Iată-mă onorând o nouă leapşă, de data această primită de la Miruna. Şi cum să nu răspund unei lepşe al cărei subiect este contracepţia? Ar fi chiar trist să nu îmi dau eu cu părerea fix despre “contraceptivul ideal”.
Bine, acum că-s tunsă şi au trecut abia 2 luni din cele 6 pe care le-am menţionat mai demult, prestez cea mai bună metodă de contracepţie care a existat, dar şi aceea cică a dat un rateu acum fro 2000 de ani. I se zice abstinenţă doamnelor şi domnilor şi se mai recomandă din când în când pentru limpezirea minţilor, dar cu grijă, nu abuzaţi! că după aceea vă întunecă judecata şi vă face să luaţi decizii pripite şi iraţionale.
Booooon, am menţionat cea mai sigură şi mai nesuferită metodă, pot trece la cele mai umane, care ne ţin departe de problemele neplanificate şi ne lasă să ne facem de cap. Reţineţi! Acum vorbim de contracepţie, nu de protecţie faţă de BTS-uri! Că atunci când vine vorba de protecţie prezervativul e sfânt! Acum şi pururea şi-n vecii vecilor! Amin!
Aşadar, lăsând prezervativul de o parte, prima metodă de contracepţie care îmi vine în minte şi care este un mare mister pentru mine chiar şi acum la cei 27 de ani pe care îi plimb cu mândrie prin Bucureşti este metoda calendarului. Nu pricep cum se fac calculele acestea, nici să mă pici. Tot atât de bine pot fi si diferenţiale, că eu nu înţeleg nici o iotă. Mi-am pus şi o aplicaţie pe telefon să mă dumiresc cum vine vorba, dar când m-a întrebat când a început şi s-a terminat m-a prins nepregătită că nu ştiam ce să zic. Chiar când începe? O dată cu începutul sau cu sfârşitul menstruaţiei? Oricum, metoda nu e bună, prin urmare nu mă interesează prea tare, doar aşa pentru cultura mea generală.
Sănătoase şi serioase tot metodele medicale rămân, adică anticoncepţionalele, pilula de a doua zi, inelul vaginal, steriletul şi care or mai fi că-s multe şi variate pentru orice preferinţă.
Despre anticoncepţionale numai de bine, mie şi cel mai slab anticoncepţional mi-a provocat dureri de cap, crunte, zilnice, plus că prestam pe vremea când eram fumătoare, prin urmare cam riscam una alta.
Pilula de a doua zi chiar nu ştiu cum este căci nu a existat motiv până acum să o folosesc şi parcă nu aş vrea când mă gândesc că e o “mică” şi “finuţă” bombă cu hormoni. Şi după experienţele cu anticoncepţionalele zic pas, că cine ştie ce păţesc!
O metodă de contracepţie despre care am auzit de la Miruna este inelul vaginal şi mă amuză să văd că lumea îl aseamănă cu “inel de calamar”. Am căutat pe neţi şi am văzut că e asemănător cu pilula anticoncepţională, doar că se introduce în vagin. Aşa ca idee, cred că aş întreba-o pe dna doctor peste 2 săptămâni când ne vedem la control. Revin cu detalii.
Steriletul este o metodă mai invazivă, iar mie nu-mi place cuvântul invaziv şi ceea ce reprezintă el. În afară de implantul de la ochi, nu accept alţi invadatori.
Pe lângă cele pe care le cunosc şi pe care le-am studiat mai avem: injecţiile, plasturii, ligatura trompelor şi ceaiurile şi prafurile naturiste.
Dacă stau şi mă gândesc bine, nu există contraceptiv ideal. Avem mai multe variante, dar fiecare dintre ele prezintă reacţii adverse şi contraindicaţii. Probabil că fiecare dintre noi ne cunoaştem şi ştim ce ni se potriveşte cel mai bine. Vouă ce vi se potriveşte? Maddy? Irina? Honeybunny?
Foto via Alamy.com
Astăzi, la Fratelli Espresso Bar a avut loc de la ora 11.00 Conferinţa Jazz In The City în care au răspuns întrebărilor jurnaliştilor şi bloggerilor, Damian Drăghici şi Eddie Daniels.
Am reţinut că acest concert va fi Jazz curat, fără influenţe româneşti, Damian Drăghici având un ţel îndrăzneţ – să ajungă un Charlie Parker al naiului. Pentru asta a studiat naiul câte 12 ore pe zi, a testat zeci de naiuri şi a participat la realizarea primul nai electric, pe care îl va folosi mâine în cadrul concertului.
Surprinzător a fost Eddie Daniels care ne-a explicat că jazzul imprimă respiraţiei un ritm calm, relaxat. Cu toţii respirăm şi e bine din când în când să respirăm încet, adânc.
Poate că eu, ca simplă bloggeriţă şi ascultătoare ocazională de Damian Drăghici, nu sunt în măsură să arunc cu păreri, dar jurnaliştii prezenţi s-au axat foarte mult pe întrebări legate de componenta românească şi ţigănească din muzica lui Damian Drăghici şi mai puţin pe declaraţia sa că vrea să facă din nai un instrument al jazzului, la fel precum clarinetul, saxofonul sau contrabasul..
A fost o experienţă în sine să iau parte la o asemenea conferinţă de presă şi aştept cu nerăbdare concertul de mâine seară de la Sala Palatului.
Până atunci trebuie să anunţ câştigătorii biletelor la concert. Iniţial aveam de oferit doar 2 bilete, însă pentru că m-au impresionat 2 răspunsuri, am vorbit cu organizatorii evenimentului şi am mai primit un bilet.
Câştigătoarele sunt Ciupercutza (2 bilete, unul pentru ea şi unul pentru prietenul ei) şi Carmen Ursu (un singur bilet, pentru ea!). Vorbim pe mail doamnelor!
Dacă nu aveţi bilete, cred că mai găsiţi câteva la Eventim şi ne vedem mâine seară!
Mă bucur că astăzi am onorat invitaţia primită din partea Revistei Tabu şi am fost la avanpremiera filmului “Medalia de Onoare”. Dacă nu aş fi ajuns astăzi, nu l-aş fi văzut pe Victor Rebengiuc spunând că acest rol al său este cel mai premiat.
Şi chiar este premiat: Festivalul de Film de la Torino (Premiul “Scuola Holden” pentru scenariu, Premiul Publicului şi Menţiune Specială pentru Victor Rebengiuc), Festivalul de Film de la Salonic (Marele Premiu al Juriului “Silver Alexander”, Cel mai bun Scenariu, Cel mai bun Actor, Premiul FIPRESCI pentru Cel mai Bun Film din Competiţia Internaţională), Festivalul Internaţional de Film de la Miami (Menţiunea specială a Juriului şi Premiul Cineuropa), Festivalul Internaţional de Film Transilvania (Cea mai bună Regie şi Cel mai bun Actor în rol principal) şi Festivalul de Film de la Zagreb (Mențiunea Specială a Juriului).
Filmul ne introduce în lumea lui Ion I. Ion, un pensionar ce nu-şi plăteşte întreţinerea, un naiv care înainte de Revoluţie şi-a reclamat băiatul la Miliţie, doar ca să îi fie băgate minţile în cap. Un patriot. Acest patriot primeşte Medalia Comemorativă în momentul împlinirii a 50 de la încetarea celui de-al Doilea Război Mondial. De aici lumea Lui Ion I Ion se schimbă, iar el construieşte o întreagă explicaţie pentru medalia primită.
Mi-a plăcut felul în care a fost reconstruit Bucureştiul anului 1995, atât cât mi-l amintesc, mi-a plăcut bătrânul cu plasă care se plimbă prin Bucureşti.
Duceţi-vă să vedeţi filmul “Medalia de Onoare”, vă veţi îndrăgosti de Ion I. Ion.
Pentru că am de dat 2 (două) bilete la acest concert.
Cele 2 bilete
Şi ca să dau cele 2 bilete vreau să lăsaţi un comentariu, în care să îmi spuneţi de ce aţi vrea să veniţi la concertul Jazz in the City. Cele mai convingătoare 2 argumente vor fi premiate cu un bilet la concert (şi onoarea de a se întâlni cu subsemnata pentru a primi biletul.) Şi pentru că nu vreau să avem vorbe la proces, comentariile pot fi lăsate până joi 11.11.2010 la ora 18.00 când voi decide cine a câştigat şi voi comunica aici, pe blog.
Ca să pricepem despre ce este vorba vă oferim aici un pic de nai şi Damian Drăghici.
Şi dacă nu câştigaţi biletele, mai găsiţi la eventim
E deja marţi când scriu acest articol, dar nu-i bai, important e că voucherul Dentestet se duce către cineva.
Aşa cum am promis în articolul precedent, totul se face prin tragere la sorţi cu ajutorul random.org. Şi avem următoarele participante (da, avem doar doamne şi domnişoare!):
- Honeybunny
- Ligia
- Eikoop
- Dana
- Alina
Iar random.org a zis…
Pookie va primi voucherul şi o cafea sau ceai de la subsemnata.
Celorlalte participante le reamintesc că se pot înscrie la concursul cu premiul cel mare de 8000 de euro. Sau pot încerca să meargă la ediţia din decembrie a porţilor deschise, dar mai multe detalii la momentul potrivit.
Staţi pe aproape, azi mai dăm ceva…
PS: ce ziceţi de această filmare artistică efectuată cu minunatul meu Samsung Galaxy S?
Ştiţi senzaţia aia dată de nişte unghii pe o tablă? Ei bine, unghiile pe tablă mă lasă rece, dar dacă aud metal pe dinţi – ai mei sau ai cuiva de la masă – mă apucă transpiraţiile reci.
Acesta este motivul pentru care nu prea am vizitat cabinetele stomatologice. Acesta si faptul ca nu am avut probleme. Fără dureri, fără nopţi pierdute, fără abcese şi fălci umflate. Nu ştiu ce-i aia durere de dinţi în afară de cele când mi-au crescut măselele de minte şi atunci aveam 12 – 13 ani, credeţi că mai îmi amintesc?
Dar pe principiul de ce ţi-e frică nu scapi, marţi am fost invitată alături de câţiva bloggeri (Anca Bundaru, Subiectiv, Chinezu, Roxana & Alex Lumea Mare Elena Cîrîc şi Doru Niciun Weekend Acasă Panaitescu)să vizităm clinica pentru copii Dentestet 4 kids & 4 teens 2.
Clar, mi s-a făcut dor instantaneu de copilărie şi mi-am promis să onorez leapşa primită de la Miruna, dar mai încolo. Acum vreau să vă spun că Dentestet 4 kids & 4 teens 2 este exact genul de clinică gândită pentru copii, să fie ei fericiţi cu spaţii de joacă, Wii, Playstation, inhalosedare, bucurii d-astea. Cum să nu-ţi placă să mergi la stomatolog?
După ce ne-am hlizit noi la masă, cu nişte ceai sau cafea în funcţie de preferinţă, ne-am aşezat pe scaunele de stomatolog şi am primit un detartaj. La mine rezultatul a fost interesant, 2 carii şi o măsea de minte la care pot renunţa, ceea ce şi intenţionez.
Şi cum am fost cuminte şi nu m-am agitat (prea mult!) în scaun, am primit un voucher de 200 de lei pentru cititorii de idaho. Tot ce trebuie să faceţi e să spuneţi că îl vreţi. Până luni când voi folosi random.org ca să aleg câştigătorul.
Şi dacă nu câştigaţi voucherul, vă puteţi înscrie la concursul cu premiul cel mare de 8000 euro, hai că mai aveţi doar 6 zile la dispoziţie!
PS: când vă ofer voucherul, dau şi o cafea sau ceai.
Bonus o poză cu Bhundhăreasa pe scaun.
Când am deschis eleganta cutie albastră, producând un foşnet ce i-a produs emoţii caniche-ului meu, Blackie, mă gândeam doar cât de impresionată voi putea fi de un tratament destinat întăririi părului, eu care am aproximativ 3 cm de podoabă caplilara de când am acceptat să fiu scurt, pentru o cauză.
Lăsând la o parte deruta potaiei, care în loc de vreo ciocolăţică – bombonică a văzut ieşind din cutie o fiolă (amintire nu tocmai plăcută lui), surpriza de care m-am bucurat şi încă mă bucur eu, a fost mult mai mare. Mai mult
Loading ...
