opinii

Oldfield-el pe Zonga.ro

Joi, 2 februarie s-a lansat Zonga.ro. Tot onlainu’ ştie deja, mi se pare redundant să mai scriu şi eu despre ce e vorba – dar am căutat un articol informativ să îl linkuiesc.

Cu ce m-a cucerit pe mine? Simplu, dacă acum când sunt doar 1.700 ore de muzică și peste 5.800 de artiști şi l-am găsit pe Mike Oldfield, când vor termina de uploadat albumele, o să ascult liniştită Paco de Lucia, Al Di Meola şi Kitaro.

Aplicaţia de Android îmi place – e simplă, suficient pentru mine – am ajuns la vârsta la care brizbrizurile mă obosesc (poza pe stânga). De azi încolo intenţionez să mă joc pe Zonga.ro, dar până una alta să nu uităm că am 3 invitaţii de oferit.

Nu facem concursuri că e obositor, aşadar primii 3 oameni care zic “io pentru că…” (inseraţi şi voi acolo o explicaţie de doamne-ajută!) primesc câte un cod să se zongească.

PS: eu ascult Oldfield de la 13 ani, e ca şi cum ne-am trage de şireturi, pot să-i zic Oldfieldel mai ales că îl iubesc.

Cam atât de bine era pe vremea aia

Mă rog, pot zice şi acum 28 de ani sau acum 22. Oricum înaintea momentului care ne-a adus libertatea de a ieşi din ţară, de a-l înjura pe preşedinte când vrem, cum vrem şi până la 10 spiţă, de a spune ce gândim, de a decide ce facem cu propriul nostru corp.

De curând, stăteam de vorbă cu două doamne mai în vârstă, care îmi povesteau metodele de contracepţie şi metodele de avort folosite în perioada comunistă. Pentru cei care au pornit ecranele mai târziu vă pot spune că din anul 1966 şi până în 26 decembrie 1989, în cadrul unei politici pro-natalitate, avorturile au fost interzise in România, iar metodele de contracepţie au dispărut din farmacii. Aşa au început să apară o serie de măcelari şi măcelerăse, specializaţi pe avorturi, pentru că ştim că metoda calendarului, coitus interruptus sau spălăturile cu ceai de muşeţel nu sunt în topul metodelor de contracepţie sigure.

Bineînţeles prin interzicerea avorturilor şi limitarea accesului la metodele de contracepţie, femeile din România au început să caute alte metode de a scăpa de un x-lea copil nedorit.

In rândurile de mai jos voi enumera câteva dintre metodele de pierdere a sarcinii care se foloseau în “epoca de aur”.
- sondă cu ser fiziologic (sondă Nelaton care pompează ser fiziologic în uter până când îţi dă sângele)
- sondă cu formol (aţi citit bine, formol, substanţa folosită la îmbălsămarea cadavrelor)
- sondă cu apă cu săpun
- cărămida (o cărămidă se încingea, se turna oţet peste, iar femeia se aşeza astfel încât vaporii de oţet să îi intre în vagin)
- injecţii cu Miostin (medicament penru inima)
- sărituri cu greutăţi în braţe, pentru a provoca avortul
- băi clocotite pentru a provoca hemoragia

Dacă toate aceste metode “sigure” nu funcţionau, ajungeai până la urmă pe mâna unei “cizme” 4,3,2 style care venea la tine acasă cu “sculele” şi te chiureta pe masa din sufragerie cu un lighean poziţionat corespunzător. Luând în calcul datele problemei, şansele unei infecţii creşteau şi până la urmă făceai o febră pentru care trebuia să fie chemată salvarea (mai ales dacă nu erai bine chiuretată)

Iar dacă ajungeai la spital începea un nou dans, dansul procuraturii în care femeia trebuia să declare cine şi cum a ajutat-o să piardă sarcina. Refuza să răspundă, primea o condamnare la moarte sigură, pentru că i se refuza tratamentul.

Sigur, fiecare mamă are vreo colegă de serviciu sau cunoştinţă, care a lăsat în urmă un copil şi un soţ distrus murind de septicemie pe patul unui spital. Întrebaţi-le, cum era?

Probabil nu înţelegeţi ce mi-a venit de am scris un asemenea post. E simplu, de fiecare dată când aud pe cineva zicându-mi că pe vremea lui Ceauşescu era mai bine, simt nevoia să-i reamintesc acest lucru, mai ales dacă este femeie.

Demnitate, respect, altruism

Stăteam de vorbă cu o prietenă zilele astea şi ‘mneaei mi se plângea că nu pricepe cum unele femei, de dragul argumentaţiei să le zicem piariste, şi-ar sacrifica demnitatea şi respectul de sine pentru nişte lucruri meschine precum articole pe bloguri de A-List. Facem o mică paranteză şi trecem aici o ipoteză uşor demonstrată mie cum că în spatele (şi de multe ori şi faţa) oricărei bloggeriţe se află un A lister.

Şi cum o ascultam eu pe amica aceasta a mea, împinsă fiind de experienţa mea din ultimul an şi un pahar de vin roşu, am tras aer în piept şi am început o discurs, vehement aş zice în care îi explicam cum noi, ca societate şi specie de Homo sapiens sapiens, ne-am căca defeca în mai puţin de 2 secunde pe asemenea concepte absurde, pentru – să zicem – un os mai mare şi mai cărnos.

Acum, le cer scuze cititorilor mei pro – creaţie / 7 zile, dar eu cred că sunt mai puţine verigi lipsă între mine şi o maimuţă, versus io şi o bucată de pământ reavăn (mai mult, diferenţa e atât de mare încât eu mă pot pişa micţiona pe o bucată de pământ, dar analogul nu se poate întâmpla), prin urmare, dacă zic că suntem mai mult animale, decât fiinţe superioare conduse de sentimente pure precum altruismul, demnitatea şi sacrificiul de sine, ştiu despre ce vorbesc, pentru că mă uit în jur şi îmi resimt unicitatea.

Deşi cred cu tărie în asemenea concepte şi îmi conduc viaţa în funcţie de înţelegerea mea a acestora, cred cu şi mai mare tărie, aş zice erecţie, că dacă mâine s-ar tăia curentul în toată lumea (becuri, motoare cu aprindere electrică, telefoane şi Facebook) în 5, hai poate 10 minute după ce ne-am dumiri că s-a dus dracului civilizaţia, ne-am întoarce cu o lejeritate de pijama la rădăcinile noastre de bestii, iar basme precum demnitate şi ladys first ar dispărea cu desăvârşire. Şi dacă foamea ar fi mult prea mare, primii pe proţapuri ar fi handicapaţii pentru că nu s-au mişcat suficient de repede ca să ne dispară din raza vizuală.

Ce vreau să spun în acest articol uşor dezlânat pe care îl vedeam coerent şi plin de miez când l-am început? Vreau să spun că ar trebui să îi lăsam pe ceilalţi să se ghideze după propriile percepte, iar noi să le urmăm pe ale noastre, oricum dacă pică curentu’ o belim cu toţii.

PS: cum vi se pare mai ochiometric? Pe stânga sau pe dreapta? (like sau share, că nu mă priveşte poziţionarea voastră pe axa x).

Tu-ţi iei bilet, Rexona-ţi dă un deodorant…

foloseşte-l, te rog frumos!
Dacă Hoinaru nu dă copy paste la comunicate pe blogul personal (şi bine face!) eu mi-am băgat piciorul în ele de principii şi arunc aici comunicatul primit de la Unilever.
Trimit respectele mele celor de la Rexona, echipei întregi, sper să înţeleagă şi românii ceva din această campanie, deşi e un pic prea subtilă. Ştiu, batem şaua ca să priceapa iapa, dar în România nu merge cu aluzii d-astea. Corect era să scrie ceva de genul: spălaţi-vă dimineaţa înainte de a pleca de acasă, folosiţi săpun şi deodorant. Până una alta, mai jos aveţi comunicatul de presă.

Cu prilejul relansarii gamei de antiperspirante, deodorantul numarul 1 in lume* lanseaza campania nationala “Rexona iti rasplateste fidelitatea”, destinata calatorilor care circula mijloacele de transport in comun din principalele orase ale tarii. Realizata in parteneriat cu companiile de transport public din orase precum Bucuresti, Iasi, Cluj, Sibiu, Timisoara, Arad si Oradea, campania „Rexona iti rasplateste fildelitatea” are ca scop recompensarea calatorilor care adopta un comportament civic corect si isi achizitioneaza bilet, abonament sau reincarca abonamentul prin intermediul cardului Activ in perioada 4 iulie – 4 august 2011.

La fiecare tranzactie efectuata in intervalul orar 16.00-17.00, calatorii vor primi un antiperspirant roll on Rexona Aloe Vera sau Rexona Crystal direct de la personalul ghiseelor intrate in campanie. In plus, pe parcursul intregii zile, calatorii vor primi materiale informative Rexona si vor avea ocazia sa se convinga de eficienta deodorantului antiperspirant folosit prin intermediului testerului antiperspirant oferit la fiecare tranzactie realizata la ghiseele intrate in campanie.

Campania “Rexona iti rasplateste fidelitatea” se deruleaza in Bucuresti, Iasi, Cluj, Sibiu, Arad, Oradea si Timisoara in parteneriat cu companiile de transport in comun aferente fiecarui oras in parte: RATB, RATP (Iasi), RATUC (Cluj), Tursib (Sibiu), CTP (Arad), OTL (Oradea) si RATT (Timisoara).

Statii RATB participante la campanie: Universitate (Dunarea), Romana (Vanatorul), Unirii 1, Unirii 2, TVR, Big Berceni, Gara de Nord (Coloane), Obor, ASE, Perla.

Echipa care a contribuit la realizarea si implementarea campaniei de comunicare „Rexona iti rasplateste fidelitatea” este formata din: Vlad Vladescu (Assistant Brand Manager Deo) si Anca Dumitrescu (Junior Brand Manager Deo) din partea Unilever; Claudia Agafitei (Account Director), Cristina Cuvineanu (Account Executive), Iulia Tanase (Managing Partner), Anamaria Gheorghe (Event Manager), Andreea Bunga (Account Assistant) si Elena Ionita (Production Manager) din partea IMAGE PR.

Cuvinte magice

În lumina ultimelor întâmplări bacalaureatistice “pensieprivată” şi “emigrareînamerica” au înlocuit vechiul şi retrogradul “abracadabra”.
Dacă până acum o pensie privată era aşa, o fiţă, să ai ceva pus deoparte pentru bătrâneţi să poţi face ocolul pâmântului la 75 de ani, acum a devenit o obligaţie faţă de propria persoană, că doar nu vrei să mori de foame la 68 de ani.
Eu dacă aş fi fond de pensii private aş face printscreenuri cu listele de picaţi şi aş folosi un slogan simplu: “Doar nu vrei să ajungi la mâna lor?”. Simplu şi eficient, transmite mesajul care trebuie transmis.

Pe de altă parte dacă faci parte din categoria celor nelegaţi de glie ai putea încerca şi o loterie a vizelor sau dacă eşti femeie şi frumosă, fă-te mireasă prin corespondenţă.

Şi n-are rost să arătăm cu degetul în stânga şi în dreaptă, pentru că problema este complexă şi are muuuuulte faţete, începând de la sistem şi terminând cu părinţii, trecând prin elevi şi profesori.
Oricum am privi problema, viitorul are o nuanţă căcănie, mulţămim frumos!


Viitorul.

Instantanee

Bucureşti, România, Anno Domini 2011

5 filme pentru că

Am primit de la Tomată o leapşa pe filme. Că-s de Oscar, de revăzut sau care nu te plictisesc, ideea e să fie 5 filme.
Aş fi putut să fac o listă ‘telectuală, dar m-am gândit să fac o listă de “pentru că” şi să pun clipul explicativ. A ieşit o listă de 5 şi 3 bonusuri.

  1. Pulp Fiction Pentru că “Zed’s dead baby, Zed’s dead.”

  2. Scent of a woman pentru că
  3. From Dusk Till Dawn pentru că Cheech Marin
  4. Four Rooms pentru că Jennifer Beals (şi hotel :D)

  5. Wag the Dog pentru că “Why does the dog wag its tail? Because the dog is smarter than the tail. If the tail were smarter, it would wag the dog”

Şi ca bonus:
The Big Lebowsky pentru că “Nobody fucks with the Jesus.”



The Fisher King pentru că Terry Gilliam.

şi
As Good As It Gets pentru că mai bine de atât nu se poate.

Voi ce filme aveţi în top 5?