“din activitatile cotidiene”

idaho Ce gandesc 5 Comments

Dom’le, am o problema! De fiecare data cand racesc si imi curge trompetica, in loc sa moara si simtul mirosului, al meu se amplifica, simte toate putorile! Asa incat dupa ce ca imi curge nasul, incep sa-mi curga si lacrimile!

Picture this: bulevardu’ Unirii, ora 18, full pe toate cele 3 benzi, lumea ciorchine in statie… Vine un aftobuz d-ala nou’ Merz, plin ochi!

Iti iei inima-n dinti, dai din coate, lovesti cu picioarele si reusesti imposibilul! Te urci in mijlocul de transport pus la dispozitia dumneavoastra prin marinimia Regiei Autonome de Transport (inuman)
Bucuresteni.

Stiti voi cum miroase intr-un autobuz d’ala? Multi stiti, dar va reamintesc eu… Miroase a cavou de zombie, a moarte iminenta a celulelor hepatice, a vikingi dupa 8 luni pe mare cu grasime de balena! Pe scurt: PUTE!

Si dupa ce te colorezi la fata precum curcubeul, mai ai placerea sa si stai lipita de cine stie ce mortaciune, care n-a mai vazut un dus de la Revolutia Franceza. Bineinteles, cadavrutul va cobori la fix aceeasi statie cu tine. Si toate astea findca Providenta vrea sa-ti testeze spiritul si ficatul…

Vreau un serviciu aproape de casa! Il vreau la 5 minute de casa, vreau sa fie la etajul 9 al blocului meu!

The heart of Saturday night

idaho Ce gandesc 2 Comments

Aceasta seara a fost o seara foarte placuta… Am reavut placerea de a ma intalni cu cativa din comunitatea Voce, oameni OK, cu simt al umorului. Cativa chiar m-au amenintat ca ma calca cu masina daca nu incep sa scriu din nou. Insa nu voi scrie despre ei.

Voi scrie despre altceva.

Voi scrie despre impresia pe care mi-a lasat-o un concert de hip-hop. A fost prima oara cand am fost la un concert de asemenea gen si am ramas foarte impresionata, in conditiile in care eu nu ascult asa ceva, sau, ma rog, ascult, insa rar si doar vreo melodie, maxim doua.

Ok, deci am ajuns in fata Clubului Session, undeva pe langa Biserica Elefterie, o mare de pantaloni largi, cu turul lasat, un ocean de tricouri largi, vreo doi-trei coafuri rasta… Eu imbracata cum eram si cu sandalutele mele albe, ma potriveam in decor precum nuca in perete! Am intrat, ne-au intampinat niste scari comuniste (am uitat sa mentionez ca acel club este la etajul unui fost “Circ al foamei”) si un alt fluviu de pantaloni lasati pe fund. Am ajuns la intrarea in Club, niste baieti ne-au luat banii si ne-au stampilat. Stampila folosita? O stampila de sereleu, cu un tus pe care am reusit sa-l sterg acasa cu acetona. Clubul era o hruba, dar macar mirosea bine, adica a proaspat vopsit. Lumea fuma si arunca tigarile pe jos, la colturi se stransesera maldare de sticle si pahare de plastic, peretii erau vopsiti in negru, iar sonorizarea mi-a violat scarita.

Toate acestea m-au facut sa ma uit reticenta in jurul meu, asteptandu-ma la ce este mai rau. Insa, chiar am fost surprinsa placut. M-au impresionat cei care “cantau”, folosesc ghilimele, caci totusi, sa spui niste cuvinte intr-un mod ritmic nu se poate numi “a canta”, necesita doar niste plamani buni.
Baietii aceia chiar pun suflet, chiar si atunci cand tipa “MUIE PLOII!”. Te fac sa simti cuvintele acelea pe care le spun ei ritmat. Oricum, trebuie sa admit un fapt real, nu cred ca poate exista hip hop fara un mesaj si ca sa transmiti un mesaj, iti trebuie vreo doua-trei celule cenusii…

Una peste alta, mi-a placut. Si desi si data viitoare voi fi imbracata tot neadecvat, eu tot voi mai merge la asemenea concerte.

Lejer, de vara

idaho Ce gandesc 3 Comments

Scuzoaiele mele ca nu am mai scris nimic in ultimele zile, insa am fost rapusa de o pauza sexuala (aia care nu stiti bancu’, nu stau sa vi-l spun, ca mi-e lene). Aceasta stare ar fi continuat bine, mersi! Insa un personaj, toooot repeta o mantra tanguitoare “tu nu mai scrii nimic?tu nu mai scrii nimic?tu nu mai scrii nimic?tu nu mai scrii nimic?tu nu mai scrii nimic?tu nu mai scrii nimic?tu nu mai scrii nimic?tu nu mai scrii nimic?tu nu mai scrii nimic?tu nu mai scrii nimic?”, asa incat m-am hotarat sa mai zic si eu ceva…

Fiind creierul meu de un blank total, am stat si mi-am scotocit memoria sa vad daca am ce scrie…

Ei bine, NIMIC, 0 barat, vid dureros, viata mea e pea banala, iar singura chestie din ziare care m-a impresionat e ca Vodafone trece din noiembrie la facturarea in euroi…

Cu plodul prin multime

idaho Ce gandesc 12 Comments

Asadar, ai fatat un puradel… Pe mine de ce nu m-ai intrebat? Ti-as fi spus ca vacile-ncaltate ca tine, n-au voie sa procreeze si sa umple Romanistanu de prosti!

Acum ca ai fatat, ce faci? Scoti puradelu’ la plimbare, dar pentru tine, plimbare inseamna sa iei caruciorul echipat cu plod cu tot si sa te plimbi prin supermarketuri. Bineinteles, nu poti face shopping fara doamna Ma’ta, care sta si guguie la plod pana incepa ala micu sa urle din toti bojocii. Si va plimbati voi doua proastele prin magazin, cu carucioru’ ala de cursa lunga, fix si exact cat este culoarul dintre rafturi.

Daca intamplator, mai e vreo cumparatoare care vrea sa-si ia si ea pasta de dinti, ii aruncati o privire feroce de bovine cu lobotomie, asteptand sa se dea stearpa la o parte, ca voi sunteti cu “un copil mic”. Chiar ca aveti dreptate, cum sta asa in mijlocul culoarului si nu va face voua loc?
Cum isi permite ea, sa nu va faca voua loc? Voi care sunteti cu viitoru’ luminos al Romaniei sugandu-si degetu de handel!

Idaho, Duncan Idaho

idaho Ce gandesc 22 Comments

De ceva vreme imi tot spun ca ar trebui sa va explic de ce Idaho si nu: “Zana maseluta”, “Fulga”, “Blonda in sufletul meu”, “Gec Denielz” si etc…

Ei bine, numele meu este un omagiu adus unui personaj din seria “Dune” scris de Frank Herbert. Acest personaj se numeste Duncan Idaho. Prima oara am citit seria Dune pe la vreo 15 ani si am mai recitit-o de doua ori dupa… De fiecare data am fost fascinata de Idaho, de felul in care Herbert l-a creionat…

De ce mi-a venit ideea asta? Am bagat de seama ca multi considera ca numele meu este inspirat de un stat american. Idaho, al 43-lea stat american cu capitala la Boise.

Tocmai eu? Nuuuuuuuu, ei e prosti, eu nu, ei e multi, eu singura, ei e blonzi, eu bruneta, ei rednecks, eu… sunt EU!

Fotografia via

Oooops, i did it again!

idaho Ce gandesc 4 Comments

Cred ca mi-am atras mania divina luandu-ma de arhanghelul pogorat prin gratia dumnezeiasca, pe nume Sanepid!

Astazi bloguletul meu, drag si scump si iubit, locul meu favorit unde-mi vars frustrarile, psihiatrul meu de serviciu, a avut niste probleme … Am crezut ca lesin, la gandul ca il pierd! Ma inrosisem la fata si facusem spume la gura, cred ca imi intrase creierasul in “complete shut down” de suparare!

Pe aceasta cale multumesc spiritelor Buddha si Groovey, pentru ajutorul acordat si le promit solemn , “Nu mai faaaaaaaaaaaaaaaaac!”.

Astept restul molimelor, gandaci sub birou, sange la robinet, etc, si bineinteles cei 4 calareti ai apocalipsei intrupati in: Adrian Minune, Florinel Salam, Vali Vijelie si mai spuneti voi inca unul ca am o cultura manelistica redusa…