Scuzoaiele mele ca nu am mai scris nimic in ultimele zile, insa am fost rapusa de o pauza sexuala (aia care nu stiti bancu’, nu stau sa vi-l spun, ca mi-e lene). Aceasta stare ar fi continuat bine, mersi! Insa un personaj, toooot repeta o mantra tanguitoare “tu nu mai scrii nimic?tu nu mai scrii nimic?tu nu mai scrii nimic?tu nu mai scrii nimic?tu nu mai scrii nimic?tu nu mai scrii nimic?tu nu mai scrii nimic?tu nu mai scrii nimic?tu nu mai scrii nimic?tu nu mai scrii nimic?”, asa incat m-am hotarat sa mai zic si eu ceva…

Fiind creierul meu de un blank total, am stat si mi-am scotocit memoria sa vad daca am ce scrie…

Ei bine, NIMIC, 0 barat, vid dureros, viata mea e pea banala, iar singura chestie din ziare care m-a impresionat e ca Vodafone trece din noiembrie la facturarea in euroi…

Asadar, ai fatat un puradel… Pe mine de ce nu m-ai intrebat? Ti-as fi spus ca vacile-ncaltate ca tine, n-au voie sa procreeze si sa umple Romanistanu de prosti!

Acum ca ai fatat, ce faci? Scoti puradelu’ la plimbare, dar pentru tine, plimbare inseamna sa iei caruciorul echipat cu plod cu tot si sa te plimbi prin supermarketuri. Bineinteles, nu poti face shopping fara doamna Ma’ta, care sta si guguie la plod pana incepa ala micu sa urle din toti bojocii. Si va plimbati voi doua proastele prin magazin, cu carucioru’ ala de cursa lunga, fix si exact cat este culoarul dintre rafturi.

Daca intamplator, mai e vreo cumparatoare care vrea sa-si ia si ea pasta de dinti, ii aruncati o privire feroce de bovine cu lobotomie, asteptand sa se dea stearpa la o parte, ca voi sunteti cu “un copil mic”. Chiar ca aveti dreptate, cum sta asa in mijlocul culoarului si nu va face voua loc?
Cum isi permite ea, sa nu va faca voua loc? Voi care sunteti cu viitoru’ luminos al Romaniei sugandu-si degetu de handel!

De ceva vreme imi tot spun ca ar trebui sa va explic de ce Idaho si nu: “Zana maseluta”, “Fulga”, “Blonda in sufletul meu”, “Gec Denielz” si etc…

Ei bine, numele meu este un omagiu adus unui personaj din seria “Dune” scris de Frank Herbert. Acest personaj se numeste Duncan Idaho. Prima oara am citit seria Dune pe la vreo 15 ani si am mai recitit-o de doua ori dupa… De fiecare data am fost fascinata de Idaho, de felul in care Herbert l-a creionat…

De ce mi-a venit ideea asta? Am bagat de seama ca multi considera ca numele meu este inspirat de un stat american. Idaho, al 43-lea stat american cu capitala la Boise.

Tocmai eu? Nuuuuuuuu, ei e prosti, eu nu, ei e multi, eu singura, ei e blonzi, eu bruneta, ei rednecks, eu… sunt EU!

Fotografia via

Cred ca mi-am atras mania divina luandu-ma de arhanghelul pogorat prin gratia dumnezeiasca, pe nume Sanepid!

Astazi bloguletul meu, drag si scump si iubit, locul meu favorit unde-mi vars frustrarile, psihiatrul meu de serviciu, a avut niste probleme … Am crezut ca lesin, la gandul ca il pierd! Ma inrosisem la fata si facusem spume la gura, cred ca imi intrase creierasul in “complete shut down” de suparare!

Pe aceasta cale multumesc spiritelor Buddha si Groovey, pentru ajutorul acordat si le promit solemn , “Nu mai faaaaaaaaaaaaaaaaac!”.

Astept restul molimelor, gandaci sub birou, sange la robinet, etc, si bineinteles cei 4 calareti ai apocalipsei intrupati in: Adrian Minune, Florinel Salam, Vali Vijelie si mai spuneti voi inca unul ca am o cultura manelistica redusa…

Leidiiiiiiiiiiz end gentălmeeeeen, maine damăn unt herăn, medamz e musiu. Ai hev ză greit plejur ov introdiusing iu: SAAAANEPIIIIIIIIID!

Acest marcant si ilustru si vajnic reprezentant al speciei Homo Otodoxus Imbecilus, pe care am facut greseala de-a nu-l mai urmari de pe data de… candva luna trecuta…

Mare greseala, uriasa, gigantica, cosmica, fiinca, stimabilul mai sus mentionat, a reusit sa-mi dea cu-o perla peste monitor, de-am crezut c-o sa lesin in fata biroului!

Pai sa vedem ce intelepciune ne-a dezvaluit mnealui… Io, creca a vrut sa dea in vileag una dintre machinatiunile bine ascunse ale Abatiei Sionului, care a vrut sa ne insele pe noi toti, avandu-i ca Mari Maestrii pe niste scarbavnici pe numele lor: Da Vinci, Michelangelo, Newton, etc.

Ei bine, dragii mei, acesti… acestiii… acesti diavoli deghizati in oameni au pogorat asupra maselor un mare flagel… STIINTA (ptiu, piei drace! duca-s-ar pe pustii!).

Astfel au aparut eretici care combateau Prea Sfanta Teorie a Geocentrismului, contrar opiniei generale si de bun simt care spune ca:

Pamântul e în centrul creatiei lui Dumnezeu, asa cum citim în Cartea Facerii, în Biblie.

Spre marea milostivenie a Creatorului, Sanepid, a venit sa faca nitica ordine in mintile noastre orbite si ne-a dezvaluit adevarul!

Pentru ajutorul acordat Umanitatii, ii acord Premiul I al Concursului “Narrow minded Award!”, aceeeestaaaaaa consta intr-o fotografie a Pamantului facuta de pe Nava Apollo 17 (ete na, poza!) si avansarea in gradul de arhanghel sef-supraveghetor cu moralitatea, de asemenea, ca dovada a respectului ce i-l port, voi crea pe blogu lui je, una bucata categorie “Narrow minded Award Winner” unde va aparea mnealui!

In numele tatalui si al fiului si al sfantului duh, Amin!

Stiu, pe buzele voastre a inflorit un zambet, stiu si ce ganditi: “N-am auzit de 66, dar am auzit de 69!”. Ei bine, tin sa va anunt ca “saisase” este un joc de carti, care m-a fascinat din copilarie, din frageda copilarie. De fiecare data cand era fro intalnire in familie, dupa ce mancam, bunicul si cu tata se retrageau “la o partida de saisase”. Eu fiind mica, chibiteam pe langa ei fara sa inteleg mare lucru… Pachetul de carti pe care il foloseau ma fascina, nu erau cartile de joc, normale clasice, erau carti de joc “unguresti” cum spuneau ei si auzeam cuvinte gen “duba” si “ghinda”.

Odata cu trecerea anilor, m-au invatat si pe mine si nu va puteti imagina ce incantata eram! Sunt incantata si acum de fiecare data cand joc fie cu bunicul fie cu tata! Mai rau, cand il inving pe tata, imi vine sa fac dansul ploii in jurul mesei!

Cand m-am gandit sa scriu despre placerea cu care joc saisase, am vrut sa dau si linkul de pe wikipedia, insa mi-am dat seama ca jocul de saisase pe care il stim noi difera mult de ceea ce este descris acolo…

Totusi, mie imi place sa joc, imi place sa joc saisase cu bunicul de fiecare data cand ne vedem, si asta se-ntampla in fiecare duminica.

Astept cu nerabdare sa ajung la bunicul meu si sa facem o partida de saisase…

De ce v-am povestit? Pentru ca astazi cand m-am intors de la bunicul meu, am vrut sa spun ceva si despre el, pentru ca este un om atat de complex, de la care am atatea lucruri de invatat, incat trebuia sa il mentionez…

Probabil ca, voi, cei care va pierdeti timpul citindu-ma, veti ramane mirati de ce voi scrie mai jos… Insa este un lucru care m-a afectat, desi n-ar fi motive (probabil doar o lunga prietenie).

O buna prietena a mea trece printr-o criza, dupa o relatie de ani de zile, relatie care ar fi trebuit sa se finalizeze in aceasta toamna cu o nunta.

Ei bine, amicul ei, la cateva zile dupa ce si-au cumparat verighetele, intr-o seara a avut o iesire, i-a vorbit urat, a jignit-o… Mare scandal, mare galceava! In urma acestei intamplari, buna mea prietena, a aflat ca viitorul ei sot a avut o tentativa de inselaciune, mai precis a iesit cu o tipa in oras.

Sursa din care a aflat aceasta informatie, nu este sigura, ea fiind la randul sau o persoana cu o moralitate indoielnica.

Sa vedem dilema in care se afla: rupe o legatura de ani de zile si anuleaza nunta pentru o tentativa? Sau ramane asa, cu paranoia in suflet?
Din punctul meu de vedere radical, problema e simpla ai calcat pe bec acum? Pai e clar! Ce rost mai are?

Insaaaaaa, ce faci cu invitatiile, toti oamenii care stiu ca trebuia sa te mariti/insori, rochia, verighetele, localul, tot etcu’ care tine de o nunta, ca nu cunosc fiinca n-am asemenea intentii sinucigase. Basca si anii investiti, sentimentele investite, compromisurile facute?

Intotdeauna, am zis ca barbatii au gena tradarii in sange, e o chestie logica in fond si in final, trebuie sa-si raspandeasca ADN-ul, insa femeile, au impresia ca ii pot lega, prin diverse metode. De fapt, e vorba strict de vointa, ochii vad inima cere, apare ratiunea care-ti zice ca nu e corect fata de proasta care te-asteapta acasa! Bineinteles, recunosc ca exista si femei care inseala, dar asta e un subiect pe care il vom ataca alta data.

Dar prietena mea ce sa faca? Care este decizia cea mai corecta? Hai inainte? Sau “Mori da-te dreacu”?