De vorbă cu nutriţionistul 02

idaho Ce gandesc dieta, kilostop.ro, nutritionist 5 Comments

Eh, nu vă pot zice cât m-am bucurat când am aflat că unii oameni chiar vor să afle ce s-a mai întâmplat la întâlnirea cu nutriţionistul. Care de fapt e nutriţionistă şi care de fapt se numeşte Andreea Căzănaru.
Vineri când m-am întâlnit cu Dna Dr Căzănaru la ora 13.00, aveam 66.8 kg şi am declarat această greutate, cea de la care pornim spre 56 – 57le mult visate.

Dna Dr s-a uitat pe jurnalul meu în care trecusem jumările şi şoriciul mâncate cu Bvndarv săptămâna trecută şi prăjitura cu ciocolată pe care n-am putut-o refuza pentru că era cu multă ciocolată. A văzut dna doctor cam ce bobinez eu de obicei şi mi-a făcut o listă cu alimente de bază (carne/ou, peşte/ou, legume, fructe, lactate) şi “condimente” (cartofi, rădăcinoase, boabe, pâine, paste/orez), dintre care aveam voie să-mi aleg 2 de bază şi un condiment. Eu mi-am ales 3 de bază – carne/ou, legume şi lactate.
Pe baza celor 3 alimente alese, am primit o dietă franţuzească pre numele său Bordeaux (dar fără vin) pe care o voi urma săptămâna aceasta până vineri când schimbăm, că totul se schimbă şi nimic nu e la fel.

La această întâlnire care a durat o oră şi ceva am primit un cântar electronic să-mi cântăresc tot ce mănânc şi câteva sfaturi importante:

• - lactatele cu 0% grăsime sunt nocive pentru că în ele se pune amidon pentru a le păstra consistenţa cremoasă. Prin urmare, nu ajută la slăbit. A, da. Dacă nu scrie pe etichetă, nu înseamnă că nu e aşa.
• - înainte de a face sport trebuie să ridici un pic indicele glicemic, pentru că după 20 de min de efort susţinut, organismul începe să consume din muşchi în loc să consume din grăsime.
• - condimentele iuţi ajută la slăbit! Deci bobinaţi chilli, usturoi, piper şi alte nebunii iuţi, ajută la intensificarea arderilor.
• - e bine să ai o distanţă de 4-5 ore între mesele principale şi 2 gustări pe zi

Pot zice că sunt mândră că m-am decis să merg la nutriţionist. Sunt convinsă că voi slăbi mai uşor pentru că: mă văd cu dna doctor săptămânal, îmi dă regim în funcţie de nevoile organismului meu, trebuie să completez tot ce mănânc în jurnal şi mi-ar fi ruşine să trec o şaorma când eu am dietă cu legume, carne şi lactate. Plus că am o prietenă care merge la aceeaşi nutriţionistă şi ne susţinem una pe cealaltă.

Astăzi la ora 19.30 voi afla care este rata metabolică bazală a subsemnatei şi viteza undei de puls ca să aflu cum se prezintă vasele mele de sânge când am şaizeci şi de kilograme.

Mă bat pe umăr pentru ideea înţeleaptă de a merge la Kilostop şi abia aştept să aflu ce secrete îmi va împărtăşi dna doctor astfel încât să nu bobinez ca nebuna de sărbători.

De vorbă cu nutriţionistul – prima întâlnire

idaho Ce gandesc dieta, kilostop.ro, nutritionist 15 Comments

Cei care mă cunosc au remarcat că m-am rotunjit destul de mult faţă de felul în care arătam acum 2 ani. Am pus un număr considerabil de kilograme – zece – şi nu mai mă simt confortabil în propria mea piele.

Nu ştiu cum sunt alte persoane, dar pe mine mă deranjează să-mi simt şuncile de pe picioare sau de pe spate – ştiu că nu sunt excesiv de grasă, sunt plinuţă şi nu mă încadrez la obezi, încă. Şi nici nu voi ajunge acolo, pentru că sunt îndeajuns de conştientă pentru a nu mă lăsa.

Eh, în aprilie am rămas uimită când am văzut pe cântar cifra uriaşă de 70 şi partea amuzantă era că nici nu-mi dădeam seama cum am ajuns acolo, că parcă prin septembrie 2010 aveam 58 – 59. Deci cum te faci batoză aşa fără să ştii? Mănânci bine şi se depune într-o veselie.

Bineînţeles, când am văzut 70 am avut câteva momente în care m-am gândit: Ei bine, asta e. Am ajuns o grasă, nu mai am ce face, măcar să mănânc ceva. După care mi-am revenit şi am trecut la regim. Şi am slăbit până la 64.

Dar targetul meu final este acum 57-le de la care am plecat.

Să ştiţi că am citit suficientă literatură pe subiect şi mi-am dat seama de un lucru simplu. Pentru a slăbi în mod sănătos, trebuie să mergi la nutriţionist şi să vizitezi sălile de fitness. Şi le-am luat pe rând, mai întâi doctorul şi de marţi şi sala.

După toate aceste reflecţii şi aflând de la o prietenă, a cărei prietenă s-a dus la nutriţionist (pe principiul prietenul unui prieten, al unui prieten), mi-am făcut programare şi vineri am fost la prima întâlnire. Se vede bine backgroundul meu de online, în care am ales o clinică de nutriţie pe baza recomandării unei cunoştinţe.

La prima întâlnire pot spune că mi-a plăcut doctorul nutriţionist care mi-a fost alocat, deşi eu alesesem pe cu totul altcineva. O tipă slăbuţă (ar fi culmea să fie o tipă grasă!) cu vorba lina, poate prea lină, cu mişcări gingaşe, care mă trata ca pe orice alt pacient care bobinează în disperare. A trebuit să completez şi un chestionar de 9 pagini în care să îmi povestesc sănătatea şi stilul de viaţă.

Mi-a plăcut că domnişoara (sau doamna) doctor m-a întrebat de ce m-am decis să merg la un nutriţionist şi am putut să îi dau răspunsul meu deştept, pe care nu l-am repetat că nu am obiceiul să-mi repet replicile în faţa oglinzii şi anume: “vreau să învăţ să slăbesc sănătos, să îmi respect metabolismul şi să nu mă mai îngraş după”. Simplu, nu? Aşa zic şi eu.

Până la următoarea programare, adică pe 2 decembrie va trebui să completez un jurnal al meselor în care să trec fiecare prostie care-mi intră în cavitatea bucală, iar la cum arăt acum nu se mai pune problema decât de produse alimentare.

Se pare că până în februarie am şanse să ajung la 60, pornind de la 68.7 (cât arată aparatul lor, de care nu mi-a plăcut deloc), aşadar sper ca de ziua mea să fiu silfidă ca pe vremea când arătam aşa. Şi pentru toată distracţia aceasta voi plăti 1070 lei în 3 tranşe. Ceea ce mie mi se pare de bun simţ când e vorba de sănătatea mea.

Voi ce aţi vrea s-o întreb pe nutriţionistă? Că eu deja mi-am făcut listă