Posts Tagged ‘opinii’
Anul trecut se purta in draci honeysuckle şi bărbaţii se întrebau dacă e o nouă poziţie, anul acesta în onlineul românesc se poartă trollul.
S-a ajuns la acea setare mentală, încât oricine are o opinie diferită, e troll. Cum am dedus asta? Elementar, dragul meu Watson.
Ieri am ajuns acasă, m-am aşezat pe canapea, mi-am desfăcut nasturii pantalonilor şi poc! am deschis o Grolsch – o bere cu mai puţine calorii, aşa ca pentru o persoană care vrea să mai slăbească 3 kile. Cum stăteam eu, beam bere şi fumam o Marlboro Lights, îmi zic hai să dau pe twittter chestia asta, să creez conţinut relevant.
Nu au trecut 5 minute ca primesc reply “trollerita mica”, mă uit în stânga, mă uit în dreapta, îl imit pe De Niro şi îmi pică fisa – e #nouasilva.
Şi iar pun pe tapet ideea ca avem dreptul la propriile opinii. Pe care ar fi de preferat să le putem susţine cu argumente logice. Terminam cu bălăriile astea? Faptul ca gândesc diferit de tine, nu mă face troll.
Şi cu ocazia asta, hai să folosim cuvintele cum trebuie. Troll e una, opinia e alta, da?
În final câteva detalii.
1. Beau Silva de la 17 ani. Neagră. Şi din cauza ei am ajuns să fac un cur cât casa. Am avut o perioadă prin 2010 – 2011 în care beam câte o Silva în fiecare seară.
2. Nu-mi place Danone, nu mănânc, nici picată cu ceară. Dar îmi place foarte mult campania lor #obiceiurisanatoase. Îi admir şi le admir şi pe fetele din campanie. Dacă spun asta, nu sunt troll, spun ceea ce gândesc.
3. Nu mai suntem în evul mediu “dacă nu eşti cu mine, eşti împotriva mea” nu se mai poartă.
Rar să scriu eu despre un site care îmi place, ba chiar în cei aproape 5 ani de blogging nu cred că am scris un asemenea articol. Dar trebuie să recunosc că în ultima vreme, de când m-am decis că musai-musai trebuie să revin la greutatea mea normală, am început să mă plimb pe siteurile de profil. Şi dintre toate, Dietetik.ro mi s-a părut cel mai ok, sigur şi pe acolo se mai găsesc prostioare, dar reţetele Otiliei Ignat sunt demenţiale. Am găsit atâtea reţete mişto, interesante şi cu puţine calorii, încât am ajuns să îmi fac meniul cu ajutorul lor.
Şi articolele scrise de Pietricel îmi plac tare şi mă întreb cât timp pierde ea ca să vină cu subiecte atât de interesante?
Iar frigiderul? De frigider m-am îndrăgostit. Păi, cum să nu-ţi placă o aplicaţie, d-asta micuţă, care îţi uşurează procesul de “eu ce mănânc diseară?”
Şi poate vă întrebaţi de ce m-am decis să scriu un asemenea articol? Pentru că dacă laşi deoparte traficul şi unicii şi bannerele, din când în când e bine să ţi se spună că faci un lucru bun. Tocmai de aceea vreau să le felicit pe Jeanette, Pietricel, Otilia şi toată echipa Dietetik.ro. Pentru că fac o treabă bună. Şi vreau să le mulţumesc, pentru că sunt alături de mine, nu?
Prea multe chiar.
În ultima perioadă, de când s-a inventat zăpada, adică acum vreo 3 săptămâni, avem probleme. Statul nu ne face curat, nu ne dă de mâncare şi nu trimite apă plată cu lămâie în satele izolate.
Acum a venit Sfântul Valentin şi cu el altă problemă, ne deranjează inimioarele, sau le vrem, ne deranjează cei care sunt pro VD sau cei care sunt anti VD.
Ne putem vedea şi noi liniştiţi de treburile noastre fără a mai arunca cu rahat în stânga şi-n dreapta? Poate dăm zăpada din faţa casei sau a blocului? Poate înţelegem că unii oameni au opinii diferite faţă de ale noastre şi asta nu-i face mai buni/răi/deştepţi/proşti decât noi?
Şi chiar dacă reclama nu e pe placul ‘telectualilor de pe net, e perfectă pentru cei care stau înzăpeziţi aşteptând armata, statul şi sfântul duh să le cureţe curtea. Unui popor de pomanagii, îi vorbeşti despre pomeni, logic.
Joi, 2 februarie s-a lansat Zonga.ro. Tot onlainu’ ştie deja, mi se pare redundant să mai scriu şi eu despre ce e vorba – dar am căutat un articol informativ să îl linkuiesc.
Cu ce m-a cucerit pe mine? Simplu, dacă acum când sunt doar 1.700 ore de muzică și peste 5.800 de artiști şi l-am găsit pe Mike Oldfield, când vor termina de uploadat albumele, o să ascult liniştită Paco de Lucia, Al Di Meola şi Kitaro.
Aplicaţia de Android îmi place – e simplă, suficient pentru mine – am ajuns la vârsta la care brizbrizurile mă obosesc (poza pe stânga). De azi încolo intenţionez să mă joc pe Zonga.ro, dar până una alta să nu uităm că am 3 invitaţii de oferit.
Nu facem concursuri că e obositor, aşadar primii 3 oameni care zic “io pentru că…” (inseraţi şi voi acolo o explicaţie de doamne-ajută!) primesc câte un cod să se zongească.
PS: eu ascult Oldfield de la 13 ani, e ca şi cum ne-am trage de şireturi, pot să-i zic Oldfieldel mai ales că îl iubesc.
Mă rog, pot zice şi acum 28 de ani sau acum 22. Oricum înaintea momentului care ne-a adus libertatea de a ieşi din ţară, de a-l înjura pe preşedinte când vrem, cum vrem şi până la 10 spiţă, de a spune ce gândim, de a decide ce facem cu propriul nostru corp.
De curând, stăteam de vorbă cu două doamne mai în vârstă, care îmi povesteau metodele de contracepţie şi metodele de avort folosite în perioada comunistă. Pentru cei care au pornit ecranele mai târziu vă pot spune că din anul 1966 şi până în 26 decembrie 1989, în cadrul unei politici pro-natalitate, avorturile au fost interzise in România, iar metodele de contracepţie au dispărut din farmacii. Aşa au început să apară o serie de măcelari şi măcelerăse, specializaţi pe avorturi, pentru că ştim că metoda calendarului, coitus interruptus sau spălăturile cu ceai de muşeţel nu sunt în topul metodelor de contracepţie sigure.
Bineînţeles prin interzicerea avorturilor şi limitarea accesului la metodele de contracepţie, femeile din România au început să caute alte metode de a scăpa de un x-lea copil nedorit.
In rândurile de mai jos voi enumera câteva dintre metodele de pierdere a sarcinii care se foloseau în “epoca de aur”.
- sondă cu ser fiziologic (sondă Nelaton care pompează ser fiziologic în uter până când îţi dă sângele)
- sondă cu formol (aţi citit bine, formol, substanţa folosită la îmbălsămarea cadavrelor)
- sondă cu apă cu săpun
- cărămida (o cărămidă se încingea, se turna oţet peste, iar femeia se aşeza astfel încât vaporii de oţet să îi intre în vagin)
- injecţii cu Miostin (medicament penru inima)
- sărituri cu greutăţi în braţe, pentru a provoca avortul
- băi clocotite pentru a provoca hemoragia
Dacă toate aceste metode “sigure” nu funcţionau, ajungeai până la urmă pe mâna unei “cizme” 4,3,2 style care venea la tine acasă cu “sculele” şi te chiureta pe masa din sufragerie cu un lighean poziţionat corespunzător. Luând în calcul datele problemei, şansele unei infecţii creşteau şi până la urmă făceai o febră pentru care trebuia să fie chemată salvarea (mai ales dacă nu erai bine chiuretată)
Iar dacă ajungeai la spital începea un nou dans, dansul procuraturii în care femeia trebuia să declare cine şi cum a ajutat-o să piardă sarcina. Refuza să răspundă, primea o condamnare la moarte sigură, pentru că i se refuza tratamentul.
Sigur, fiecare mamă are vreo colegă de serviciu sau cunoştinţă, care a lăsat în urmă un copil şi un soţ distrus murind de septicemie pe patul unui spital. Întrebaţi-le, cum era?
Probabil nu înţelegeţi ce mi-a venit de am scris un asemenea post. E simplu, de fiecare dată când aud pe cineva zicându-mi că pe vremea lui Ceauşescu era mai bine, simt nevoia să-i reamintesc acest lucru, mai ales dacă este femeie.
Stăteam de vorbă cu o prietenă zilele astea şi ‘mneaei mi se plângea că nu pricepe cum unele femei, de dragul argumentaţiei să le zicem piariste, şi-ar sacrifica demnitatea şi respectul de sine pentru nişte lucruri meschine precum articole pe bloguri de A-List. Facem o mică paranteză şi trecem aici o ipoteză uşor demonstrată mie cum că în spatele (şi de multe ori şi faţa) oricărei bloggeriţe se află un A lister.
Şi cum o ascultam eu pe amica aceasta a mea, împinsă fiind de experienţa mea din ultimul an şi un pahar de vin roşu, am tras aer în piept şi am început o discurs, vehement aş zice în care îi explicam cum noi, ca societate şi specie de Homo sapiens sapiens, ne-am căca defeca în mai puţin de 2 secunde pe asemenea concepte absurde, pentru – să zicem – un os mai mare şi mai cărnos.
Acum, le cer scuze cititorilor mei pro – creaţie / 7 zile, dar eu cred că sunt mai puţine verigi lipsă între mine şi o maimuţă, versus io şi o bucată de pământ reavăn (mai mult, diferenţa e atât de mare încât eu mă pot pişa micţiona pe o bucată de pământ, dar analogul nu se poate întâmpla), prin urmare, dacă zic că suntem mai mult animale, decât fiinţe superioare conduse de sentimente pure precum altruismul, demnitatea şi sacrificiul de sine, ştiu despre ce vorbesc, pentru că mă uit în jur şi îmi resimt unicitatea.
Deşi cred cu tărie în asemenea concepte şi îmi conduc viaţa în funcţie de înţelegerea mea a acestora, cred cu şi mai mare tărie, aş zice erecţie, că dacă mâine s-ar tăia curentul în toată lumea (becuri, motoare cu aprindere electrică, telefoane şi Facebook) în 5, hai poate 10 minute după ce ne-am dumiri că s-a dus dracului civilizaţia, ne-am întoarce cu o lejeritate de pijama la rădăcinile noastre de bestii, iar basme precum demnitate şi ladys first ar dispărea cu desăvârşire. Şi dacă foamea ar fi mult prea mare, primii pe proţapuri ar fi handicapaţii pentru că nu s-au mişcat suficient de repede ca să ne dispară din raza vizuală.
Ce vreau să spun în acest articol uşor dezlânat pe care îl vedeam coerent şi plin de miez când l-am început? Vreau să spun că ar trebui să îi lăsam pe ceilalţi să se ghideze după propriile percepte, iar noi să le urmăm pe ale noastre, oricum dacă pică curentu’ o belim cu toţii.
PS: cum vi se pare mai ochiometric? Pe stânga sau pe dreapta? (like sau share, că nu mă priveşte poziţionarea voastră pe axa x).
foloseşte-l, te rog frumos!
Dacă Hoinaru nu dă copy paste la comunicate pe blogul personal (şi bine face!) eu mi-am băgat piciorul în ele de principii şi arunc aici comunicatul primit de la Unilever.
Trimit respectele mele celor de la Rexona, echipei întregi, sper să înţeleagă şi românii ceva din această campanie, deşi e un pic prea subtilă. Ştiu, batem şaua ca să priceapa iapa, dar în România nu merge cu aluzii d-astea. Corect era să scrie ceva de genul: spălaţi-vă dimineaţa înainte de a pleca de acasă, folosiţi săpun şi deodorant. Până una alta, mai jos aveţi comunicatul de presă.
Cu prilejul relansarii gamei de antiperspirante, deodorantul numarul 1 in lume* lanseaza campania nationala “Rexona iti rasplateste fidelitatea”, destinata calatorilor care circula mijloacele de transport in comun din principalele orase ale tarii. Realizata in parteneriat cu companiile de transport public din orase precum Bucuresti, Iasi, Cluj, Sibiu, Timisoara, Arad si Oradea, campania „Rexona iti rasplateste fildelitatea” are ca scop recompensarea calatorilor care adopta un comportament civic corect si isi achizitioneaza bilet, abonament sau reincarca abonamentul prin intermediul cardului Activ in perioada 4 iulie – 4 august 2011.
La fiecare tranzactie efectuata in intervalul orar 16.00-17.00, calatorii vor primi un antiperspirant roll on Rexona Aloe Vera sau Rexona Crystal direct de la personalul ghiseelor intrate in campanie. In plus, pe parcursul intregii zile, calatorii vor primi materiale informative Rexona si vor avea ocazia sa se convinga de eficienta deodorantului antiperspirant folosit prin intermediului testerului antiperspirant oferit la fiecare tranzactie realizata la ghiseele intrate in campanie.
Campania “Rexona iti rasplateste fidelitatea” se deruleaza in Bucuresti, Iasi, Cluj, Sibiu, Arad, Oradea si Timisoara in parteneriat cu companiile de transport in comun aferente fiecarui oras in parte: RATB, RATP (Iasi), RATUC (Cluj), Tursib (Sibiu), CTP (Arad), OTL (Oradea) si RATT (Timisoara).
Statii RATB participante la campanie: Universitate (Dunarea), Romana (Vanatorul), Unirii 1, Unirii 2, TVR, Big Berceni, Gara de Nord (Coloane), Obor, ASE, Perla.
Echipa care a contribuit la realizarea si implementarea campaniei de comunicare „Rexona iti rasplateste fidelitatea” este formata din: Vlad Vladescu (Assistant Brand Manager Deo) si Anca Dumitrescu (Junior Brand Manager Deo) din partea Unilever; Claudia Agafitei (Account Director), Cristina Cuvineanu (Account Executive), Iulia Tanase (Managing Partner), Anamaria Gheorghe (Event Manager), Andreea Bunga (Account Assistant) si Elena Ionita (Production Manager) din partea IMAGE PR.
Loading ...