Lecturi urbane cand vezi pe tot internetul si in viata de zi cu zi tineri total agramati? Un copil de 14 ani crezi ca stie ce inseamna soupnights? Se duce la film? Adica va da banii pe un film pe care il are deja salvat de pe vreun tracker? Plimbari prin parcuri? Si ce va discuta in timpul asta? Ce level a facut la nu stiu ce joc?
TU nu intelegi o chestie simpla. Ceea ce spui se rezuma doar la un grup restrans de oameni. Pot fi 10.000 sau 100.000 care fac ce zici tu, dar cand stai si te uiti in jurul tau vei vedea ca majoritatea tinerilor si-au pierdut adolescenta din cauza calculatorului si a internetului. Vorbim aici de cifre care le depasesc cu mult pe cele ale persoanelor ce stiu cum arata un parc.

Asta consideră distinsa domnişoară.

În ultima perioadă, m-am lovit de acest adevăr. M-am lovit de faptul că trăiesc într-un cerc închis în care nu am de a face cu realităţile rromâniei, pentru că prietenii mei nu sunt aşa. Oamenii care mă înconjoară sunt oameni deschişi, oameni inteligenţi, de la care am ce învăţa şi cu care am ce discuta.
Suntem o mână de oameni, ne cunoaştem între noi, ne întâlnim şi bem o bere pe marginea drumului la un BikeWalk, vindem o supă pentru un spital de copii, strângem mii de euro pentru alt spital sau salvăm vieţi.

Anul trecut când m-am implicat în proiectul Soup Nights, am avut ocazia să o cunosc pe Dna Dr. Mihaela Enescu de la Spitalul de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu” iar dumneai îmi spunea cât de mult ne admiră pe Tara şi noi pentru că încercăm să facem ceva. Este adevărat, în septembrie nu am strâns o căruţă de bani, dar pe lângă cei din cercul nostru am mai atins şi mulţi alţi oameni. Bunici şi nepoţi, părinţi şi copii au venit şi au mâncat o supă pentru spital. Nu au fost zeci de mii de oameni, dar au fost măcar 1000.

Şi cred că atât îţi trebuie pentru a începe o schimbare, doar o mână de oameni care vor să facă mai mult decăt să stea şi să cârcotească.
Mă bucur că există idealişti precum Adrian Ciubotaru, Tara Duveanu sau zânele. Pentru că aceşti nebuni contează mai mult decât cei care-şi pun palma-n fund şi spun că suntem doar câţiva rupţi de realitate.
Vedeţi că prefer să folosesc persoana I-a la plural, pentru că vreau să mă includ în gaşca asta de nebuni. Prefer compania nebunilor, decât pe cea a restului. Şi ştiu că îi putem schimba şi pe ceilalţi pentru că spiritul civic este o boală care se ia uşor.

Cum văd eu Femeia 2.0?

Eu consider că femeia 2.0 este deschisă, vorbeşte foarte uşor despre ea însăşi, minte mult mai puţin pentru că e prinsă în vârtejul comunicării şi nu mai are timp să ţeasă plasa minciunilor. Femeia 2.0 este dezinvoltă şi destinsă, dar mai ales femeia 2.0 este informată. Cred că este puternică şi nu acceptă prea uşor să fie manipulată, ştie să fie gingaşă cu cine trebuie şi dură cu ceilalţi. Femeia aceasta are blog şi conturi pe reţelele de socializare (Facebook, Twitter, LinkedIn). Tot ceea ce comunică ea în online se transpune şi în offline în momentul în care îi cunoaşte pe partenerii săi de conversaţii internautice.
Cineva la conferinţă spunea că femeia 2.0 vorbeşte limbajul 2.0, rămânând în final o simplă femeie.

De cine are nevoie Femeia 2.0?

Spre deosebire de domnişoarele vorbitoare la eveniment, eu am convingerea fermă că femeia 2.0 are nevoie de un bărbat 2.0 alături de ea. Din simplul motiv că un bărbat care nu cunoaşte acest mediu atât de colorat precum webul 2.0, nu ar putea înţelege şi nici accepta pornirile de sinceritate ale femeii 2.0.
Iar o femeie simte nevoia să vorbească despre ceea ce face mult mai mult decât un bărbat, prin urmare femeia 2.0 va vorbi despre 2.0. Va folosi limbajul 2.0 şi va avea nevoie de cineva care să o înţeleagă.

În rest, toate suntem la fel, împărţim aceleaşi caracteristici în mare şi până la urmă suntem femei.

Acum partea interesantă şi amuzantă a poveştii e că atunci când e frig domniţele de prin partea locului au tendinţa de a se înfofoli pentru a le fi călduţ la funduleţe. Iar eu cu fustiţele mele ies în evidenţa ca un coş pe o frunte princiară. De unde şi numărul mare de “domni” ce mă întreabă, cu priviri îngrijorate “Vă e frig?”.
Şi acum am ajuns acolo unde îmi doream să ajung. La “domnii” a căror mare problemă este starea mea de bine şi confortul meu termic.
Îi condamn nimic de spus. Dar îmi amintesc că acum ceva vreme stăteam de vorbă cu câteva domnişoare şi ne plângeam de bărbaţii din România, cum ne agasează ei şi “Dom’le ce neciopliţi sunt!” şi una dintre domniţele prezente a recunoscut un fapt care se întâmplă în general.

Nu ne place să fim fluierate, nu ne place când auzim mitocănii, dar când nu se mai întâmplă un led mic şi roşu se aprinde pe undeva în cutiuţele noastre şi ne întrebăm “oare unde am pierdut-o?”
Pentru aceasta nu pot găsi o explicaţie care să-mi convină perfect şi nici nu cred că am stat să o cuget prea mult. Tot ce ştiu este că atunci când am parte de un fluierat pe stradă, nu mă supăr. Zâmbesc şi îi răspund posesorului de buze ţuguiate că poate visa în continuare.
Gata fetele, am spus-o! Acum lăsăm de-o parte feminismele şi ne vedem de treabă? Ei fluieră, noi suntem gâdilate în amorul propriu. Toată lumea e fericită!

Motociclistul este asociat de cele mai multe ori cu baiatul rau din filme, care este rebel, nu are prea multe probleme in viata, este dispus sa joace totul pe o singura carte si sa isi transforme fiecare ora din viata intr-o aventura in care conceptul de adrenalina devine absolut.
Daca un motociclist este imbracat in piele devine si mai periculos pentru privitori, majoritatea emitand aceasta judecata de valoare fara sa isi puna neuronul la munca macar 30 de secunde pentru a incerca sa inteleaga mai bine de ce se imbraca un motociclist in piele. E vorba evident de o imagine deformata creata de dresajul mediatic.
Niciodata nu o sa-i vedeti pe patriarh mergand pe motocicleta. Asta nu pentru ca poate nu si-ar dori, ci din cauza faptului ca aceasta imagine ar strica unui brand pozitiv.
In mod clar o masina ofera avantaje evidente fata de o motocicleta. In traficul din Romania , motociclismul pare un sport extrem. Soferii au tendinta sa te ignore, considerand ca motocicleta este un fel de bicicleta mai mare, iar unii, deloc de neglijat, nu suporta motociclistii, drumurile sunt pline de gropi, de pete de ulei, politistii te remarca si se straduiesc sa gaseasca un motiv pentru care sa te opreasca.
Daca la toate acestea mai adaugam faptul ca un accident pe motocicleta duce in cele mai multe cazuri la un final tragic, atunci este clar pentru toata lumea ca trebuie sa fii nebun ca sa achizitionezi o motocicleta. Ca sa aiba o minima protectie in caz de accident, un motociclist trebuie sa investeasca cel putin 2000 euro pentru un echipament cu protectii, cizme, casca ,manusi si celebrul costum de piele care este de altfel cel mai recomandat datorita protectiei oferite. Adica o suma deloc neglijabila.
Insa, pe de alta parte un posesor de motociclete se va deplasa mult mai usor prin traficul aglomerat, va gasi mult mai simplu un loc de parcare, va plati mult mai putin pentru consumul de benzina. Daca la toate acestea adaugam faptul ca in multe din tarile europene se circula foarte mult pe motociclete si scutere precum si incredibila stare de bine pe care o da condusul unui asemenea vehicul, in mod clar vom trage concluzia ca motociclismul este un sport extrem care incepe sa fie necesar.
De cate ori ati auzit un zgomot de motor si ati intors capul? Exact! Si astfel se concretizeaza si intrebarea: “Ce vrea sa spuna el prin asta?” sau “De ce a trebuit sa ma depaseasca ruland atat de aproape de portiera mea? Ce poti simti cand mergi pe o roata pe mijocul bulevardului inconjurat de pericole? chiar nu ii este frica de moarte?
Deja destule intrebari pentru o scurta ancheta in care vrem sa aflam ce sta la baza unor astel de comportamente.
Probabil prima impresie este ca ravneste centrul atentiei si se foloseste astfel de motocicleta pentru a se face remarcat, ceea ce este posibil.
Mergand mai departe am auzit pareri ale veteranilor motociclisti spunand ca motociclismul in Romania in ultimii ani s-a schimbat foarte mult aparand astfel “pseudomotociclistii”.
Si totusi motociclismul ramane o pasiune. Spun cu certitudine asta pentru ca nu am intalnit “motorist” sa nu afirme acest lucru, sa nu recunoasca ca e “bolnav” de cand s-a suit prima data pe o motocicleta cand sangele lui a fost contaminat si nu se simte implinit decat simtind viteza si curentul de aer in plin, libertate pe care ti-o confera doar acest sport… Probabil asa se explica si nostalgia celor care trecand bine de prima tinerete nu se pot resemna, si recunosc cu totii ca cea mai puternica senzatie o au doar pe 2 roti intr.o gasca de 8….30 rideri. Dar atunci ce se intampla cu singuraticii?
Deja multe idei care se bat cap in cap. La o analizare si mai amanuntita observam actiuni ale acestora car pot fi catalogate fite dar si materializarea pasiunii lor pentru acest sport.
Si totusi, care este realitatea?
Putem afirma ca o parte a “fitelor de motor” sunt exacerbarea pasiunii unor tineri motociclisti care simt nevoia de mai multa adrenalina.De fapt se pare ca asta e prima tinta a tuturor motociclistilor: goana dupa adrenalina! Si de aici moduri diferite de procurare raportate la individ.
O prima clasificare o putem raporta chiar la motocicleta folosita. Astfel intalnim impatimiti de chopper, superbike, motocross sau touring.Realizand astfel ca acesti oameni sunt motociclisti cu totii dar au pareri impartite privind motociclismul si conduita moto.
O alta clasificare care ne ajuta si mai mult sa elucidam misterul justificarii faptelor excentrice ale motociclistilor o putem realiza impartindu-i in categoria veteranilor si a celor care au stat mult pe langa ei si au inteles intradevar ce inseamna asta si o alta categorie in care se incadreaza bobocii, cei care inca nu au inteles in intregime ce inseamna un motociclist, care sunt riscurile la care se supun si cand sunt permise exravagantele. Mai putem nota inca o tendinta tragica in randul nostru si anume datorita preturilor ultimelor modele destul de mari, observam tendinta de crestere a numarului de motociclisti “facuti peste noapte” sau cu alte cuvinte a celor rasfatati ce se pomenesc cu ultimul model de motocicleta pe mana si nestiind ce sa faca cu el, incearca sa impresioneze prin orice mijloace. Din pacate aste acte sfarsesc de multe ori dramatic, intrand in atentia participantilor la trafic, de unde si ideea eronata despre toti motociclistii.
Astfel putem concluziona prin faptul ca sportul cu motocicleta este intradevar palpitant si iti rezerva multa adrenalina, deci involuntar de multe ori simti nevoia de mai mult. De aici mai departe ramane doar mentalitatea conducatorului pur individuala.
A fi motociclist inseamna a fi in primul rand OM, iar a fi un om BUN inseamna printre altele a intelege. Dar pentru toate acestea iti trebuie si cultura nu doar inteligenta. Iar anii si experienta in ale mersului pe doua roti sunt egale cu zero daca la batranete povesti aiurea cele traite. Pe scurt, pentru amandoua iti trebuie si cultura, nu doar muschi. Atunci cand ai cultura, sunt mai mari sanse sa ai si intelepciunea de a fi un motociclist bun in caz contrar, implicit sansele de a fi un motociclist bun scad.
Asa ca suntem totii la fel dar totusi diferiti.