Sunt câteva chestii pe care trebuie să le stabilim de la început ca să nu avem dup-aia vorbe la proces.

    1. Pozele pe care le găsiţi pe acest blog au 3 mari surse: alamy.com, commons wikimedia şi aparatul din dotare, care poate fi una bucată LG KF750 sau o săpunieră.

    2 Oare vreau să fac link exchange? Nu, nu vreau. Am în medie 20 de oameni care mă urmăresc în reader şi încă câţiva care mă urmăresc prin mail. Başca ce apare în Google Analytics. Dacă îmi doream fame & fortune aş fi scris zilnic şi aş fi comentat pe bloguri.

    3. Speaking of comentat pe bloguri. Nu e ca şi cum nu aş citi, fiindcă citesc o sumedenie. De fapt e vorba de următorul lucru: ori sunt de acord şi atunci ce să mai comentez? Ori nu sunt de acord şi atunci ce folos să comentez? Că nu e scopul meu în viaţă să scot oamenii din bezna proprie. Ca să ajung să comentez avem câteva scenarii: ori îmi place rău, ori îmi displace rău, ori sunt într-o dispozitie locvace.

    4. Datorită conexiunilor pe care le am, adică cică umblu umblam cu un ALister, am ajuns să cunosc destul de mulţi oameni de prin decorul blogosferic şi prin urmare să fiu invitată la diverse evenimente/întâmplări/etc. Din păcate, nu voi scrie articolul imediat cum ajung acasă, din varii motive: lene, lipsa inspiraţiei, oboseală, alte treburi. Oricum, de scris voi scrie!

    5. Remarcaţi o imagine cu 2 porumbei malefici, perfect aşezată in dreapta ecranului, cum s-ar zice in sidebar? Nu sunt acolo pentru că îmi place să arăt tuturor că sunt absolut praf, ci pentru că îmi place cum arată cei doi porumbei malefici. Acum i-am înlocuit cu botonu’ de “Urmăreşte-mă pe tuităr”, ceea ce îţi recomand călduros!

    6. … adică to be continued