I must not fear. Fear is the mind-killer. Fear is the little-death that brings total obliteration. I will face my fear. I will permit it to pass over me and through me. And when it has gone past I will turn the inner eye to see its path. Where the fear has gone there will be nothing. Only I will remain.
Iata si primul citat (de fapt al doilea, a mai fost unul in ianuarie.) Il las aici pentru ca vreau sa il vad de fiecare data cand mi se va mai face frica.
Inca nu stiu daca le voi lua direct din carti, sau le voi lua de pe net. Nu stiu daca toate vor fi in engleza sau voi alterna romana cu engleza. Ramane de vazut.
De cand cu noua tema, parca am tras in piept o gura de aer proaspat. Asa se face ca am inceput sa imi doresc din nou sa scriu. Insa cel mai mult mi-am dorit sa schimb categoriile.
Astfel am ajuns sa avem 3 categorii mari si late (daca mi-o mai veni vreo idee, vor fi 4 sau 5 sau n mari si late, treaba mea, tarlaua mea!).
Avem asa:Ce Gandesc, mai precis aproape toate articolele sunt in aceasta categorie, apoi avem Ce Imi Place, un singur articol, la loc de cinste. Si in final, last but not least, gasim Citatul zilei.
Exact aici voiam sa ajung!
M-am hotarat ca in fiecare zi sa adaug cate un citat la aceasta categorie. Nimic special pana acum, dar stati sa vedeti la ce ma gandeam.
Daca tot scrie deasupra capului meu “…yes, i love Dune universe” m-am gandit eu ca citatele vor fi toate din Seria Dune scrisa de Frank Herbert. Nu stiu cat de buna vi se pare voua ideea, insa eu sunt foarte incantata!
In alta ordine de idei, complet fara nicio legatura trebuie sa mentionez articolul scris de ipo.
Ne-am imflamat amandoi un pic la inceput, insa dupa aceea ne-am calmat si zic eu (sper!) ca am ramas prieteni.
Prin urmare, tuturor celor care vor sta sa numere cuvintele dintr-un articol si vor vedea ca sunt sub sau peste 100 (no offence ipo, doar ca mi se pare amuzant ca ai stat sa numeri!) si totusi articolul pe index este cu ” …read the full story”, ei bine tema a fost gandita asa.
Va cer scuze in avans, insa avand in vedere ca asa este tema, iar mie chiar imi place cum arata, suportati-ma, va rog! Oricum, aveti la dispozitie feedul care este complet si atunci nu veti mai fi obligati sa ajungeti pe bloguletul meu.
Desi mie mi-ar placea, ca e tare frumos!
Suna a reclama de companie aeriana, nu-i asa? Ei bine, cand am aflat de Symbolya de la Pyuric, eram atat de curioasa sa aflu despre ce e vorba ca pana la urma am reusit sa fac rost de o invitatie. Si dupa cateva zile am ajuns sa ma joc si eu in voie pe acolo.
Se pare ca la evenimentul Web Club, Lucky Seven au fost prezenti si prezentati, iar din ce am inteles, publicul a ramas incantat. Catalin Fusu a riscat sa spuna: “symbolya.com valoreaza in acest stadiu de private beta 1 milion de euro”
Nu ma pot pronunta in aceasta privinta, nu am cunostintele necesare si nici nu imi place sa ma hazardez in domenii pe care stiu ca nu le stapanesc.
Symbolya cu siguranta are sanse foarte mari si sunt convinsa ca este un proiect care chiar va fi profitabil.
Acum eu voi scrie doar din punctul de vedere al agentului de turism si ma gandesc ce frumos ar fi ca o agentie sa isi prezinte programele turistice pe Symbolya. Cat de frumos ar fi pentru client, atunci cand primeste mailul cu oferta sa vada si o harta si toate obiectivele turistice? Sunt convinsa ca multe agentii de turism, se vor folosi de Symbolya, platind un abonament lunar, o suma modica probabil. De ce nu ar vrea sa se foloseasca de un asemenea serviciu care iti ofera un plus de valoare catre client?
E adevarat, acum este inca greoi sa te misti, e adevarat lipsesc inca multe simboluri, dar deocamdata vorbim de un proiect in private beta.
De ce “Symbolya. Takes you there”? Pentru ca fie ca esti client sau agent de turism, fie ca esti prietenul care vrea sa afle peripetiile gastii, Symbolya te poarta pe continente noi.
Asta m-am jucat eu in seara asta… Da, am pus un balon, pentru ca n-am gasit un simbol mai potrivit pentru aeroport.
Imi amintesc, in generala aveam o diriga, profa de engleza, astfel incat ora de dirigentie era de fapt ora de teste Cambridge. Nu era diriga cine stie ce “profesoara”, dar ne-a invatat o engleza sfanta! cu lumanarea in fata. Toti fostii mei colegi cand se gandesc la Galasica, recunosc ca era nebuna si la menopauza, dar engleza care ne-a predat-o ne-a ramas pe viata!
Dupa aceea, la liceu, am avut o diriga super de treaba, profa de bio, ora de dirigentie era prima sau ultima ora din orar si prin urmare, libera. Dar nu cred ca ne-a ramas prea bine in memorie, decat probabil astmul ei care o facea sa suiere cand ne preda genetica.
Astazi, in autobuzul ce ma ducea spre casa s-au urcat niste pustilice de sa zicem clasa a X-a, versate, mai versate decat eram noi prin clasa a X-a.
Vorbeau ele de noul dirig care s-a prezentat si care nu stia ce muzica asculta ele, “adica, fata, mare minune sa fi auzit de AC/DC!”.
Mai-mai imi venea sa spun ca AC/DC cantau cand ele nici macar nu fusesera proiectate, dar mi-am dat seama ca n-are niciun rost sa le iau la moralizat. Ar fi fost la fel de inutil ca o sesiune de dat cu capul de un perete din beton si poate chiar mai dureros…
Ce mi-am dat seama a fost ca munca dirigilor din ziua de azi este cu mult mai grea decat a dirigilor de dinainte. Mai ales munca dirigilor mai in varsta. Daca are un spre 30, e ok! Inca mai poate fi conectat la actualitate, dar un dirig de sa spunem 55 de ani, cum mai poate intelege atea curente? Emo, cocalar, rocker, hip-hop, minimalist. Cum poate sa se adreseze un dirig unei clase de elevi complet eterogena si al carei scop unic este sa isi impuna opinia no matter what.
Imi pare rau pentru ei si sper sa reuseasca totusi sa se faca intelesi, caci pana la urma, ei au un rol hotarator in viata acestor copii. Chiar daca este un rol secundar, sau principal.
In mod misterios, adresa mea de mail a ajuns si pe la cei de la TopEscort si mi-au trimis mail sa le incerc fetele.
Frumoase, sexy, educate, curate, inteligente, discrete, fara obligatii… Sunt perfecte pentru a va tine companie oricand si oricat aveti nevoie de ele. Testati-le pentru a va convinge. Detalii la http://topescortbucharest.ro/
Din curiozitate, am intrat pe site-ul lor si ce mi-a atras atentia, scris mare cu rosu?
Lasand la o parte engleza de balta, care este perfect acceptabila, avand in vedere ca majoritatea clientilor lor nu sunt britanici educati la Oxford, mie ideea in sine imi da fiori.
Motivul? E unul singur, nu exista companii de escorta care sa nu ofere si “extraservicii” si pe de alta parte, cine ar inchiria o demoazela o noapte intreaga pentru 600 de euroi, fara ca aceasta sa nu presteze nimic?
Presimt ca mi se va sufla in casca, idaho, ei stau si recita Sonetele de Shakespeare, esti tu rea si te gandesti la porcarii.
Pai bine, dar dupa niste timp lucrat in receptie si vazut de la cea mai joasa reprezentanta a “meseriei”, pana la blonda pe care si eu as fi luat-o o noapte, parca nu mai pot fi atat de naiva incat sa cred d-astea.
Si mai e ceva care ma deranjeaza, citisem la un moment dat o carte scrisa de o fosta proprietara de agentie de escorte, de pe undeva de prin New York, femeia aceea facuse o afacere profitabila din asta: mizand pe 2 laturi vitale, discretia si educatia (niciuna dintre fete nu era vreo melteanca luata de la coada vacii).
Cand ma uit la siteul ala vad ca cele 2 deziderate nu prea sunt indeplinite. Din pacate, Romanistanu’ nici curve prea bune nu are…
(PS am un feeling ca acest titlu imi va oferi un boost de trafic… well fuck it, n-am gasit nimic mai bun…)
Eu vorbesc destul de murdar daca vreau (si de multe ori vreau!). Cu prietenele mele, cateva dar bune! ma porcaiesc, cu “fah” si “fata”. Iar una dintre ele are nesansa de a se numi Maria, prin urmare am placerea sadica de a ma adresa ei cu binecunoscuta: “Făh Mărie, făh ” (h-ul acela final se aude aproape deloc.)
Cu toate astea, cand ma ia vreo pitipoanca cu “fata”, imi vine din start sa-i belesc un dos de palma peste botul glossat si sa plec acasa.
Pentru mine, apelativele acestea sunt strict de fun si pentru prietenii apropiati, sub nicio forma nu accept sa mi se adreseze vreo domnita la modul acesta.
(Se pare ca nu ma mai pot opri din scris…)
Stiti care e noua mea dilema? De ce la noi nu se poate? Adica ma uit aici si-mi ploua-n gura, insa cand ajung pe meleagurile mioritice si dau peste TaraFashion si gasesc un mare manechin chel, mi se amareste gura.
E atat de greu de inteles? Preferam sa vedem cum arata o fusta pe o femeie in carne si oase, nu cum cade o bucata de material intinsa pe niste plastic.
Si asa, noi romanii suntem destul de reticenti atunci cand vine vorba de shopping online, pai daca nici sa iti vinzi marfa cum trebuie nu stii, de ce mai iti deschizi magazin online?
Sunt convinsa, probabil ar fi costisitor, dar banii aceia nu s-ar intoarce la tine, vanzator? Nu ai avea un boost de vanzari, atunci cand clientele ar vedea cum cade materialul, cum se muleaza pe o femeie in carne si oase, nu le-ar lasa si lor gura apa si n-ar scoate imediat cardul din portofel?
Nu ar fi mai bine pentru tine, dar si pentru clientele tale?
Ma uit la reprezentantul roman si imi dau seama ca ar mai fi multe subliniat, social bookmarking, un design eyecatchy, si multe alte lipsuri pe care un designer le-ar vedea mai repede…
Loading ...