Musica Universalis

De mult voiam sa scriu despre acest album, “Music Of The Spheres” cel mai recent album al lui Mike Oldfield.
Mike a reusit cu acest album sa-si recastige toti auditorii pe care ii pierduse cu albumele “mai comerciale” . Orice fan al lui Mike va fi de acord cand voi spune ca de data aceasta s-a apropiat cel mai mult de hitul sau “Tubular Bells” si desi a mai avut albume orchestrale, in care se regaseau mai mult instrumentele decat sintetizatorul (vezi Hergest Ridge), de aceasta data Oldfield a reusit sa creeze un album de “muzica clasica”, dar actuala prin melanjul de teme pe care le-a abordat.
Exploziile de instrumente se regasesc si in acest album si ascultand piesa “Musica Universalis” putem gasi foarte multe puncte comune cu bucata “Grand Piano” din Tubular Bells (part one).
Probabil ca un muzicolog ar avea mai multe de spus, dar eu va las sa ascultati…

Lucky Year

Sampanii desfacute, betivi pe sub mese, toalete cu miasme indoielnice si rasete nebune. Idaho si-a dat seama ca a implinit un an(de blogging)!

S-a apucat ea sa faca o lista:
- primul articol: Strambatori fericite scris pe 10.04.2007
- 125 de articole, 788, in medie 1 articol la 3 zile (nu-i rau pentru o persoana care nu se poate numi blogger)
- injuraturi primite: 0
- injuraturi date: destule
- momente si frumoase si urate, niciun moment kodak, ca nu le are cu fotografia
- intrare in Comunitatea Voce.ro
- participari pe la petreceri voce & rest: multicele
- gasit iubit: 1
- pierdut iubit: 0 (and still counting)
- operat ochi: 2 (din dotare)
- cunoscut oameni interesanti: multi
- facut prieteni: cativa, da’ buni!
- etc

Not bad, not bad at all…

La munte cu o chiftea in stomac

Mai nou am boala pe astia micii de pleaca pe munte cu un rucsac cat toate zilele si ca niste floricele se suie in autobuzul plin cu cosmelia in spate de parca ar avea o gentuta finuta de Dior.
E autobuzul plin de da pe dinafara si vreun muntean d-asta se urca si da-i si lupta si lupta si da-i pana reuseste sa-si bage cortu ala in masina, poate si mai bine are si ditamai chitara in brate cu care ii loveste pe toti in procesul urcarii in autovehiculul cu pricina.
Sa nu ma intelegeti gresit, mi se pare minunat sa te urci pe munte, sa te pisi cu frunzele de urzica adiindu-ti pe la fund. Adica ce-si poate dori cineva mai mult, decat 5 zile fara toaleta, dus, canalizare, si toate prostiile alea care ne despart de omu’ din pesteri.
Numiti-ma snoaba, dar mie-mi place civilizatia, imi place sa fac dus de 2 ori pe zi si sa ma spal pe maini inainte si dupa ce merg la toaleta, imi place sa am apa curenta, canalizare si gaz sa-mi prajesc un ou. Am o placere orgasmica sa folosesc hartie igienica si servetele intime. Ca sa nu mai vorbim ca ideea de a ma urca pe un varf de munte ca sa mananc paine unsa cu pateu, nu ma ridica pe culmile placerii, mie-mi place la hotel cu baie proprie, si paturi moi si pufoase si daca se poate sa aiba si conexiune la internet ar fi perfect, asa nu m-as simti rupta de lume.
Ce nu-mi place e ca oamenii astia nu-si dau seama ca atunci cand se urca in autobuz cu rucsacurile acelea ii deranjeaza pe toti cei din jurul lor. Da-ti-l jos oameni buni ca nu vi l-au atasat pe spate cu catgut, si nici nu face parte integranta din cocoasa voastra!
Adica mie mi-e jena cand ma urc intr-un autobuz aglomerat si am doar o amarata de geanta de laptop si ei n-au apasari si-i doare la conversi.
In rest, din partea mea sa se urzice pana ii apuca batzu!

Religie si iar religie!

When lip service to some mysterious deity permits bestiality on Wednesday and absolution on Sunday, cash me out.
Frank Sinatra

Ieri am avut ocazia sa intalnesc un preot. Neplacuta ocazie, ca mergeam la un parastas si numai de un preot mercantil si fals mai aveam chef.
Bineinteles ca am inceput o discutie despre cum e sub obladuirea lui Daniel, ce parere are de religia in scoli, de ce nu istorie a religiilor, de ce religie obligatorie? La intrebarea mea legata de istoria religiilor, prea sfintitul mi-a raspuns ca nu se poate sa predai copiilor din clasele primare istorie a religiilor. Raspuns de bun simt, as putea spune. Dar de ce sa le predam din clasele primare, eu as propune sa asteptam pana ajung la varsta la care au discernamant si atunci sa le predam istoria religiilor, la care stimabilul mi-a replicat “Nu putem astepta pana copii au discarnamant, nu ii mai putem invata religie”
In acea secunda mi s-a urcat sangele in cap si mi-am ridicat nitel si vocea ca asa fac cand imi vin nervii nervosi pe mine. “Dar asta nu e manipulare?” am tipat eu ca tampita ca ma apucasera spumele verzi, dar din pacate m-a ciupit mama si a deraiat subiectul ca altfel iesea urat.
Oricum concluzia este usoara, nu lasam copii sa aiba discernamant fiindca nu are rost. Trebuie luati de mici si facuti niste bigoti, ca altfel nu vom mai avea cine sa ne dea 4 mii de lei (vechi) pe-o lumanare si nici 500 de mii (tot vechi) pe un parastas spus in 5 minute. Nu am mai avea pe cineva sa ne pupe mana si nici pe cine sa prostim cu toate mumbo-jumbo-urile noastre…
Repet, in caz ca nu m-ati inteles de la inceput, daca devine obligatorie religia in scoala, devine obligatorie si emigrarea mea din romanistan, a mea si a multor altora care isi doresc pentru copii lor o educatie bazata pe stiinta si nu pe mistica.

Darwin sau dumnezeu?

Cand am aflat pentru prima oara ca Teoria Evolutionista a fost scoasa din curricula scolara, m-am gandit ca acesta este sfarsitul Romaniei ca natiune democrata si inceputul Romaniei ca dictatura religioasa. Apoi am aflat ca acest lucru se intampla de prin 2006 cand ministrul invatamantului din acea perioada, s-a gandit ca e prea stufoasa materia la biologie si ar trebuie sa o usureze lipsind copii de cunoasterea darwinismului.
Mi se pare foarte normal, de ce ne-am dori un popor de oameni care gandesc, cand ii putem controla foarte usor prin religie, pardon iertati-ma prin biserica.
Este mult mai simplu sa ii spunem unui copil in ce sa creada, decat sa ii oferim libertatea de a alege in ce vrea sa creada.
Este mult mai simplu sa formam mintea unui copil pentru a deveni o persoana supusa, decat sa avem de a face cu anarhisti la orice pas. E mult mai usor sa manipulezi un om cu frica lui dzeu, doar spune-i ca va fi pedepsit si nu va avea parte de viata vesnica in loc frumos cu verdeata.
Citeam acum cateva zile un reportaj referitor la Liceul Pedagogic din Cluj, o scoala unde se preda religia in mod intensiv. Una dintre fetele de acolo spunea ceva de genul:

“Nu sint prea buna la matematica, adica nu ma pricep la materia asta, dar am citit Psalmul 50 si am luat 9. Eram uimita cit de bine am stiut. Eu zic ca e foarte folositor sa crezi in Dumnezeu. Noua ne place ca facem religie cu doamna, ne invata multe lucruri. Am discutat mai mult despre problemele ce le-am avut in scoala, ca la noi au fost multe avorturi si stiti ca e pacat! Oricum, daca nu esti cuminte Dumnezeu te pedepseste la Judecata de Apoi si poate chiar sa te trimita in Iad!”, explica Daria dintr-a V-a la ce foloseste religia in scoli si Dumnezeul elevilor.

Aceasta copila se pregateste sa devina invatatoare in vreun sat uitat de lume. Iar ea ii va invata pe elevii sai sa recite psalmi pentru a face bastonase corect!
Aberant este ca intr-o lume in care stiinta a evoluat atat de mult, in care facem transplanturi de inima, in care calcam pe luna, in care avem Programul SETI si Observatorul Astronomic Hubble, ei bine in aceasta lume, noi inca mai credem ca daca nu ne spunem rugaciunea inainte de culcare, vom ajunge in Iad.
Intr-o lume in care a fost descoperit Carbonul 14, noi inca mai credem intr-un tip care a facut din apa vin.
Ce mi-a placut foarte mult a fost cum in USA unii au luat pozitie si-au zis, “OK, vreti Intelligent Design? Fie, dar toate variantele”. Si cum, daca vrei poti crea o religie de la 0, baietii astia l-au adus pe marele Monstru de Spaghetti in lumina reflectoarelor.
Probabil veti crede ca m-am aliniat si eu trendurilor, scriind despre acest subiect, ei bine nu dragii mei, scriu toate aceastea pentru ca nu imi place in ce directie se indrepta invatamantul din ziua de azi si chiar nu-mi doresc sa ma vad obligata a-mi trimite progeniturile prin alte tari, doar pentru a-i scuti de orele de religie. Eu doresc ca descendentii mei sa aiba parte de un proces de invatamt bazat pe stiinta si nu pe mitologie.
Prin urmare, pentru a-mi vedea visul cu ochii, am sa va rog sa semnati aceasta petitie (bineinteles, daca sunteti de acord cu ea)
De asemenea, va invit sa treceti si pe la urmatorii:
Church of the Flying Spaghetti Monster
Rezistenta Urbana de la care am aflat ca pe 21 martie se va organiza un protest in fata ministerului invatamantului (nu folosesc majuscule fiindca nu isi au rostul, sa zicem ca au pierdut dreptul). Sper sa fiu si eu printre protestari.
Scrisoarea deschisa catre ministrul invatamantului scrisa de catre Remus Cernea
Si Luciferu’

Amin!

Monetizam sau nu?

Vad ca se tot vantura prin blogosfera ideea asta de monetizare a blogului. Sunt unii pro, sunt altii contra, la fel ca in orice alta situatie in care oamenii au pareri.
Probabil ca ati remarcat ca odata cu noua tema, sus de tot au aparut si niste reclame adsense, asa era tema si pentru ca imi place la nebunie am acceptat si aparitia reclamelor.
Nu inteleg discutiile astea in care dezbatem daca “monetizarea” este buna sau rea. Din punctul meu de vedere este, si atat. Nu-i inteleg nici pe cei care arunca cu munti de rahat in aia care “se vand, domle!”.
De fapt daca stau si ma gandesc mai bine, cei care isi “monetizeaza” blogul chiar sunt taricuti. Sincera sa fiu, mie mi-ar placea sa fac un 300 de euroi pe luna stand acasa si scriind pe blog. Ma gandesc ca daca stai acasa mai ai timp sa te ocupi si de alte proiecte, mai faci un 300 din celelalte proiecte si te poti lauda ca ai un salariu lunar de corporatist stand acasa si frecand-o pe net.
Incep sa cred ca cei care sustin sus si tare ca monetizarea este prostituarea blogurilor, au asa o farama de oftica in sufletel. Va jur pe ce am mai dulce, daca maine as avea 1500 de vizitatori unici pe zi, as baga o mare demisie si v-as povesti pe blog ce dulce e viata cand spargi seminte imbracat in pijama, dandu-te pe net!
Dar pe de alta parte ma gandesc ca nici sa stai sa feti in fiecare zi articole, sa stai sa te gandesti ce sa scrii, sa cauti pe net subiecte, nici asta nu-i o prajitura. Adica in fond si in final trebuie sa muncesti ca sa iti tii cititorii aproape, trebuie sa cauti subiecte, iar daca n-ai, trebuie sa le inventezi.
Si cei care acum se mandresc ca fac bani din blog la inceput erau niste neica-nimeni, care scriau pentru ei si inca alti 30 de cititori, dar au perseverat.
Cred ca asta este diferenta dintre ei si mine, faptul ca au perseverat in scris. Cum as putea eu sa ii condamn ca si-au transformat pasiunea in ceva rentabil? Pasiunea mea este sa imi iau cainele in brate si sa il scarpin pe burta si daca ar veni cineva sa-mi zica “Uite pentru ca il scarpini asa de bine eu iti dau 100 de euro”, cu siguranta nu-i voi replica “Vai dar nu este etic sa ma platesti, il scarpin pe gratis, e placerea mea!”, va garantez ca as lua banii, l-as scarpina mai abitir si din suta aia i-as lua si lui o jucarie, ceva.
Si atunci intrebarea ramane, monetizam sau nu? Bineinteles in cazul in care avem ce…

Aceasi Marie cu alta palarie…

Sper ca ati remarcat ca bloguletul meu are o noua fata. Multumim conducerii pentru aceasta realizare! Acum ca e asa frumos bloguletul meu, intentionez sa vin mai des pe aici. Mai ales ca am aflat despre proiectul rabla si am vazut eu cateva rable si prin Pantelimon City. Maine dimineata, cand ies cu javreta afara fac poze si le pun pe blog, dupa care le trimit si baietilor alora. Pe deasupra Cetin mi-a recomandat sa scriu un articol educativ despre folosirea apei si a sapunului. Zicea el cum ca prea putini stiu sa le foloseasca corect. O sa scriu prin urmare un articol si pe acest subiect. Dupa care, voi urma sfatul mai sus-numitului Cetin in a-mi face un plan de bataie. Poate asa ma voi exprima si eu mai des pe blogul meu.
Apropos, am fost si eu pe acolo cand s-au dat premiile alea fantastice la Roblogfest, n-o sa urlu ca au fost manarii, ca nu e corect domle, ca cum, ca cand? Nu voi urla din simplul motiv ca nu ma intereseaza. Ce nu mi-a placut au fost locatia si lipsa locurilor de sezut, nu de alta da’ aveam niste pantofi splendizi cu tocuri de vreo 11 cm. Dupa o ora de atarnat pe o tejghea, ma dureau toate oasele, mai putin fontanelele. Pe de alta parte, cu scuzele de rigoare fata de persoanele care nu se vor recunoaste in urmatoarele mele vorbe, trebuie sa va spun ca era o mare aglomeratie de ciudatenie pe centimetrul patrat si dupa ce-am vazut un om in toata firea cu ursuletu’ in brate am ramas chiar cu sechele…
Ma rog, noaptea s-a terminat intr-o carciuma, pre numele sau Pui de Urs si asa mi-a trecut naduful.
Sarutari pe sprancene,
idaho