Frustrare

Abia acum inteleg problema scriitorilor din filme. In mintea lor totul este cursiv, elegant, indraznet, amuzat, sclipitor. Randurile se aseaza unul dupa celalalt, diacriticele alaturi de semnele de punctuatie danseaza un balet senzual, iar el, scriitorul se aseaza la tastatura. Si iese asa ceva:

Ştii care e problema? Românul nu a învăţat ce e aia “calitate”, în continuare românul nu poate deosebi calitatea de ştift. Aşa ajunge românaşul nostru sà cearà prea mult, sau prea puţin…
Şi ar mai fi o problemà, încà nu am învaţat sà ne recunoaştem condiţia de sàràntoci. Adicà e ca atunci când iti cumperi chiloţi din piata si te astepţi sa fie “La Perla”, tetra nu-i màtase, sà ştii! Iar tu nu eşti Naomi Campbell, poate doar Neomi de România… (cel mult)
Pe de altà parte, cei care chiar au cu ce, nu ştiu sà aprecieze, sa încurajeze calitatea, sa descurajeze lipsa acesteia si sa o promoveze atât cât pot ei. Probabil la baza acestei neînţelegeri a stat sistemul comunist care a distrus orice urmà de bun-simţ din român, dar asta nu îl scuzà cà nu vrea sà înveţe. Românul în continuare promoveazà lipsa calitaţii in loc sa o taxeze…
Mai ràu este cà s-a ajuns în situaţia în care, singurul criteriu luat în calcul la momentul cumpàràrii este preţul. Dacà e scump, e de calitate. Destul de greşit in majoritatea cazurilor… Dar adevàrat in cateva situaţii.

D-apai cum sa nu te-apuce frustrarea si sa-ti bagi lemnu-n el de blog…

eok party, no something

Zic no something pentru ca nu stiu a cata petrecere este… Nu am scris despre petrecerile eok.ro pentru ca de fiecare data am fost “+1″. (dar oricum m-am obisnuit si cel mai tare a fost cand am fost la o nunta, nu spui a cui! unde pe cartonas eram trecuti “Adi + idaho”, am si acum cartonasul, mi s-a parut mult prea tare! ). Oricum baietii astia de la eok.ro dau petreceri frumoase, dar parca i-am simtit lipsa domnului care pe cartonas m-a trecut idaho…
Azi am baut fro 4 cocktails cu fructe exotice (care se numeau hard ceva cu vista, create special pentru noi!), l-am incercat si pe “sex on the buddha” (dar asa cum zicea si Doru suna de parca te-ai masturba… si nici gustul nu m-a incantat!).
Am stat cu Pyuric la barfe si discutii, uita-ne ce gingase eram!


Pyuric tocmai venise de la nu stiu ce emisiune pe care nu o urmarim, dar pe care o vom viziona!

Per ansamblu, a fost bine desi swamp si cu sorin rusi intrasera in detalii tehnice si ne pierdusera pe drum, dar ne-am regasit cand a aparut baiatul din Botosani (chiar nu stiu cum se numeste baiatu’ cu stand-up!).
Data viitoare cand ajung ca “+1″ la petrecerea eok.ro, tot cocktail d-ala cer!

PS: Am vorbit si cu Alexandra, ne-a invitat la nunta!

Later Edit: Baiatu’ cu stand-up este Bordea, cica!

Votezi? Nu votezi? Gandeste-te bine!

Pyuric si o mana de alti oameni au avut o idee interesanta (pacat ca nu putem spune originala!) si desi filmuletul pare cam lipsit de substanta si m-am asteptat la mai mult cand am auzit de acest proiect, totusi ideea mi se pare laudabila, mai ales ca te indeamna la gandit. Si ganditul inca este legal!

Eu personal, voi vota inca nu m-am decis cu cine, dar cu siguranta voi vota.

Blog – The new Black

Intotdeauna m-am ferit de trenduri, atunci cand toata lumea citea Coelho, eu nu m-am atins de el (oricum citisem dinainte vreo 2 carti), cand s-au purtat blugi evazati ai mei erau stramti, cand s-au purtat platforme, eu mi-am luat dupa. Nu am vizionat filmele aclamate de toti, nu am ascultat muzica din topuri, nu am fost in crasmele la moda. Intotdeauna am incercat sa nu ma aliniez cu restul turmei, pentru ca de mica am apreciat individualitatea.

Astfel ma vad confruntata cu o oaresce dilema: sa mai pastrez acest blog sau sa il sterg si astfel sa ies din turma? Deoarece, bag de seama ca turma bloggerilor se extinde, si mi se pare ca spiritul blogosferei pe care il admiram incepe sa se dilueze, gratie infuziei de pizdulici si playboy aparuti si detinatori de globuri.

Imi dau seama ca internetul nu are limite si restrictii si tocmai de aceea orice suflet creator de poezii in rima incrucisata isi poate face un blog unde sa isi exprime sensibilitatea. Haifaivul a invadat blogosfera si a umplut-o de sclipirici si poze facute de Halloween. Nu mai avem geeks si ganditori. Acum avem blonde care gandesc, fotomodei care iti dau sfaturi despre bodybuilding si playboy care-ti povestesc de bambu.

Le si vad pe demoazele prin toaletele de cluburi pictandu-si boticul cu lipgloss si vorbind intre ele:

Fata, stii ce mi-am facut azi?
Nu stiu fata? Liposuctie?
Nu fata, mi-am facut blog, se numeste fluturasisipanselute.blogspot.com, in el povestesc cum eu si toate fetele ne plimbam prin magazine si mergem la coafor! Vai, fata! vreau sa scriu si cateva dintre poeziiile mele, alea frumoase din jurnal!

Vazand in jurul meu atata superficialitate incep sa ma indoiesc serios de apartenenta mea la aceasta gloata, sfera, blogosfera.

Vorbeam astazi cu amantul si el imi spunea ca este o dovada de lasitate sa renunti la ceva doar pentru ca acum il au toti. Eu as spune mai repede ca e o forma de extremism. Un extremism al detasarii de turma. Oricum eu sunt in turma alaturi de tot restul omenirii, macar sa folosesc acele parghii pe care le pot actiona.

Ramane un subiect deschis.

Mega Image Sucks!

Traiesc in zona Delfinului de 9 ani si singurul supermarket din zona mea este un “minunat” Mega Image. Am nevoie de diferite cumparaturi si nu sunt pensionara ca sa ma pot duce la piata, desi e destul de aproape de mine. Ajung acasa la 7 seara, la ora aceea in piata mai gasesc homlesi, caini vagabonzi si poate vreo 2-3 sobolani underground. Prin urmare ma vad obligata sa ma duc la Mega Image pentru cumparaturile necesare.
Nu stiu cum sa va spun cat de incompetenti sunt angajatii aceia, incepand de la mosulicul de serviciu caruia ii place sa i se spuna “bodyguard” pana la sefa de magazin care este o toapa lunga si zaluda lipsita de orice urma de buna crestere.
In primul rand legumele le poti gasi de multe ori putrezite si trebe sa stai sa cauti si tu o amarata de lamaie fara micelii pe ea. Toata culoarele de trecere sunt ocupate cu carucioare pline de produse pe care angajatii ar trebui sa le puna in rafturi dar au alte treburi mai importante, gen discutii despre limbi la casa sau plansete pe umeri ca ce viata grea au. Basca prin iunie am luat o sticla de wiskey in cutie, frumoasa, si cand am facut cadoul cu pricina acea sticla avea antifurtul pe ea. Norocul meu a fost persoana careia i-am facut cadoul ma cunoaste si am ramas doar cu niste glumite…
Adi a facut reclamatie, credeti ca l-a bagat cineva in seama?
Probabil ca deviza celor de la Mega Image este “I-ai banii, fute-l in gurita” pentru ca nu am auzit de vreo reclamatie care sa fi avut vreun rezultat pozitiv.
Astazi la ora 17.45, toti angajatii erau furiosi nevoie mare pe clientii care mai ramasesera in magazin ca nu puteau ei sa inchida la 18.00 fix si urlau ei intre ei “Dar ce mai cumpara astia la ora asta?”
Prin urmare, nenorocitii aia de clienti care le platesc salariul lunar sunt niste imbecili pentru ca isi mai fac cumparaturile de la Mage Image.

Delicatete sau falsitate?

Întotdeauna am avut o problemă cu femeile delicate. Ştiţi acelea care se înroşesc când aud vreo prostie, care se gândesc doar la roz şi fluturaşi (sau la plumburiu şi cenuşiu, fiind depresive din născare), femeile care au vocea şi gesturile suave. Probabil la baza acestei repulsii pe care o simt stă o uşoară tentă de invidie, eu putându-mă descrie precum elefantul în magazinul de porţelanuri, dar nu ştiu de ce femeile astea mă fac să mi se ridice pielea pe spate şi să scrâşnesc din dinţi.
Pe de altă parte trebuie să recunosc că majoritatea acestor femei s-au dovedit a fi superficiale, tendenţioase şi unele rele din principiu.
Pot spune că am întâlnit asemenea exemplare în toate cercurile în care am avut ocazia să mă învârt, femei care erau atât de delicate încât aveau nevoie de un bărbat pentru absolut orice, şi pentru băgat cheia în broască “Iubitule deschizi tu broască asta, fiindcă e atât de greu de învârtit cheia!”
Probabil şi această dependenţa mă înfioară, această dependenţa completă sau cel puţin aşa cred bărbaţii fiindcă de multe ori se dovedeşte a fi o altă metodă a acestor femei de a-i lega pe bărbaţii de lângă ele.
Singurul lucru de care sunt sigură atunci când mă lovesc de o asemenea femeie e că trebuie să mă feresc că matrix de gloanţe fiindcă sigur mă va lovi ceva…
Ce mă miră e că am ajuns să simt asta şi când intru pe anumite bloguri. Femei delicate care au temele pe fond negru, care vorbesc de dragostea sau ura lor pentru anumite lucruri pe care probabil nici nu le înţeleg… Care povestesc de fluturaşi şi îngeraşi, care scriu poezii în rimă albă, care se panichează când văd puţin sânge şi plâng după un cavaler în armură albă care să vină să le salveze din mică lor lume, care nu este îndeajuns de pură pentru ele.
Care, care, care, care!
Dar cel mai frustrant este când vine o lady din-asta şi încearcă să-mi impună stilul ei, sau şi mai rău, încearcă să mă facă mai puţin femeie.
Pentru că feminitatea nu se traduce doar prin delicateţe, ci şi prin inteligenţă, demnitate şi multe atribute pe care o femeie adevărată le cumulează şi pe care majoritatea acestor “delicate” nici măcar nu le cunosc.