Avort? Da!

Remarc acum cu lejeritate ca lumea a inceput sa scrie despre avort. Ca e un lucru rau, ca e cah, ca sa nu-l faceti fetitelor si baieteilor!
Este adevarat, au aparut metodele contraceptive si nu mai avem nevoie de avorturi, in teorie. In practica avem!
Exista accidente! Se rupe prezervativul, ai luat pastila mai tarziu, ai fost cuprinsa de pasiune si ai uitat ca esti la ovulatie, sunt situatii care se pot intampla.
As vrea sa ii vad pe toti cei care militeaza impotriva avortului pusi intr-una din urmatoarele situatii (si las complet de-o parte violul):

EA Tanara, studenta, traieste din banii parintilor si a facut o greseala cu un el absolut fermecator. Ce va face? Va pastra acel copil, desi isi da viata peste cap? Desi nu ii va putea oferi acelui copil tot ceea ce ii este necesar? Desi parintii nu o vor putea ajuta sa creasca un copil? Il va pastra, cu toate resentimentele ce apar? Si nu care cumva sa-mi spuna vreuna ca nu exista resentimente, fiindca vor exista. Stiti inspre cine vor fi canalizate acele resentimente? Inspre copilul care nu a avut nicio vina ca i s-a dat nastere, care va trebui sa auda o viata intreaga de la mama sa ce ar fi putut fi ea, daca nu l-ar fi facut pe el…

EL Tanar, indragostit, n-are bani nici sa traverseze, daramite sa-si cumpere prezervative, sar hormonii in el ca o gasca de manelisti peste un emokid si o vede pe ea, frumoasa dar proasta. Ce va face? O va lua de nevasta desi nu are bani nici de sosete, daramite de pampersi? Va sta cu acea femeie o viata intreaga, traind in fiecare zi cu ura? Ce fel de tata credeti ca va fi? Un tata bun care isi iubeste copilul, sau un tata care isi va varsa nemultumirile asupra copilului?

Haideti sa fim seriosi! Avorturile isi au rostul lor. Ce ma nedumereste este faptul ca intotdeauna am acordat mult credit bloggerilor, am considerat ca sunt niste oameni open-minded, dar o simpla cautare pe google imi dovedeste ca nu…
Gasim o sumedenie de bloguri in care ni se explica ce rele si urate sunt avorturile, dar nimeni nu se gandeste sa priveasca un pic mai departe, in viata celor care nu ar trebui sa avorteze si a celor care n-ar trebui sa fie avortati.
Si ce ma doare cel mai tare? Ca multi dintre acestia sunt de o varsta cu mine! Daca de la cei de aceeasi varsta cu mine nu ma pot astepta la o gandire lucida, ce as putea astepta de la ceilalti. Daca pana si in problema avorturilor ne lasam condusi de sentimente si “frica lui Dumnezeu” atunci este clar ca asteptam linistiti sa vina cineva sa ne puna un jug frumos, plin de sentimente si de dragoste a lui Dumnezeu.
Si ca sa terminam intr-o nota mai sarcastica…

E important UNDE mori?

Se pare ca am ajuns sa fac din acest blog un loc al defularii tuturor supararilor mele. Prin urmare, astazi vom vorbi despre o alta imagine ce imi zgarie retinele.
Astazi vom vorbi despre crucile infipte prin diferite locuri unde au decedat voit sau involutar diverse personaje…
Nu mi-o luati in nume de rau, imi dau seama ca familiile acelea sunt indurerate, insa mi se pare de un prost gust desavarsit sa infigi o cruce asa, oriunde, doar pentru ca acolo ti-a murit copilul/mama/tatal… Sunt constienta ca acestea sunt practici venite din traditiile stramosesti, insa ultima oara cand am verificat, eram in anul 2008!

Cum se face ca vad eu in statia de autobuz, spre exemplu, o cruce infipta langa un copac? Dar mai ales, cine le-a permis acestora sa infiga acea cruce acolo?
Vedeti si voi in cele doua fotografii, ca acea cruce este ingrijita, cineva vine si ii aprinde o lumanare, probabil o mama indurerata, insa mie imi zgarie retina acea cruce. Ma face sa ma simt intr-un cimit in mijlocul orasului. Oricum pe acel mort nu-l mai intereseaza daca are cruce fix in locul in care si-a dat ultima suflare…
E o forma de exhibitionism a durerii aceasta implantare a unei cruci, dar ca orice forma de exibitionism, ii deranjeaza pe ceilalti.

Trei culori cunosc pe lume!

Mie-mi place de romani… Sincer imi place! Popor mai lipsit de coloana vertebrala si mai ipocrit, rar mai gasesti!
Ne bagam zilnic pla-n ea de tara. Dar cand e vorba de un Busuioc sau de o alergare dupa minge, ne ridicam in doua picioare si ne batem cu pumnu-n piept strigand “NOI SUNTEM ROMANI”.
Ne cacam pe el de tricolor zilnic amintindu-ne in ce tara de rahat traim, dar ne-atarnam steagul Romaniei la geam cand e vreun meci.

Vecinul ala care si-a atarnat drapelul la geam, cu siguranta a uitat ca are carpa aia prin casa de 1 Decembrie, pentru ca eu n-am vazut-o la geamul lui atunci.
El probabil este roman doar cand vede “Romania” scris pe un ecran teve, iar pe fundal sunt niste disperati care alearga dupa o minge…
Si tot din aceasta categorie am o problema cu apelativul de “tricolori” folosit pentru fotbalistii din echipa nationala. Da, stiu, e si in DEX, dar parca ma deranjeaza alaturarea simbolului Romaniei cu o gasca de baietii care au doar doua idei in creier: sa suteze si sa futa.

9 motive pentru care Bucurestiul nu este o capitala europeana

Bineînţeles, am putea găsi 100, poate chiar 1000 de motive, dar mă gândeam să mă rezum la 9 din lipsă de timp şi chef… Mai mult de atât, întotdeauna mi-a plăcut cifra 9.
Să începem enumerarea:
Bloc1.Blocurile, cât mai gri posibile, cu chilăţăreala afişată, aruncaţi şi 2-3 prosoape. Fără flori in jardiniere, fără jardiniere mai bine spus. Cu ţeşpe mii de modele de termopane, poate şi balcoane vopsite cât mai ţipător, cu restul de vinarom roz bonbon rămas de la peretele din bucătărie.
2. Mijloacele de transport în comun, puţine, fără un grafic bine pus la punct (spre exemplu in Paris dacă scrie că la 15:17 vine autobuzul, la 15.17 este in staţie). Fără aer condiţionat, dar Mercedes! În cazul nefericit în care stai prin Rahova, NU atinge barele de susţinere! Mai bună e o fractura decât cine ştie ce micoză de care mai scapi altcândva. Oricum nu spera la Mercedesuri în Rahova, alea sunt doar pentru cursele care ajung şi prin centru. Tot aici pot trece şi lipsa unei linii de transport în comun care să facă legatura între aeroport si să spunem… Gara de Nord. Linia 783 Nu se pune, e prea… expresă.
3. Lipsa unei coerenţe în arhitectura adoptată. Mai pe’nţelesul nostru, complet de’a'n’ pulea. La exemple gandiţi-vă voi, sigur o să aveţi cel puţin 10 după primele 30 de secunde de gândit intens. (Pe această cale vă rog nu vă surmenaţi cu gânditul. Nu ne face bine şi Partidul ne vrea odihniţi).
4. Proiectele de modernizare fără o planificare inteligentă, OK, nu cerem inteligenţă, dar măcar PLANIFICARE! In această categorie includem:
¤ asfaltarea unei străzi urmată la scurt timp de spargerea aceleiaşi stăzii pentru montarea unor noi conducte de apă potabilă, să zicem…
¤ decopertarea unor străzi care dupa aceea sunt lasate aşa luni întregi
¤ şi multe alte aberaţii
5. Cabluri, multe. Cocoşează stâlpii, cocoşează copacii, ne împiedicam de ele la fiecare pas si ne urâţesc si mai mult oraşul ăsta hidos.
6. Fiecare colt de bloc = WC public. Bineînţeles asta ţine de nivelul de educaţie al bucureştenilor, nivel aflat mult sub limitele europene.
7. Animalele vagaboande. Eu iubesc câinii, mi se rupe sufletul când îi văd pe stradă, dar sunt conştientă că trebuie facut ceva. Şi oricât de milostivi am fi, singurul lucru care mai poate fi făcut in Bucureşti în privinţa animalelor vagaboande este euthanasia. Într-un mod cât mai puţin dureros, desigur.
8. Traficul. Ah, traficul… Mult prea discutatul trafic! Trafic aglomerat găsim şi în celelalte capitale europene. Diferenţa este că în celelalte capitale europene se respectă regulile de circulaţie, în Bucureşti regula de bază este “Every man for himself”. Oricum nici poliţia nu face prea mult, iar de când au inceput lucrările la liniile de tramvai s’a dus totul de râpă…
9. Bucureştenii Lipsiţi de bunul simţ elementar. E adevărat, pe când noi ne luptam cu barda şi buzduganul, fracezii făceau Versailles’ul, dar asta nu este o scuză potrivită anului 2008.

În momentul în care voi vedea măcar 3 dintre aceste probleme rezolvate voi merge si eu să votez, până atunci îmi voi exercita dreptul de a nu vota…

Fotografia

Kassandra dixit

In randurile de mai jos, avocata Karameaua zice:

Dupa o saptamana de tracasare prin instanta cu toti puscariasii, de trezit odata cu gainile pentru a ajunge la instanta inainte de inceperea sedintei…hop ca vine si ziua de vineri si ma gaseste in aceeasi alergatura cotidiana pe scarile de la metrou.
Dupa ce ne-am chinuit o juma de ora atat eu cat si judecatoarea sa-i explicam unui puscarias arab si surd pe deasupra, ca pentru a dispune instanta o intrerupere de pedeapsa pe caz de boala este necesara o expertiza medicolegalaaaaaaaaaaaaaaa (pentru ca urlam amandoua efectiv!) am iesit din sala de sedinta cu gandul de
a-mi oferi o inghetata si un suc asa… pentru sfarsitul saptamanii, macar atata meritam… Si ce ma gandesc eu? O sun pe prietena si colega mea Oushoare si ii arunc propunerea…..Ea, ca o fata draguta care niciodata nu refuza o invitatie undeva, mi-a sugerat sa vin s-o iau de la birou si sa meregem prin centru vechi in cautarea unei cafenele la care putem dejuga.

Zis si facut! La birou am gasit-o pe Oushoara Mai mult…

Cei carora le figurez in evidenta cu un debit de 237 lei…

…sunt rugati sa lase un comentariu.

Astazi, imi vedeam linistita de viata cand primesc un sms de la 1868, cum ca le figurez in evidenta cu un debit de 237 lei. (punct) Nu tu numele celor carora le datorez, nu tu telefon, nimic. Atat! Figurez cu un debit de 237 lei undeva, candva, cuiva…
Iau frumos telefonu’ si sun la Piraeus Bank, unde am io un credit de cand m-am hoperat (ca Oculus nu face acte caritabile). Pun mana pe tastatura si caut pe gugal numaru’ de la banca, sa ii sun sa le spun ca-s prosti si am si chitantele sa o dovedesc. Raspunde o domnita care-mi zice ca nu am niciun debit, ba chiar is pe plus cu fro 23 de lei, ca mie asa-mi place, sa pun mai mult decat mai putin.
Zic mersi, inchid telefonu’ si sun la Vodafone, sa-mi zica al cui e numaru’ 1868, raspunde o domnita care-mi zice ca numarul de unde primisi sms e a lu’ firma Netopia si-mi da numarul de telefon a astora. Sun si pe numaru’ astora (0215291717)… Aud un tiuit si atat. Cautam detalii despre Netopia astia si gasim asa: site-ul netopia-system.com e format dintr-o poza care se numeste “scara” si niste text in care ne zic ei in inglish ce mari si tari si buni is. Netopia.ro, ma plinba direct in weblog.ro, care la pagina de contact, spun ca nu au bani, deci daca vrei sa faci parte din echipa o faci voluntar, adica pe daiboj. M-am uitat pe rotld.ro sa vaz o adresa de firma ceva ca sa sun acolo, sa-ntreb, “bre, sigur?”, dar la netopia.ro, apare numele dlui Antonio Eram (nuj sigur daca e ruda cu Esca, da’ nu-mi permit). Iar tot Dl Eram spune ca impreuna cu web2sms.ro face 1.2 milioane de euroi… Si-atunci de ce vrea 237 de lei de la mine, in 237 de lei se-mpiedica el???
Cam pana aici am sapat, caci is la munci si mai si muncesc.

PS: Cand cititi voi aceste randuri eu il ascult pe McLaughlin la Sala Palatului.

Cel mai recent model de Jafuar

Se plimba prin Bucuresti si este ‘a smashing hit’. Culoarea galben diaree este prin definitie o culoare a celor ce doresc sa iasa in evidenta, exuberanti. Culoare a soarelui dar si a bogatiei, galbenul pune in evidenta emblema eleganta, lucrata manual de catre maestrii taxidermisti.
Bijuteria poate fi vazuta prin diverse zone ale Capitalei dambovitene, in functie de interesele propitarului.

Jaguar Jaguar1 Jaguar2 Jaguar3