce trebuie sa aruncam cu rahat in ceilalti daca nu ne place cum gandesc? Ba mai mult, hai sa purtam discutii, cu argumente si contra-argumente, hai sa nu recurgem la jigniri!

Dracu, Rufio si Isis au fost agresati verbal, pe propiile lor bloguri de catre niste inapti. Spun inapti, fiindca, doar un inapt recurge la jigniri. Toti cei trei mentionati, totusi au lasat comentariile si chiar i-au invrednicit pe prosti cu un raspuns. Cateodata ma gandesc ca probabil ar fi fost mai normal sa stearga comentariile si gata! Ignore total…

Acesti trei oameni pe care i-am enumerat un pic mai sus au un punct de vedere personal asupra vietii, isi expun acest punct de vedere pe blog, nu ofenseaza pe nimeni si totusi se gasesc cocotieri care sa ii jigneasca pentru ceea ce gandesc.

Ma scarbeste situatia, imi provoaca un sentiment neplacut de mizerie sub unghii. Imi lasa senzatia ca romanasul pana nu arunca cu putin maro peste cei din jurul lui, nu se simte implinit.

Back to the business

Dragii mei, m-am intors!
Va multumesc tuturor pentru sprijin! A fost placut, pentru mine sa vad ca multi se gandesc la Idaho, atat pe blog dar si in afara lui…
E crocant sentimentul dat de niste necunoscuti (practic asta sunteti, va cer scuze daca v-am jignit) care iti ureaza succes, te incurajeaza, sau te felicita. E bine, va zic io!

Recunosc, de scris puteam de mult… De fapt, doar lenea si caderea in propia mea grandomanie m-au oprit… Insa acum, m-am hotarat! Revin in joc!

Va sarut pe sprancene,
A voastra
Idaho

Fuse, fuse si se duse…

Off, trag aer adanc in piept si va spun: “Am terminat, tot greul a trecut, urmeaza refacerea!”

Vreau sa le multumesc tuturor celor care s-au gandit la idaho, macar o secunda! Inca nu vad precum aviatorii, si nici nu ma astept la miracole. Important pentru mine este ca de acum incolo nu voi mai fi dependeta de ochelari. Nu voi mai pipai noptiera in fiecare dimineata dupa ochelari,
voi putea face dus si fara ochelari, si culmea voi vedea unde este sapunul!
Acestea au fost lucrurile care m-au impins sa fac aceste operatii. Banalitatile pe care toti le luam “for granted” si care mie imi provocau frustrare.

Recunosc, din punct de vedere obiectiv, aceasta operatie de implant negativ este o interventie banala… Sunt constienta de acest lucru, insa din punctul de vedere subiectiv, al pacientului, este o schimbare majora in viata.

In aceste zile am realizat cat de dependenti suntem de ochii nostrii. Incep sa cred ca e mai usor sa nu auzi, sa nu gusti, chiar sa nu vorbesti, dar ochii sunt puntea noastra de legatura cu lumea inconjuratoare!

Pentru toti cei care au asemenea probleme, sfatul meu este urmatorul: “Strangeti cureaua, strangeti din dinti, faceti rost de bani si operati-va! Schimbarea este uriasa!
Sarutari pe sprancene,

A voastra

idaho

Operatia, iar

Ok iar 5 randuri, ca vad cu pauze….
Marea mea problema este ca imi arde buza dupa tigari, muuuuuuuuuulte si cica n-am voie… Nu-i nimica, eu tot fumez!
Ma doare capu’, nu vad bine, ochiu’ operatu’ ma jeneaza…
M-am apucat sa scriu aceste randuru, doar asa… Sa vad daca pot…
Pana la urmatoarea insemnare, va spun: Sa va vad bine!

Sarutari pe sprancene,
Idaho

Operatia…

Oooooocheiiiiii, scriu 5 randuri si inchid ca ma cam sacaie, cu un ochi (stangu’) vaz foarte bine, cu celalalt (dreptu’) sunt in continuare chioara ca liliecii
Ieri mers, facut operatie ochiu stangu, nu fost deloc frica, pe principiu: ce nu te omoare, te face mai puternic!
Jur pe ce am mai dulce-n viata ca ii fac de cacao pe astia de la clinica, dupa ce ma opereaza si la alantu, adeca maine!

Ua peste alta e Ok, sunt OK, vaz bine si abia astept ziua de joi cand mi se va scoate pansamentul si de pe ochiul drept, adica ala de-l operez muine!

Va sarut pe sprancene!
A voastră forevăr
Idaho