Ca tot omul am şi eu un top al spaimelor, iar în top 3 se află veterinarul. Să ajung cu javrineta la veterinar, mă sperie în draci. Toţi se uită la mine de parcă aş fi nebună, fiindcă-mi pasă de viaţa potăii colege de apartament.
Başca bestia pe care am avut-o înaintea actualului caniche, a fost ucisă cu succes de un şmecheraş de la Facultatea de Medicină Veterinară. De unde ştiu? Pentru că el îl trata de nu ştiu ce şi câinele meu intrase în blocaj renal, chestie care i-a fost fatală.
Aşadar de fiecare dată când ajung la veterinar cu animalul din dotare mi-e mai frică mie, decât câinelui.
Şi nu ştiu cum se face, dau numai de veterinari care mă calcă pe nervi şi mă tirează repede. Vreau şi eu să găsesc un veterinar d-ăla ca-n emisiunile de pe Animal Planet, un veterinar d-ăla care să ne calmeze şi pe mine şi pe fi-miu.
Până acum un an eram fană a Clinicii Armenească, dar s-au prostit şi nu mai sunt cum erau înainte.
Aşa că am ajuns în situaţia în care vă rog să-mi recomandaţi un veterinar bun în zona Delfinului – Pantelimon – Chişinău, înţelegeţi voi cam pe unde…
Eu şi cu bestia mea pe numele său Blacky (da, ştiu am fost foarte inventivă când l-am botezat!) vă mulţumim şi promitem să punem un acatist la biserica pe care o indicaţi.
Şi la final o poză ca să vă exemplific ce băiat frumos are mama!




Ce ţi-e şi cu românul şi damblalele lui… De când ne naştem şi până murim cineva trebuie să aibă nişte aşteptări de la noi. Când ne naştem trebuie să fim cuminţi, să nu plângem, să învăţăm să mergem mai repede decât umflatul ăla al lui Flori de la 5, să facem la oliţă şi să discutăm subiecte complexe precum evoluţia arpagicului pe piaţa mondială.