Mă rog, pot zice şi acum 28 de ani sau acum 22. Oricum înaintea momentului care ne-a adus libertatea de a ieşi din ţară, de a-l înjura pe preşedinte când vrem, cum vrem şi până la 10 spiţă, de a spune ce gândim, de a decide ce facem cu propriul nostru corp.

De curând, stăteam de vorbă cu două doamne mai în vârstă, care îmi povesteau metodele de contracepţie şi metodele de avort folosite în perioada comunistă. Pentru cei care au pornit ecranele mai târziu vă pot spune că din anul 1966 şi până în 26 decembrie 1989, în cadrul unei politici pro-natalitate, avorturile au fost interzise in România, iar metodele de contracepţie au dispărut din farmacii. Aşa au început să apară o serie de măcelari şi măcelerăse, specializaţi pe avorturi, pentru că ştim că metoda calendarului, coitus interruptus sau spălăturile cu ceai de muşeţel nu sunt în topul metodelor de contracepţie sigure.

Bineînţeles prin interzicerea avorturilor şi limitarea accesului la metodele de contracepţie, femeile din România au început să caute alte metode de a scăpa de un x-lea copil nedorit.

In rândurile de mai jos voi enumera câteva dintre metodele de pierdere a sarcinii care se foloseau în “epoca de aur”.
- sondă cu ser fiziologic (sondă Nelaton care pompează ser fiziologic în uter până când îţi dă sângele)
- sondă cu formol (aţi citit bine, formol, substanţa folosită la îmbălsămarea cadavrelor)
- sondă cu apă cu săpun
- cărămida (o cărămidă se încingea, se turna oţet peste, iar femeia se aşeza astfel încât vaporii de oţet să îi intre în vagin)
- injecţii cu Miostin (medicament penru inima)
- sărituri cu greutăţi în braţe, pentru a provoca avortul
- băi clocotite pentru a provoca hemoragia

Dacă toate aceste metode “sigure” nu funcţionau, ajungeai până la urmă pe mâna unei “cizme” 4,3,2 style care venea la tine acasă cu “sculele” şi te chiureta pe masa din sufragerie cu un lighean poziţionat corespunzător. Luând în calcul datele problemei, şansele unei infecţii creşteau şi până la urmă făceai o febră pentru care trebuia să fie chemată salvarea (mai ales dacă nu erai bine chiuretată)

Iar dacă ajungeai la spital începea un nou dans, dansul procuraturii în care femeia trebuia să declare cine şi cum a ajutat-o să piardă sarcina. Refuza să răspundă, primea o condamnare la moarte sigură, pentru că i se refuza tratamentul.

Sigur, fiecare mamă are vreo colegă de serviciu sau cunoştinţă, care a lăsat în urmă un copil şi un soţ distrus murind de septicemie pe patul unui spital. Întrebaţi-le, cum era?

Probabil nu înţelegeţi ce mi-a venit de am scris un asemenea post. E simplu, de fiecare dată când aud pe cineva zicându-mi că pe vremea lui Ceauşescu era mai bine, simt nevoia să-i reamintesc acest lucru, mai ales dacă este femeie.