Ştii cum întotdeauna când te gândeşti la cancer sau vreo altă boală dintr-aceasta îţi spui: “Mie nu mi se va întâmpla”? Ei bine, ce ai face dacă la un moment dat ţi se întâmplă? Tu, cea dură te trezeşti într-o dimineaţă că ţi-a apărut o gâlmă dubioasă şi că te jenează. Până să ajungi la medic şi acesta să-ţi spună că e doar un chist simplu şi că în general tumorile la sân nu dor, nu te întrebi “Dar dacă”? Nu iei în calcul toate variantele?

Eu asta m-am întrebat. Dar dacă e? Ce mă fac?
Dar cât îţi ia până să ajungi la doctor? O zi? O săptămână? O lună?
Adevărul este că majoritatea femeilor când se confruntă cu o asemenea problemă, nu o bagă în seamă şi amână momentul până ajung la doctor. Multe nici măcar nu se palpează, află printr-o întâmplare că ceea ce au ele se numeşte cancer.

Poate te întrebi de ce m-am apucat să scriu un asemenea articol. Răspunsul e simplu: luna octombrie este luna internaţională a Breast Cancer Awareness. Sună foarte urât această alăturare a celor doua limbi, însă nu ştiu cum să traducem in română sintagma “Breast Cancer Awareness Month” ca să sune cât de cât omeneşte.

Fiind acestea zise se pare că există ceva acţiuni şi pe la noi, ba chiar în Pasajul Universitătii se desfăşoară între 16 şi 24 octombrie o expoziţie de fotografie pe numele său “Alături de tine”. Ideea din spatele expoziţiei este să ne oprim, să privim fotografiile şi să ne răspundem la întrebarea “Cât timp avem?”.

Aflând ieri de expoziţie şi dorindu-mi să o văd, azi m-am dat jos din metrou la Universitate, am urcat până în pasaj, am privit expoziţia şi m-am întors la metrou cu direcţia bine stabilită: birou.

Expoziţia este un pic cam firavă, aş spune eu, dar oamenii chiar se opreau să o privească, femei majoritatea.
Duceţi-vă, priviţi şi întrebaţi-vă “Cât timp avem?”

În Românistan expresia “Nu fă nimic” e brodată pe drapel cu aţă invizibilă, trebuia doar să vină cineva şi să o zică verde-n faţă. Mă bucur că printre cei care au spus-o se numără şi unele persoane foarte dragi mie şi tocmai de aceea pun şi eu filmuleţul Hepi Fiş pe blogul meu. Oricum pe tuităr se cunoaşte că sunt fană Radio Enervan, odată şi odată trebuia să o spun şi pe blogul personal.

Săptămâna trecută eram tare excitată de Targul de Turism, mă gândeam că o să fac super articolaşe şî materiale pentru blogul de turism. Dar când am ajuns acolo joi, şi să ştiţi că am fost prezentă la târg toate cele patru zile, am rămas profund dezamăgită. Cel mai praf târg pe care l-am văzut in cei 11 ani de târguri la care am participat. Eu am istorie veche cu târgurile, am fost până şi la RITS care se ţinea în Palatul Parlamentului, dar acesta mi s-a părut cel mai slab.

Să mă apuc să spun că modul în care Ministerul Turismului promovează turismul românesc este o mare lăbăreală? Să mă apuc să spun că au fost cheltuiţi o căruţă de bani aiurea? Să spun că vorba circula printre expozanţi că închirierea intregului parter al pavilionului central a fost doar o metodă de a face rost de bani albi pentru campanii portocalii?
Ce nevoie avea România de promovare în România? De ce au fost chemaţi diferiţi gurişti gen: Mandinga sau Andra?

De ce mă duc eu ca expozant la târg? Pentru a-mi prezenta oferta, iar dacă mie îmi urlă decibelii ce voi face? Voi urla la client încercând să-i prezint oferta mea?
Agenţiile de turism au fost aruncate la etajul 3 şi ANAT-ul intr-un cerc secundar.

Pe de altă parte s-a văzut clar că suntem în plină criză, nu s-au mai aruncat atâţia bani pe materialele promoţionale, nu s-au mai dat atâtea bombonele şi sărăţele şi numărul expozanţilor a fost înjumătăţit, pe de-o parte de sus numita criză, pe de altă parte de lipsa spaţiului din care Ministerul Turismului şi-a alocat 180000 mp în care am putut vedea o scenă unde prezentau hapciupaliticii de Răzvan şi Dani.
Scârbită fiind de ceea ce vedeam, am făcut şi câteva fotografii în prima zi, doar pentru a evidenţia modul inteligent în care Ministerul a gestionat spaţiul uriaş pe care l-a închiriat pe banii nostrii.

Iată că a mai trecut o săptămână şi iar a venit vinerea în care eu îmi ascult muzica. Pentru că pot şi pentru că merit.

Ei bine, de data aceasta m-am decis să am o temă bine stabilită şi tema acestei vineri va fi revoluţia. Vom asculta câteva piese legate de revoluţie şi să nu uităm, e locul meu de joacă!

Că tot îmi doresc să învăţ să dansez tango trebuie să ascultăm Gotan Project, cei care au reuşit să îi insufle modernism bătrânului tango. Şi pentru că La Revancha Del Tango este cel mai bun şi cunoscut album al lor, am ales Queremos Paz, pentru că nu-i aşa, exact asta îşi doresc revoluţionarii.

Ca orice femeie sunt şi eu nestatornică, ce dreacu’ nu-mi pot dezice condiţia de muiere ce sunt.
Şi fiindcă mă plictisisem să tot văd că sunt o căruţă cei ce folosesc tema MiniBlog şi până voi avea 300 de coco să-i dau lui Buddha pentru o temă personalizată (şi cred că nici el nu vrea să am banii ăia, căci l-aş chinui rău de tot că ce vreau eu e fiţoşenie mare cu legături directe spre Dune) m-am decis să-mi schimb tema, iar.

De data aceasta culorile pe care le-am ales sunt mai vii şi mai electrizante, aşa ca pentru idaho şi când s-o întoarce ăla micu’ şi subnutritu’ din Copenhaga cu iubitul meu haşpilic, voi avea şi un header mai de doamne-ajută. Dar şi când mi-o veni mie amoru’ înapoi, imediat punem de header frumos pentru blog să fie şi fata fericită. Pentru că mi-am dat seama că nu-i aşa mare filozofie să-mi fac un header, doar că mi-era lene, dar dacă ţipă dorinţa-n mine… m-oi descurca eu, că-s fată destul de deşteptăcuţă. Deocamdată ne mulţumim cu încropeala asta pe care o vedeţi mai sus.

În rest se pare că am câştigat o inscriere gratuită la Internetics.ro, chestie foarte utilă mie, că am atâtea proiecte de depus că nu ştiam cum să fac rost de bani. Şi dacă nu te-ai prins că eram sarcastică să ştii că e un buton roşu în colţul dreapta-sus, are un x (ics) pe el, îl vezi? Acum apasă şi nu te mai întoarce.

Pentru restul care aţi prins subtilitatea vă mai aştept, o să fac şi Chocolate Chips Cookies şi dacă mă oftic trag şi un şerbet de gutui. Nu de alta, dar sunt multilateral dezvoltată ştiu să şi gătesc, ştiu să şi scriu şi am şi guriţa în formă de O (p-asta am spus-o că am văzut ce impact a avut ieri la articolul cu dezamagirea. )
PS: Edi, ce părere ai, mă apropii de stilul original? Ăla de acum 2 ani?

Ah, ce amintiri! Oracolele din generală şi liceu… Eram persona non grata când venea vorba de oracole, la mine nu trebuiau să ajungă. Nu de alta, dar fetele nu prea mă iubeau când la întrebarea: “Ce cântăreţ ţi-ai dori să vezi?”, eu suflet gingaş şi pur le răspundeam cu “pe Nick Carter, eviscerat, într-o baltă de sânge”. Dacă nu ştiţi cine e Nick Carter sunteţi nişte inculţi şi nu aveţi ce căuta pe blogul meu!
Ei bine, ideea de oracol îmi aduce amintiri dulci în minte şi m-am decis să completez şi eu cum pot Oracolul Internetics 2009 să vedem ce ar fi viaţa mea fără online.
Sou hiăr ui gou!

1. Cum ar fi lumea fara online?
Ei, lumea fără online ar fi bine mersi, noi nu am fi foarte bine… Am devenit atât de dependenţi de net că mă sperii şi eu cum tot ceea ce fac se învârte în jurul netului. Vreau o reţetă, o gugălesc, vreau să aflu cum ajung undeva, gugălesc, vreau detalii despre o persoană, o gugălesc. Totul se rezumă la google.

2. Principala calitate a oamenilor din online este…
Hmmm, curajul. Îţi trebe curaj nene să scrii ce culoare de chiloţi preferi sau ce poziţie te atrage.

3. Principalul defect al oamenilor din online este…
Vanitatea, dar în momentul în care ştii că 2000 de oameni te citesc zilnic, parcă ţi se umflă niţel pantalonii…

4. Un lucru pe care l-as schimba la mediul online:
Child pornoography, ar dispărea complet.

5. Care e cea mai mare nenorocire care s-ar putea intampla pe net?
Eu zic că s-a întâmplat deja, netul în sine e cea mai mare nenorocire.

6. In 2015 online-ul va fi…
Un port de usb în spatele urechii stângi şi conectare directă la matrice. Am citit mult cyberpunk la viaţa mea, mulţumesc frumos!

7. Daca Internetul ar fi al meu pentru o zi…
Repetaţi după mine: NO MORE CHILD PORNOGRAPHY şi troli dubioşi şi test pentru a primi permis de înternet. Dar cred că nu mi-ar ajunge doar o zi.

8. Pagina mea de start e…
vevevepunctgogălpunctcom

9. Site-ul meu preferat e…
vevevepunctgogălpunctcom

10. Site-urile/blogurile pe care le accesez zilnic (maxim 5)
1. buddha.voce.ro
2. arhiblog.ro
3. pah.ro
4. badpitzi.eu
5. şi multe altele…

11. Ca sa reusesti in online ar trebui sa citesti…
Corect este aşa: pentru a reuşi în online trebuie să ştii să citeşti şi să scrii corect.

12. Indeletnicirea mea preferata pe net este sa…
Să îl frec.

13. Deviza mea online e…
“Arguing on the internet is like winning the special olympics. Even if you win, you’re still retarded”, dar mai cad şi eu în păcatul acesta.

14. Reteaua sociala preferata e…
twitter

15. Jocul meu preferat pe net e…
Texas Hold’Em

16. Viralul preferat e…
Titanic 2: Spărgătorul de buci

17. Eroul meu online e…
Eroinele mele online este: BadPitzi şi MadDame. Eroinii mei online este: Bobby Voicu şi Arhi şi Buddha

18. Campania mea online preferata e…
Dove

19. Cea mai buna agentie a momentului e…
Agenţie de ce? De detectivi? De matrimoniale?
(circulă vorba prin târg că cei mai tari ar fi Standout)

20. Antreprenorul momentului e…
Cel care pune mâna şi face.

… şi eu o dau cu bâta-n baltă şi nici nu-mi dau seama când o fac.
… îmi pare rău să aflu că am rănit o persoană printr-un gest care mie mi s-a părut benign.
… mai şi greşesc.
… regret când mi se spune.
… cer scuzele de rigoare.
… ştiu că nu sunt suficiente.
… mă oftic că nu pot întoarce timpul înapoi.
… încep să sufoc persoana cu iertăciuni şi o enervez şi mai tare.