…yes, I Love Dune Universe
Header

Do’s and don’ts

October 16th, 2010 | Posted by idaho in Ce gandesc - (18 Comments)

… la mine în ogradă. Şi va fi genul de articol plin de cuvinte în engleză, după cum ne dăm seama privind titlul.
Vorbim aici despre o listă “de nefăcut”. Da, îmi cam limitez posibilităţile şi îngustez plaja în mod dramatic, dar pe de altă parte tai de pe listă o mulţime de probleme posibile, probleme care pot veni să bite me in the ass mai încolo şi ştim că e neplăcut să ai probleme în zona cu pricina.
Booooon, să vedem ce avem pe lista de don’ts by Georgeasca.

  1. I don’t do younger – deşi mă gândesc că odată cu înaintarea în vârstă voi renunţa la această regulă.
  2. I don’t do married… anymore! – p-asta n-o mai încalc, aduce cu sine karma negativă, care se reflectă asupra relaţiilor mele serioase, în care eu devin nefasta.
  3. I don’t do drunks – pentru că e naşpa să stai după un tip beat, pentru că e naşpa să faci sex cu un tip beat, pentru că e naşpa să faci sex maxim 10 minute, pentru că mi-e scârbă, pentru că…
  4. I don’t do his friends – aici e simplu, de fiecare dată când mă gândesc la probabilitatea de a fi cu prietenul vreunui ex, văd un scenariu simplu în care cei doi schimbă impresii.
  5. I don’t do my friends – şi aici e simplu. Nu e vorba de stricat prietenii şi bălării d-astea, e vorba de energii.
  6. I don’t do ex’s – mă refer la ecşii prietenelor. Pentru că nu e fair şi pentru că m-ar oftica să văd că o prietenă îmi face aşa ceva.
  7. I don’t do smokers… anymore! – pentru că m-am lăsat de fumat şi nu mai pot suporta aşa uşor mirosul de ţigară, plus că înainte era ok să sărut o scrumieră, eu fiind una, dar acum nu mai sunt.
  8. I don’t do fat – nu sunt eu zâna apelor, dar am o problemă cu supraponderalii. Or fi ei drăguţi şi funny şi drăgăstoşi şi atenţi, dacă nu-şi pot vedea echipamentul din cauza burţii se autodescalifică.
  9. I don’t do women – asta e simplă rău de tot. Pentru că-mi plac bărbaţii.

Voi, doamnelor ce listă aveţi? Mika, Bundăreaso?

E adevărat, puţine clişee m-au impresionat şi unul dintre ele a fost cel legat de blonde, dar recunosc că au fost câteva blonde care mi-au marcat viaţa şi care mi-au rămas la suflet. Una este Vicky care m-a convins să mă operez şi căreia cred că ar trebui să-i ridic o statuie mică. Alta este Miruna Siminel, care m-a cucerit cu delicateţea şi modestia ei. De multe ori îi zic că nu înţeleg ce spune pe blog şi credeţi-mă, câteodată nu pricep subtilităţile Mirunei, dar când ne vedem faţă-n faţă ne înţelegem de minune.

Ei bine, tipa care susţine că şi blondele gândesc a plecat la Londra să facă live updating (dacă există neţi!) de la Conferinţa Pink Ribbon (cea legată de cancerul la sân).
Spuneam într-un articol trecut că îmi plac companiile cu suflet şi de aceea am scris atunci despre Samsung. De data scriu despre Samsung pentru că a trimis-o pe Miruna în Londra şi pentru că s-au implicat în lupta împotriva cancerului la sân.

Aşa cum Miruna nu a uitat ce ne-a povestit Doamna Antoaneta, nici eu nu am uitat-o şi chiar acum, când scriu aceste rânduri mă întreb ce mai face dumneaei. Sper că până dau publish aflu şi ce mai face Doamna Antoaneta, dacă nu, revin cu un update.

Dacă vreţi să fiţi la curent despre ce face blonda noastră la Londra urmăriţi hashtagul #morethantalk sau pagina de facebook MoreThanTalk, eu ştiu ca voi fi cu ochii pe Miruna.

O bătrânica din Mehedinţi

October 12th, 2010 | Posted by idaho in Ce gandesc - (3 Comments)

…are nevoie de ajutor.
Auzisem povestea acestei bătrânele într-o zi, într-o maşină de teren, în contextul exhibiţionismului actelor de caritate în România şi mă bucur să aflu că Doru Panaitescu s-a decis să ne povestească despre ea, să ne arate fotografia ei şi să ne îndemne să o ajutăm.

Batrânica din Mehedinţi



De data aceasta m-am decis să pun mâna să ajut la construirea căsuţei pentru bătrânică. Pentru că îmi place să mă murdăresc şi pentru că murdăria e bună.

Îl aşteptăm pe colegul Augustin Radu să ne facă o listă cu materialele de care avem nevoie pentru a le căuta, iar în weekendul 10 – 12 decembrie ne vom duce să o ajutăm pe bătrânica din Mehedinţi. Data s-a modificat şi mergem în ultimul weekend din noiembrie – 26-28 noiambrie 2010 (plecare vineri dimineata, intoarcere duminica seara).
Până atunci cititorii de idaho sunt invitaţi să se gândească cu ce pot ajuta şi să citească întreaga poveste pe blogul lui Doru.
Şi uitaţi-vă câţi oameni au sărit să ajute… vă cam pune pe gânduri, nu-i aşa?

Chivu & Samsung ajută copiii

October 6th, 2010 | Posted by idaho in Ce gandesc - (5 Comments)

Ieri seară am fost invitată la SOS Satele Copiilor şi chiar dacă nu voiam să merg pentru a mă apăra de tristeţea ce ştiam că mă va cuprinde, am ajuns doar din respect pentru un gest frumos.
Samsung ajutaţi de Cristi Chivu au făcut un gest frumos şi au oferit organizaţiei SOS Satele Copiilor produse electrocasnice pentru utilarea caselor în care aceştia locuiesc.

Am stat un pic şi i-am urmărit pe picii de acolo şi recunosc că m-am simţit vinovată. Vinovată că am avut o copilărie frumoasă, cu o familie alături. Copii aceia erau fericiţi că aveau parte de atenţia adusă de Cristian Chivu şi camerele de filmat şi fotografiat ce îl urmăresc.

I-am urmărit pe copii şi când au discutat despre teme precum: poluare, reciclare (de hârtie, plastic, metal), energie şi protejarea mediului înconjurător. M-au impresionat cât de energici erau şi cât de mult credeau în ceea ce spun. Iar când au fost provocaţi să picteze planeta eco a zilei de mâine, aşa cum percep ei această idee, am rămas mirată de creativitatea lor. Cele 2 globuri pictate de copii vor fi expuse la AFI Cotroceni alături de globuri pictate de copii din toată ţara.

Mi se pare admirabil felul în care Samsung se implică în campaniile de responsabilitate socială – PlanetFirst™, More Than Talk şi multe alte campanii despre voi scrie în continuare, pentru că îmi plac companiile care au suflet.

PlanetFirst™ reprezintă angajamentul Samsung la un proiect mondial de anvergură, prin care urmăreşte să devină una dintre cele mai ecologice companii până în anul 2013.



PS: Cristi Chivu nu m-a impresionat deloc. E un omuleţ ca oricare altul. Prea multe bliţuri pe faţa lui…

Shit my dad says

September 28th, 2010 | Posted by idaho in Ce gandesc - (7 Comments)

“Sometimes life leaves a hundred dollar bill on your dresser, and you don’t realize until later that it’s because it fucked you.”
- Samuel Halpern

Nu ştiţi despre ce vorbesc? Vorbesc despre povestea succesului în era web 2.0.
Vorbesc despre Justin Halpern, un tip de 29 de ani, care şi-a pierdut jobul şi stă cu părinţii îşi face un cont de twitter în care scrie dumele date de ta-su. Şi într-un an transformă cele 129 de tweeturi într-o nebunie americană.

Era normal şi de bun simţ ca eu să mă îndrăgostesc de genul de umor al Dlui Halpern şi eram destul de excitată de apariţia cărţii, pe care nu am citit-o, dar acum sunt convinsă că trebuie. În condiţiile date, imaginaţi-vă rânjetul de plăcere ce mi-a apărut pe faţă când am aflat că CBS face un sitcom pe baza contului de twitter şi a cărţii.

După aceea aflu că tatăl va fi jucat de însuşi William Shatner (am pus link deşi refuz să cred că există vreun cititor de idaho pe lumea asta care să nu ştie cine e William Shatner, mai puţin tu, bineînţeles, care eşti o ruşine! Dă cu alt f4) şi când am văzut şi un trailer mi-am dat seama că Shatner e omul potrivit pentru rolul tatălui, acel Socrate scatologic – cum zic unii.
Cu siguranţă putea fi mai bun, dar aştept să văd episodul 2 pentru a-mi cristaliza opiniile. Până atunci vă puteţi uita la primul episod şi îmi puteţi spune ce părere aveţi.




Trebuie să recunosc că mă antrenez din greu pentru a ajunge un fel de Sam Halpern, mai trebuie doar să aştept vreo 40 de ani să văd dacă am ajuns la nivelul lui. Deocamdată, cred că o duc binişor.

2 cauze, o aştept pe a treia

September 15th, 2010 | Posted by idaho in Ce gandesc - (4 Comments)

Aseară când am scris articolul despre scurtul meu, eram pe punctul de a a-l termina cu o frază nesimţită în care să zic că fug cu banii să-mi iau pantofiori de la Milano.

Din respect pentru Domnul G şi pentru Roxana, Mika, Tara, Anca şi Lori am preferat să-mi ţin degetele la locul lor şi am renunţat la glumele proaste. Şi chiar dacă nu am mai zis nimic despre bani, ştiam cum îi voi împărţi.

Aşa încât azi nu mi-a fost foarte greu când am ajuns la bancă şi am depus 1500 € din cei 2000 € primiţi de la Domnul G. 1000 au plecat spre Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu şi 500 € s-au dus la GIA despre care am scris acum o lună.

Au mai rămas 500 € pe care sper să îi donez cât mai repede, doar să găsesc cauza potrivită.

Mulţumesc Domnule G pentru ocazia pe care mi-ai oferit-o. Mulţumesc doamnelor că existaţi.

Scurt şi de la capăt

September 14th, 2010 | Posted by idaho in Ce gandesc - (33 Comments)

Scurt. Cel mai scurt din cei 27 de ani pe care-i am. Şi daca mă gândesc bine totul a pornit de la un moment de nebunie în care am scris: “M-am decis! Count me in!” (folosesc prea multe semne de exclamare, mai ales pe twitter şi facebook!!!)

Am avut momente de spaimă în care am vrut să renunţ şi singurul lucru care m-a oprit a fost ruşinea de a o privi pe Mika în ochi. Trebuie să ştiţi că eu o admir pe Mika şi că pe noi două ne leagă o poveste interesantă. Fără cuvinte, fără detalii! (un semn al exclamării care are rost!).
Şi m-am tuns.
Unii îmi spun că sunt frumoasă, alţii îmi spun că sunt sexy, alţii că sunt hidoasă. Eu zic că sunt Corina Georgescu – cu bune şi rele, cea care vorbeşte murdar, cea care intră în biserici doar ca turist, cea care nu-şi doreşte copii, cea care face ce poate ca să ajute, atât cât poate şi câteodată îşi bagă pixu’ (vorba Nebuloasei). Şi fără păr. Şi cu 2000 de euro de dat pentru nişte cauze care au nevoie.
În rest sunt bine, voi?

şasă luni fără sex, căci ce farmec are fără puţin tras de păr? anulează, anulează!