În lumina ultimelor întâmplări bacalaureatistice “pensieprivată” şi “emigrareînamerica” au înlocuit vechiul şi retrogradul “abracadabra”.
Dacă până acum o pensie privată era aşa, o fiţă, să ai ceva pus deoparte pentru bătrâneţi să poţi face ocolul pâmântului la 75 de ani, acum a devenit o obligaţie faţă de propria persoană, că doar nu vrei să mori de foame la 68 de ani.
Eu dacă aş fi fond de pensii private aş face printscreenuri cu listele de picaţi şi aş folosi un slogan simplu: “Doar nu vrei să ajungi la mâna lor?”. Simplu şi eficient, transmite mesajul care trebuie transmis.
Pe de altă parte dacă faci parte din categoria celor nelegaţi de glie ai putea încerca şi o loterie a vizelor sau dacă eşti femeie şi frumosă, fă-te mireasă prin corespondenţă.
Şi n-are rost să arătăm cu degetul în stânga şi în dreaptă, pentru că problema este complexă şi are muuuuulte faţete, începând de la sistem şi terminând cu părinţii, trecând prin elevi şi profesori.
Oricum am privi problema, viitorul are o nuanţă căcănie, mulţămim frumos!
Viitorul.
Loading ...
