Ieri, pe vremea asta, am primit un mail de la un anume Domn Dragoş Marian. Nimic captivant până acum, dar mailul conţinea un ataşament îndeajuns de amuzant încât să-l vreau pus pe blogul lui mandea.



Ştiu, ştiu! E luat de pe lolcats, dar fanul Dune din mine a rămas impresionat.

După luni, în care de fiecare dată când mă uitam pe blogul meu dădeam nas în nas cu propria-mi faţă, m-am decis astăzi să îmi schimb tema. Nu de alta, dar mă plictisesem de moaca mea şi deja începusem să simt nevoia de a da bobârnace displayului. Dacă aşa mă simţeam eu, mă întreb la ce vă gândeaţi voi!
Am stat, am căutat, Cetin mi-a oferit 2 teme superbe, dar prea glossy pentru mine şi cu multeeee “custom fields” şi m-am decis în final la aceasta.
Acum puţine explicaţii ca să ne înţelegem mai bine. Tema îmi permite sa-mi aleg culoarea background-ului, ceea ce am şi făcut.
Vedeţi în stânga un omulet spânzurat? Este opera măreţului Buddha, operă care apare şi pe noile mele cărţi de vizită – cele pe care le-am împărţit cu voioşie la Webstock09, că eram tare mândră de ele! Vă pun şi o poză să vă explicitez!

Menţinând tonul acesta vesel – de care se pare că nu mai scap de vreo lună încoace, semn că schimbările sunt bune şi binevenite – mie îmi place la nebunie această temă şi sper să vi se pară şi vouă la fel de gigea cum mi se pare mie, acum când mă uit la ea.
Ştiu, ştiu! Mai am de lucrat pe ici pe colo, prin ponctele esenţiale, dar iar e 3.30 noaptea şi iar mă voi trezi la 13.00 ziua…
Sărutări călduroase pe sprâncene de la a voastră idaho.

Ce ţi-e şi cu românul şi damblalele lui… De când ne naştem şi până murim cineva trebuie să aibă nişte aşteptări de la noi. Când ne naştem trebuie să fim cuminţi, să nu plângem, să învăţăm să mergem mai repede decât umflatul ăla al lui Flori de la 5, să facem la oliţă şi să discutăm subiecte complexe precum evoluţia arpagicului pe piaţa mondială.
Dup-aia vine şcoala, unde trebuie să avem coroniţă, să nu ne batem cu copii şi să ţinem de virginitate cu dinţii.
Şi urmează facultatea şi după aceea bum! direct postul de manager la o multinaţională. Doar aşa familia ta va fi mulţumită că puiul său a ajuns cineva. Nu contează că munceşti 20 de ore pe zi şi nu ştii cum arată sufrageria noului tău apartament cumpărat cu un împrumut la care vei plăti de-acum într-o mie de ani.
Iar dacă printr-o întâmplare nefericită nu ai prins postul de manager, chestie care oricum nu e vina ta, ci a conjuncturii lunii cu planul stelar (dacă n-are sens ce-am scris aici, nu vă speriaţi, este normal) nici nu acceptăm posibilitatea de a avea o slujbă mai jos de assistant manager, adică un fel de secretară, dar în engleză.
Dar dacă după lungi căutări singurul job pe care îl găseşti este la o covrigărie? Cumva îţi pierzi din sex-appeal? Nu mai eşti la fel de amuzant şi sclipitor? Cumva toate cunoştiinţele tale şi toate cărţile citite sunt anulate, aşa dintr-o mişcare?
Aud cumva un “nu” şoptit? Atunci de ce dracu’ trebuie să-ti fie ruşine cu ceea ce faci? Este un capitol al vieţii tale, o poveste pe care o poţi spune nepoţilor la bătrâneţe, o experienţă în care ai învăţat cum se face gaura covrigului.
Până la urmă nu-i ruşinos să munceşti!

Mai nou clocoteşte tuităru’ de o dispută veche de când a apărut blogosfera în .ro: “bloggeri mari versus bloggeri mici”.
Bine, povestea asta o ştiu de când am blog şi în mod paradoxal, am ţinut cu bestiile de A-listeri, în loc să urlu pe blog că ei e răi şi nu îi promovează pe micuţii de noi.
Ştiţi din ce cauză ţin cu ăia mari? E simplu: ştiu cât de mult muncesc ei.
Aşa că fiind week-end, iar eu sunt într-o pasă foarte bună (mulţi ar spune că e prea bună!) m-am decis să îmi las spiritul creativ şi să fac un filmuleţ care să îmi exprime cât mai bine opinia în această problemă stringentă a blogosferei româneşti.

Ingioi

Drama micului blogaras

Ţin minte că primul eveniment marca Manafu la care am participat a fost RoTwitter Conference şi am fost foarte impresionată, apoi a urmat Optimism 2009 şi ieri Webstock09. La toate aceste aceste, a trebuit să recunosc că echipa Evensys ştie să organizeze şi să coordoneze un eveniment.

L-am admirat pe Bob Rapp, care este plin de umor şi care a reuşit sa prezinte subiectul “Contradictions in Social Media” într-un mod foarte amuzant, atât de amuzant încât întreaga sală a râs cu hohote pe tot parcursul prezentării.

Bogdana Butnar a avut o abordare mai paranoică a social media, abordare destul de corectă a fenomenului acesta, din punctul meu de vedere. Este clar că tot ceea ce spunem pe reţelele sociale ne poate afecta în mod direct viaţa socială şi – de ce nu? – viaţa sentimentală.

Prezentările celor de la Adobe, Microsoft sau Kaspersky nu le-am urmărit pentru că sigur nu eram în target mult mai interesaţi de asemenea prezentări fiind cei care folosesc aceste produse.

Workshopurile la care am participat eu au fost cele legate de blogging si microblogging şi trebuie să recunosc că nu am fost impresionată. Cei care prezintă au început să se repete şi nu îi putem condamna. Avem o roată, nu o putem reinventa la fiecare eveniment! Însă am auzit şi idei noi, prin urmare nu pot spune că a fost un timp pierdut.

Din punctul meu de vedere, componenta cea mai importantă a Webstock-ului a fost socializarea. În lobby, în sală, în faţa piscinei, la colţul Kaspersky, peste tot au fost oameni care au discutat, s-au întâlnit faţă în faţă ḑupă luni în care au comunicat doar online. Asta mi se pare foarte important!

Am avut plăcerea de a-i cunoaste pe Chinezu, @Magdulici şi @alinacst şi aceştia sunt primii care îmi vin în minte, deşi au fost mult mai mulţi.

Încep să cred că aceste evenimente sunt atât de lăudate, nu pentru informaţia primită în cadrul seminarelor – informaţie care, spuneam că începe să se repete – ci pentru că oferă posibilitatea de ne cunoaşte faţă în faţă sau de a ne revedea cu persoane cu care avem relaţii online vechi, relaţii pe care de multe ori începem să le considerăm prietenii.

Şi la final, pentru a urma una dintre recomandările făcute de Alexandru Negrea ar trebui să fac o listă a celor care au scris despre eveniment. Dar este destul de dificil pentru că au fost atât de mulţi, aşa încât dau acest link.

Azi sunt plecată de acasă. Aici

Articol scris si trimis de @Testament

Motociclistul este asociat de cele mai multe ori cu baiatul rau din filme, care este rebel, nu are prea multe probleme in viata, este dispus sa joace totul pe o singura carte si sa isi transforme fiecare ora din viata intr-o aventura in care conceptul de adrenalina devine absolut.
Daca un motociclist este imbracat in piele devine si mai periculos pentru privitori, majoritatea emitand aceasta judecata de valoare fara sa isi puna neuronul la munca macar 30 de secunde pentru a incerca sa inteleaga mai bine de ce se imbraca un motociclist in piele. E vorba evident de o imagine deformata creata de dresajul mediatic.
Niciodata nu o sa-i vedeti pe patriarh mergand pe motocicleta. Asta nu pentru ca poate nu si-ar dori, ci din cauza faptului ca aceasta imagine ar strica unui brand pozitiv.
In mod clar o masina ofera avantaje evidente fata de o motocicleta. In traficul din Romania , motociclismul pare un sport extrem. Soferii au tendinta sa te ignore, considerand ca motocicleta este un fel de bicicleta mai mare, iar unii, deloc de neglijat, nu suporta motociclistii, drumurile sunt pline de gropi, de pete de ulei, politistii te remarca si se straduiesc sa gaseasca un motiv pentru care sa te opreasca.
Daca la toate acestea mai adaugam faptul ca un accident pe motocicleta duce in cele mai multe cazuri la un final tragic, atunci este clar pentru toata lumea ca trebuie sa fii nebun ca sa achizitionezi o motocicleta. Ca sa aiba o minima protectie in caz de accident, un motociclist trebuie sa investeasca cel putin 2000 euro pentru un echipament cu protectii, cizme, casca ,manusi si celebrul costum de piele care este de altfel cel mai recomandat datorita protectiei oferite. Adica o suma deloc neglijabila.
Insa, pe de alta parte un posesor de motociclete se va deplasa mult mai usor prin traficul aglomerat, va gasi mult mai simplu un loc de parcare, va plati mult mai putin pentru consumul de benzina. Daca la toate acestea adaugam faptul ca in multe din tarile europene se circula foarte mult pe motociclete si scutere precum si incredibila stare de bine pe care o da condusul unui asemenea vehicul, in mod clar vom trage concluzia ca motociclismul este un sport extrem care incepe sa fie necesar.
De cate ori ati auzit un zgomot de motor si ati intors capul? Exact! Si astfel se concretizeaza si intrebarea: “Ce vrea sa spuna el prin asta?” sau “De ce a trebuit sa ma depaseasca ruland atat de aproape de portiera mea? Ce poti simti cand mergi pe o roata pe mijocul bulevardului inconjurat de pericole? chiar nu ii este frica de moarte?
Deja destule intrebari pentru o scurta ancheta in care vrem sa aflam ce sta la baza unor astel de comportamente.
Probabil prima impresie este ca ravneste centrul atentiei si se foloseste astfel de motocicleta pentru a se face remarcat, ceea ce este posibil.
Mergand mai departe am auzit pareri ale veteranilor motociclisti spunand ca motociclismul in Romania in ultimii ani s-a schimbat foarte mult aparand astfel “pseudomotociclistii”.
Si totusi motociclismul ramane o pasiune. Spun cu certitudine asta pentru ca nu am intalnit “motorist” sa nu afirme acest lucru, sa nu recunoasca ca e “bolnav” de cand s-a suit prima data pe o motocicleta cand sangele lui a fost contaminat si nu se simte implinit decat simtind viteza si curentul de aer in plin, libertate pe care ti-o confera doar acest sport… Probabil asa se explica si nostalgia celor care trecand bine de prima tinerete nu se pot resemna, si recunosc cu totii ca cea mai puternica senzatie o au doar pe 2 roti intr.o gasca de 8….30 rideri. Dar atunci ce se intampla cu singuraticii?
Deja multe idei care se bat cap in cap. La o analizare si mai amanuntita observam actiuni ale acestora car pot fi catalogate fite dar si materializarea pasiunii lor pentru acest sport.
Si totusi, care este realitatea?
Putem afirma ca o parte a “fitelor de motor” sunt exacerbarea pasiunii unor tineri motociclisti care simt nevoia de mai multa adrenalina.De fapt se pare ca asta e prima tinta a tuturor motociclistilor: goana dupa adrenalina! Si de aici moduri diferite de procurare raportate la individ.
O prima clasificare o putem raporta chiar la motocicleta folosita. Astfel intalnim impatimiti de chopper, superbike, motocross sau touring.Realizand astfel ca acesti oameni sunt motociclisti cu totii dar au pareri impartite privind motociclismul si conduita moto.
O alta clasificare care ne ajuta si mai mult sa elucidam misterul justificarii faptelor excentrice ale motociclistilor o putem realiza impartindu-i in categoria veteranilor si a celor care au stat mult pe langa ei si au inteles intradevar ce inseamna asta si o alta categorie in care se incadreaza bobocii, cei care inca nu au inteles in intregime ce inseamna un motociclist, care sunt riscurile la care se supun si cand sunt permise exravagantele. Mai putem nota inca o tendinta tragica in randul nostru si anume datorita preturilor ultimelor modele destul de mari, observam tendinta de crestere a numarului de motociclisti “facuti peste noapte” sau cu alte cuvinte a celor rasfatati ce se pomenesc cu ultimul model de motocicleta pe mana si nestiind ce sa faca cu el, incearca sa impresioneze prin orice mijloace. Din pacate aste acte sfarsesc de multe ori dramatic, intrand in atentia participantilor la trafic, de unde si ideea eronata despre toti motociclistii.
Astfel putem concluziona prin faptul ca sportul cu motocicleta este intradevar palpitant si iti rezerva multa adrenalina, deci involuntar de multe ori simti nevoia de mai mult. De aici mai departe ramane doar mentalitatea conducatorului pur individuala.
A fi motociclist inseamna a fi in primul rand OM, iar a fi un om BUN inseamna printre altele a intelege. Dar pentru toate acestea iti trebuie si cultura nu doar inteligenta. Iar anii si experienta in ale mersului pe doua roti sunt egale cu zero daca la batranete povesti aiurea cele traite. Pe scurt, pentru amandoua iti trebuie si cultura, nu doar muschi. Atunci cand ai cultura, sunt mai mari sanse sa ai si intelepciunea de a fi un motociclist bun in caz contrar, implicit sansele de a fi un motociclist bun scad.
Asa ca suntem totii la fel dar totusi diferiti.