Am ajuns la capatul puterilor mele supraomenesti sau supraumane? In fine, la capatul puterilor mele de fiinta superioara care sunt.
De prin decembrie, la biroul unde je isi manifesta pornirile de autoflagelare, adica la locusorul de nebunii proletare. La munca. Acolo, langa noi s-au apucat niste nefericiti sa-si modifice cosmelia, un coafor/salon/solar. Toate bune si frumoase, dar muncitorii aia au o afectiune aparte fata de bormasini, flexuri, rotopercutoare, pick-hummere si orice alta masinarie care face galagie. Au inceput cu spartul faiantei si al gresiei. Cu bormasina.
Au continuat cu dracu stie ce. Si o tin asa langa, de atunci pana acum. Nu poti da si tu un telefon ca omu’, nu poti raspunde la unu’ ca auzi un brrrrrrrrrrrrrrrrrrr, de-ti crapa scarita si ciocanelul.
Nu zic ca sunt sensibila la zgomote, am lucrat intr-un mediu atat de poluat fonic incat UE ar fi sarit de cur in sus, de aici pana la Bruxelles. Insa din cand in cand iti trebe niste liniste, ca sa n-o iei prin balarii cu tarifele mai idaho, mai…
Joan Baez & Bob Dylan & Paul Simon – The Sound of Silence







