Posts Tagged ‘friday night jukebox’
Ieri mă jucam cu nişte galben în photoshop şi mi-am dat seama că absolut de fiecare dată când mă gândesc la culoarea aceasta fredonez Yellow Submarine şi aşa mi-a venit ideea de un jukebox pe culori.
O altă culoare care-mi trezeşte amintiri este purpuriu şi atunci avem Purple Rain.
Şi acum albastru, Blue Suede Shoes al lui Elvis Presley.
Nu puteam uita de pe această listă Black Magic Woman varianta lui Carlos Santana
Şi dacă suntem la non culori avem White Horse – Laid Back
Şi dacă zici roz zici Pink, atunci avem 2 variante – Pink Panther sau Aerosmith. Aleg cea de a doua variantă.
Şi la final vă ofer Golden Brown despre care a scris foarte bine Jeanette.
Voi ce piese aţi adăuga acestei liste?
Hehehe! A trecut un an de când nu am mai scris în seria Friday Night Jukebox şi în seara asta, singură în casă cu Canishu, m-am apucat să-mi amintesc ce muzică ascultam pe vremea când eram tânără şi nesuferită, că de vreo 10 luni încoace ascult doar Mike Oldfield.
Şi mi-am amintit de blues – nu vorbesc de bluzurile pe care dansam când eram copii şi ne lipeam între noi, niciodată Lady in Red nu a fost, nu este şi nu va fi blues. Dar noi aşa le ziceam – bluz.
Eu mă gândesc la bluesurile acelea rupte din coasta Mississippiului, cu voci hârşite şi chitare. Blues, tată!
Să începem cu Blind Willie McTell – A to Z Blues
Nu se poate să vorbeşti de blues şi Mai mult
La aproape un an de când nu am mai scris un articol cu titlul Friday Night Jukebox am găsit subiectul potrivit pentru a scrie din nou. De data aceasta voi alege puţin jazz.
Voi începe cu Damian Drăghici, unul dintre cei mai cunoscuţi naiştii ai lumii.
Şi o piesă puternică, plină de energie:
Bonus un pic de chill.
După Damian Drăghici urmează 2 piese ale Dianei Schuur de care m-am îndrăgostit destul de recent. Mai întâi “Louisiana Sunday Afternoon”
Şi I Just Called To Say I Love You
Al treilea pe lista mea de tonomat din această seară este Eddie Daniels.
Şi o piesă cu un nume pe gustul meu “Walking the Line”
Probabil vă întrebaţi de ce i-am ales tocmai pe Damian Drăghici, Diane Schuur şi Eddie Daniels. Pentru că pe 12 noiembrie voi avea ocazia să îi văd la Sala Palatului într-un concert extraordinar care se numeşte Jazz in the City
Dar până la concert putem să aflăm ce se va întâmpla urmărind canalul de Youtube, pagina de Facebook, contul de Twitter sau puteţi cumpăra bilete şi ne vedem acolo.
Iată că a mai trecut o săptămână şi iar a venit vinerea în care eu îmi ascult muzica. Pentru că pot şi pentru că merit.
Ei bine, de data aceasta m-am decis să am o temă bine stabilită şi tema acestei vineri va fi revoluţia. Vom asculta câteva piese legate de revoluţie şi să nu uităm, e locul meu de joacă!
Că tot îmi doresc să învăţ să dansez tango trebuie să ascultăm Gotan Project, cei care au reuşit să îi insufle modernism bătrânului tango. Şi pentru că La Revancha Del Tango este cel mai bun şi cunoscut album al lor, am ales Queremos Paz, pentru că nu-i aşa, exact asta îşi doresc revoluţionarii.
Mie îmi plac rău de tot Alabama3 îmi place soundul lor country trash şi iubesc piesa Mao Tse Tung Said. Change must come through the barrel of a gun
Ziceam că tema este revoluţie? Păi atunci să vorbim de revoluţie! Tracy Chapman are o piesă în care ne vorbeşte destul de succint despre subiectul ales în această zi şi mă gândesc eu că scriu prea mult şi e prea puţina muzică.
Nu puteam scrie un articol cu o asemenea temă fără a-i menţiona pe regii Beatles! Adică vorbim de revoluţie şi ascultăm Revolution, totuşi ei au revoluţionat industria muzicală.
Şi la final, pentru că m-am decis să pun doar 5 piese, avem Bob Marley – Revolution
Nu sunt sigură ce temă să aleg pentru săptămâna viitoare… Poate va fi zborul, dar mai am timp să mă decid.
Va sărută,
idaho
Păstrând tradiţia pe care am instaurat-o vinerea trecută, avem a doua ediţie a Friday Night Jukebox, articolul în care ascultăm muzica ce-mi place.
Mă bătusem eu în pept cu cărămida că voi veni cu o temă pentru astăzi, dar să mă ieie dracii dacă mi-o venit ceva în cap! Bine, aş putea presta o seară de lăutărească să simţim tiganii din noi, dar parcă n-am chef să trilulilez “Florăresele” Romicăi Puceanu.
Acestea fiind spuse, să purcedem cu muzicile şi să lăsam bălăriile că avem treabă!
Prima piesă pe care o vom asculta mi-a fost prezentată de către Junky, unul dintre oamenii pe care îi admir şi îi respect. Piesa se numeşte 72nd Street a Ritei Chiarelli.
Atunci când am ascultat-o pe Lhasa de Sella m-am gândit la cărţile lui Carlos Castaneda, m-am gândit la Don Juan şi deşert. Una dntre favoritele mele este Para El Fin Del Mundo O El Ano Nuevo
După două piese mai supărate pe viaţă ar merge să ascultăm o piesă mai veselă, care să ne amintească de frumuseţea drumului. Mă refer la “End of the line” al celor de la Traveling Wilburys. Această trupă a fost o glumă a unora dintre greii muzicii: George Harrison, Jeff Lynne, Roy Orbison, Tom Petty şi Bob Dylan. Piesa asta mi se pare atât de veselă şi optimistă încât o ascult cu plăcere de fiecare dată.
Şi dacă tot am pus ceva vesel şi tot vorbim de muzică, hai să vorbim de Musicology a lui Prince, ţin minte cum aveam 13 ani şi ascultam Purple Rain. Şi poate că am fi putut asculta Purple Rain, dar prefer ceva mai ritmat că incepe weekend-ul şi e vremea prea frumoasă afară.
Şi m-am decis să închei cu o piesă simplă, cu doar câteva versuri şi cu un videoclip regizat de Lars von Trier. Vorbesc acum de Baker Man a danezilor relaxaţi şi anume Laid Back, să vă mai povestesc cât de mult îmi place vocea lui Hanne Boel? Eu zic că nu mai are rost…
Aş fi putut continua, dar eu consider că 5 piese sunt suficiente. Săptămâna viitoare voi fi revoluţionară. ;)
Săptămâna trecută m-am jucat pe twitter cu @vulupe, jocul nostru era destul de simplu, ne dădeam unul altuia diferite piese să le ascultăm. Am început cu lăutărească, am trecut prin blues şî ne-am prostit un pic cu diferite variaţiuni ale piesei “Blue suede shoes”. Ideea mi-a plăcut atât de mult şi m-a făcut să-mi reamintesc de câteva piese atât de dragi inimioarei mele, încât m-am decis să scriu pe blog în fiecare săptămână câte un articol cu muzica ce-mi place. E pentru mine mai mult, dar las public articolul, poate vă reamintesc şi vouă de unele piese şi vă pun un zâmbet pe buze.
Să vedem ce avem pentru această vineri!
Prima piesă “Talkin’ ’bout a home” a lui Chris Isaak, o am pe repeat de vreo săptămână şi va mai sta ceva pe acolo că-mi place la nebunie vocea lui Chris.
O altă piesă care mă face să zâmbesc este “El Macho” a lui Mark Knopfler, piesă pe care o asociez cu foarte mulţi bărbaţi şi pe care am tendinţa de o asculta mai ales când am fluturaşi în burtică. Să las pentru săptămâna viitoare “Wag the dog” sau le pun pe amândouă şi găsesc eu altceva pentru săptămâna viitoare? Hai să le ascultăm pe amândoua, blogu’ meu, regulile mele.
Mie Tom Waits mi-a plăcut întotdeauna, îmi place modul în care experimentează şi îmi place faţa lui de alcoolic şmecher, iar piesele sale sunt potrivite şi pentru cea mai cruntă depresie şi pentru momentele cele mai vesele. De data aceasta pun o piesă mai religioasă “Chocolate Jesus” pentru că e vineri şi duminică ar trebui să mergem la biserică.
Şi închei cu o piesă pentru sufletul meu “Flow My Dreams, The Android Wept”, pentru că-mi place şi pentru că aşa vreau eu.
Pentru săptămâna viitoare mă voi gândi la o temă anume.
Loading ...