Nu mă pot declara îndrăgostită de Facebook, însă îmi dau seama că este util. Şi dacă Twitterul mi s-a părut că e natural, Facebook ma obligă să citesc articole despre el, doar pentru a învăţa cum să-l 
folosesc în folosul meu.
Oricât de mult aş vrea să cred că tot ceea ce eu denumesc “online” este un lucru natural, ce vine de la sine, ei bine nu este aşa. Mai ales când vorbim de fructificarea resurselor pe care le-ai strâns “frecând-o” pe Twitter, Facebook şi blog.
De acest lucru m-am lovit cel mai bine în momentul în care am organizat #prinbucurestiulmeu. Mi-am dat seama că în acel moment fructificam relaţiile pe care mi le făcusem “frecând-o” pe Twitter sau blog. Facebook este încă un domeniu virgin pentru mine, domeniu pe care abia acum am început să-l tatonez.
În cadrul emisiunii Internet Lynx spuneam că eu sunt privilegiată că am avut ocazia să cunosc oameni. Dar de fapt pe aceşti oameni i-am cunoscut prin blog sau twitter.
Dacă stăm şi ne gândim reţelele de socializare şi blogurile se rezumă la comunicare. Iar în acest moment cantitea de informaţie pe care o putem găsi pe acest subiect este colosală şi în continuă creştere. Vorbim la nivel internaţional, pentru că la nivel naţional nu prea există resurse care să ne educe când vine vorba de comunicare online.
Mai mult decât atât eu sunt şi un pic leneşă. Nu-mi place să stau să răscolesc Google-ul căutând informaţia de care am nevoie. Prefer să o primesc mură-n gură cum s-ar zice, pe Twitter sau mai nou, pe Facebook.
De curând visul meu de leneşă a fost împlinit, odată cu apariţia a două grupuri care îmi satisfac nevoile. Mă refer la Comunicare şi Promovare Online şi la Freelance România (nu sunt freelancer, dar am ce învăţa de la ei). Lăsând la o parte faptul că aceste două grupuri au fost iniţiate de Bobby Voicu, respectiv Alex Negrea – doi dintre onlinerii pe care îi respect cel mai mult – îmi place că sunt active, iar oamenii discută şi împărtăşesc idei. Ori eu asta caut.
La final vă spun de un alt grup drag inimii mele, chiar dacă nu este la fel de activ. E vorba de Android România a cărui custodie o voi cere când îmi voi lua smartfonu’ smart pe platformă Android şi voi începe să frec blogurile despre Android.
Ce alte grupuri şi pagini de FB credeţi că mi-ar fi utile?
Jul
07
Category : Ce gandesc
Jul
05
Category : Ce gandesc
Frumos era să scriu articolul acesta peste o săptămână, să dea bine la cifră, dar dacă mie mi-a venit pofta să scriu fix acum, cine se poate pune de-a curmezişul?
Aşadar avem de a face cu 4 luni, 2 săptămâni şi 2 zile de când nu mai fumez. Spre deosebire de alţi prieteni bloggeri care au scris la câteva zile după ultima ţigară, eu am preferat să aştept cel puţin 3 luni ca să scriu. Corect era să aştept şase luni, să fie cifră rotundă, dar hai să scriu acum.
Motivul pentru care am aşteptat este unul simplu: deşi ştiam că nu voi mai fuma, mi se părea aiurea să scriu pe blog la câteva zile după ce mi-am încheiat relaţia cu ţigara: “gata, tovarăşi eu sunt nefumătoare!” şi în cazul în care recidivam să mai treacă 2 săptămâni şi să revin cu “ăăăă, tovarăşi, rectificăm, sunt fumătoare!” Mi s-ar fi părut jenant, aşa încât am decis să nu mă grăbesc ca fata mare la măritiş şi să urlu pe blog că nu mai fumez. Başca, sunt destul de multe articole pe blogul meu care ridică în slăvi fumatul.
Pe data de 18 februarie, după o discuţie lungă cu un amic care a renunţat la fumat, m-am decis să termin relaţia mea cu ţigările. Discuţia a inclus şi întrebarea clasică “Dar cu ţigara de după cum rămâne?” (pentru că eu am învăţat că în viaţă sunt 3 lucruri bune: băutura înainte şi ţigara după), iar răspunsul primit a fost unul care mi-a dat încredere în decizia mea.
M-am trezit la o oră normală, gen 11.00 (mai vorbesc şi eu cu gen, deci pot să-l folosesc şi în scris, gen), m-am dus să-mi iau un pachet de ţigări, am luat cartea lui Allen Carr în braţe şi am început să o citesc. Ideea era să mă las de fumat până seara şi mă recompensam cu o ieşire în oraş. La aproximativ opt seara am terminat de citit cartea, la 9 şi jumătate eram deja nefumătoare într-un taxi spre Unirii.
Nu zic că nu am mai călcat strâmb, am mai tras câte un fum, dar mai mult de prosteală decât de nevoie. Nevoia nu mai există.
Nu voi începe nici să o iau prin bălării cu evanghelia de după fumat, în care să povestesc minunile lipsei de tutun din viaţa mea. E bine. Nu mai am gustul ăla de căcat în gură (ştiu că sună naşpa, dar ăsta e adevărul), morning breath aproape acceptabil (acceptabil ar fi dacă ar mirosi a mentă by default, dar chiar şi aşa parcă nu mai am jene când sunt lângă amant), nu mai am limba pârlită tot timpul şi durata de viaţă în portofelul meu a unei bacnote de 10 lei a ajuns să mă mire şi pe mine.
Singura neplăcere pentru că trebuia să existe şi o neplăcere, e faptul că m-am îngrăşat. Dar cum am învăţat deja, nu le putem avea pe toate (mai era o vorbă cu … sufletul în rai…)
Nu sunt singură în clubul acesta, îi mai avem şi pe: Adrian Ciubotaru, Alexandru Negrea, Raluxa sau Valentin şi presupun că mai sunt destui care au renunţat la obiceiul acesta.
Jul
03
Articol cu prea multe englezisme şi care s-ar putea să primească statusul de sticky
De câteva săptămâni îmi tot zic să scriu un articol în care să enumăr motivele pentru care îmi doresc un smartphone. Mă gândesc că dacă am motivele scrise, voi putea să mă uit pe acest articol de fiecare dată când îmi vine să cumpăr o tâmpenie. Adun bănuţi (da Simona, bănuţi :P) pentru smartfonu’ smart pe care mi-l doresc.
Când zic smartphone smart mă refer la un telefon care să fie ori Blackberry (nu-mi place, dar e smart), ori un telefon pe platformă Android (my personal choice), ori un iPhone (look it’s shiny, dar prea brainwashed). Ştiu că există şi Maemo al Nokia (ştiţi că m-am jucat cu un Nokia N900? ei bine, da! platforma Maemo este linux based şi uşor asemănătoare cu Android sau iOS doar că mai puţin smooth şi cu mult mai puţine aplicaţii. Totuşi Nokia N900 are un ecran de vis şi o tastatură fizică qwerty aşa cum îmi place mie.)
Deasemenea, smartphoneul viselor mele trebuie să aibă tastatură qwerty fizică. In rest voi vedea eu ce cumpăr când voi avea halca de bani necesară pentru asta.
Şi acum:
Motivele pentru care trebuie să am un smartphone smart
- Nu mai vreau să plătesc 100 lei factura la internet pe mobil.
- Nu mai vreau să aştept 10 minute să urc o poză pe twitpic.
- Nu mai vreau să aştept 10 minute să mi se încarce o pagină oarecare
- Vreau aplicaţii pentru Twitter, Facebook, mail şi lanternă (nu e o fiţă, it comes in handy!)
- Vreau să pot face live coverage, nu cu un delay de 10-15 minute. Dacă ar fi să twitteresc o furtună, până twitteresc eu cu LG-ul meu, trece furtuna.
- Vreau să pot trimite mailuri lejer de pe telefon
- Era să zic că vreau un telefon a cărui baterie să ţină mai mult de o zi, dar mi-am dat seama că nu-mi doresc Nokia 1100
Acestea fiind spuse, las loc de pus şi alte motive cum îmi vin în minte şi intenţionez să citesc acest articol de fiecare dată cănd îmi vine să cheltui aiurea-n tramvai. Just to keep me focused.
Jun
25
Category : Ce imi place
Prima mea întâlnire cu SoupNights s-a întâmplat anul trecut pe vremea aceasta la Street Delivery. M-am îndrăgostit de supă şi am zis că vreau să particip ca voluntar.
Când m-a chemat Tara să pun umărul la treabă era deja luna august şi nu vă pot spune cât de binevenită a fost invitaţia. Atunci treceam prin nişte momente foarte dificile şi supa alături de un om foarte sensibil m-au ajutat să depăşesc cele mai grele clipe ale vieţii mele de până acum – aş zice eu.
A urmat o supă în cadru restrâns, o supă cremă de ciuperci prestată de Domnul Copolovici, cea mai bună supă cremă de ciuperci pe care am gustat-o în cei 27 de ani ai mei (atunci aveam 26, dar recordul se menţine).
În primăvară am gătit supă împreună cu Tara şi Ioana şi am dus-o gata ambalată în parcul Herăstrău, spre bucuria şi plăcerea biciciliştilor de la Bikewalk.
Pe data de 27 iunie vom avea o supă sub clar de lună. Supa pregătită de doi dintre domnii blogurilor gastronomice. Mă refer la Viorel Copolovici şi la Adrian Hădean. Primul va face supă marocană de năut și cremă de legume, iar cel de-al doilea va pregăti supă cremă de gulii și țelină cu semințe de dovleac și gazpacho andaluz.
Aş putea spune că până acum am fost alături de supă de la prima ediţie. Iar acum va fi prima ediţie de supă pe care o ratez.
Să nu credeţi că mi-a fost uşor să aleg între a redescoperi România şi supă. Nu mi-a fost deloc uşor. A trebuit să aleg între două dintre proiectele inimii mele: SoupNights şi Blogdeturism.ro. Dar pe când SoupNights are câţiva voluntari minunaţi, care mă complexează cu volumul de muncă pe care îl depun, BdT (cum îmi place mie să zic) nu mă are decât pe mine.
De data aceasta nu voi fi în Bucureşti pentru a supa la Livada Cu Vişini. Nu voi fi nici măcar pentru a ajuta la realizarea supei. Dar ştiu că cei pe care cu mândrie îi numesc colegi de supă vor fi acolo să strângă bani pentru Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu.
Colegii mei: Claudia Sofron, Olivia Vereha, Ioana Blanaru, Alexandra Buzas şi Răzvan Diaconu , conduşi cu graţie de către iniţiatoarea proiectului Tara Duveanu vă invită la:
Cu toate că nu voi fi acolo să vă salut, gândurile mele vor fi la voi şi la supă.
Jun
23
Category : Ce gandesc
Ştiu că mulţi bloggeri nu vor prelua articolul lui Cetin, dar aş vrea ca acest articol să devină viral şi să îl promovaţi astfel încât asemenea situaţii să nu se mai întâmple.
Astăzi, la sfârşitul lunii iunie,deci după 3 luni şi ceva, câştigătorii concursului sunt anunţaţi de către Ursus că vor primi 6 (ȘASE) doze de bere Ursus, dar nu se ştie exact când.
Mulţumesc , URSUS. A fost o ţeapă frumoasă, m-aţi făcut de râs la câteva mii de oameni. Dar nu-i nimic, aşa înveţi în viaţă. Aşa am învăţat şi eu că niciodată, dar niciodată firma URSUS nu va mai fi prezentă la mine pe blog şi, în acelaşi timp, voi face totul să nu mai fie prezentă nici pe blogurile prietenilor mei.
Pentru că sunteţi ţepari.
Eu ajut cu încă 6 doze, mă gândesc că dacă ne strângem mai mulţi poate strângem cât greutatea in lichid a câştigătorilor.
LE: Câştigătorii au primit cât 48 de doze de bere.
Jun
14
Category : Ce gandesc
Despre Blogtripuri şi Blogoree Romanian Tour am auzit multe poveşti, poveşti minunate care mi-au stârnit dorinţa de a participa şi eu la un asemenea eveniment. Vă puteţi imagina bucuria mea când am aflat că voi participa la Blogtrip Braşov.
Am plecat vineri, la 10.30 din Bucureşti alături de: Ciupercutza, Ileana Ghiţă, Oana Brătilă, Bobby Voicu, Tudor Galoş, Victor Caraş, Andrei Roşca, Christian Vasile, Vlad Bălan şi Sorin Rusi. Ne-am oprit în Buşteni şi am urcat cu telecabina până la Babele, eu ca o mândră am fost incălţată în flipflops, aşa încât am fost senzaţională chiar şi la 2000 m altitudine. Am făcut poze (nu eu, eu nu sunt fotograf!), ne-am mirat ce cald era chiar şi în vârful munţilor, am fost asaltaţi de muşte şi am coborât la Buşteni cu un pic înainte de a se închide telecabina. Apoi ne-am îndreptat spre Braşov, unde ne-am cazat la Hotel Pantex, un hotel de 3 stele “curate” cum se spune, unde am petrecut o seară liniştită, aşteptând workshopul.
Sâmbătă a fost ziua workshopului şi a #nationaltweetmeet. Despre workshop şi ce am învăţat de la Dorin Boerescu, Tudor Galoş, Bogdan Theodor Olteanu şi Adrian Ciubotaru voi scrie un articol separat, probabil mâine. Despre #nationaltweetmeet nu pot spune multe lucruri, un tweetmeet ca altele, doar că terasa era full, iar căldura ne-a alungat destul de repede înspre un Irish Bar, unde ne-am ascuns la subsol.
Duminica a fost ziua de întoarcere la Bucureşti, drumul ales – Transfăgărăşanul. Am mai fost pe traseul acesta în copilărie, astfel încât recunosc că am fost din nou impresionată de acest traseu şi de frumuseţea munţilor noştri.
Singurul meu regret legat de Blogtrip este că aceasta a fost ultima ediţie. Nu vor mai exista alte Blogtripuri. Tocmai de aceea trebuie să le mulţumesc sponsorilor care au făcut acest eveniment posibil: Mercedes-Benz, Microsoft și Paralela45. De asemenea îi mulţumesc şi lui Bobby că s-a gândit să mă treacă şi pe mine pe lista de participanţi, astfel având şi eu ocazia să-mi fac damblaua.
Fotografia via Mihai Voiculescu
Jun
04
Category : Ce gandesc
Nu mă bat cu pumnul în piept că aş fi perfectă când vine vorba de gramatică, ba pot zice că de multe ori mă gândesc că ar trebui să mai pun şi eu mâna pe carte şi să mai exersez un pic. Cum ziceam, nu mă simt foarte stăpână pe mine, dar ştiu câteva lucruri bine de tot:
LOCÁȚIE, locații, s.f. 1. Închiriere. ♦ Chirie plătită pentru anumite lucruri luate în folosință temporară. ♢ Taxă de locație = taxă care se plătește drept sancțiune în caz de depășire a termenului de încărcare sau de descărcare a vagoanelor de cale ferată sau a autovehiculelor. 2. (Jur.) Contract prin care una dintre părți se obligă să procure și să asigure celeilalte părți folosința unui lucru pentru un timp determinat în schimbul unei sume de bani. [Var.: locațiúne s.f.] – Din fr. location, lat. locatio, -onis.
Aşa încât, dragii mei cititori şi urmăritori pe Twitter, vă rog respectuos să folosiţi acest cuvânt cum trebuie. Mulţumesc mult!
Loading ...