opinii

Dove Hair Minimising Part 2

Ce gandesc , , , 0 Comment

Spuneam acum ceva vreme, că am primit spre testare două deodorante Dove. Promiteam atunci că revin cu detalii dupa ce mai “testez” produsul.
După trei săptămâni, zic eu că a trecut destul timp de folosire regulată pentru a-mi putea face o părere despre Dove Hair Minimising.
Pentru mine, epilatul cu ceară a fost întotdeauna o experienţa neplacută, dar complexul Pro-Epil face firul de păr să arate mai fin, mai subţire şi mai uşor de înlăturat, sau cel puţin aşa spunea prezentarea deodorantelor. In situaţia mea, Pro-Epil chiar a avut efect. Mai ales la întâlnirea cu ceara de epilat mi-am dat seama că deodorantul şi-a îndeplinit scopul. În plus nu m-a usturat pielea la folosirea deodorantului după epilat, atunci când pielea este mai sensibilă, iar pătrimea aceea de crema hidratantă a avut şi ea un efect calmant, zic eu.
Pâna la urmă, se doreşte a fi un antiperspirant şi din punctul acesta de vedere, îşi face foarte bine treaba. Spuneam in primul articol, că un deodorant mi se pare eficient dacă efectul antiperspirant durează cel puţin 12 ore, am avut ocazia să aflu că rezistă chiar şi 16 ore.
Însă nimic nu este perfect, iar legea aceasta se aplică şi deodorantelor Dove Hair Minimising. Vă daţi seama că am fost dezamăgită când am remarcat că m-am inşelat, deodorantul lasă urme, nu atât de evidente ca alte deodorante şi îi pot ierta această scăpare, însă ar fi fost frumos sa nu lase deloc, mai ales ca acum vine vara şi vom incepe sa purtăm bluziţe fără mânecuţe…
Una peste alta, deodorantele sunt bune, şi-au câştigat o clientă.
Înainte de a da click pe butonul “Publish”, trebuie să vă invit pe toate la conferinţa de pe Facebook, ce va avea loc pe 23 aprilie, adică poimâine! Ne întâlnim pe pagina Dove Hair Minimising între orele 10 – 16, unde le veţi cunoaşte şi pe celelalte bloggerite – ambasadoare care au testat şi scris despre Dove Hair Minimising (Pyuric, DaDaMoDa, Lamâie, Sonia, Roxana Radu, Anurim, Miruna, Tomata, Alinutze, Denisuca si Nevasta), iar reprezentantele Dove vor vorbi şi vor răspunde întrebărilor despre produs.
Eu zic c-ar trebui să săriţi cu întrebări interesante pentru că avem de a face cu un concurs în care cele mai active participante la conferinţă si cele mai bune întrebări vor fi premiate cu produse Dove Hair Minimising. Eu deja mi-am pregătit lista, dar nu ştiu daca pot participa, va trebui să mă interesez…

Scriitoriceste vorbind

Ce gandesc 2 Comments

Nu stiu de ce au oamenii impresia ca oricine poate scrie… Sunt cititorii pe de o parte si scriitorii pe de alta parte. Nu poti cere unui cititor sa se transforme in scriitor, doar pentru ca citeste o carte pe zi, saptamana, luna, an! Pe de alta parte, situatia este diferita pentru un scriitor – sau cel putin, asa cred eu – el trebuie sa citeasca, sa se informeze, sa stie ce vrea cititorul, la ce aspira, sa isi faca o parere despre cotidian, pentru a ne putea rapi pentru cateva minute sau ore pe zi.
Scriitorul si cititorul fac parte din tabere adverse, insa, atat scriitorul, cat si cititorul sunt conditionati unul de celalalt. Existenta primului depinde de cel de-al doilea. Scriitorul este cel folosit in aceasta relatie, scriitorul fara cititor ar trebui sa se faca copywriter sau functionar bancar. Trebuie sa fie cult, doct, dar si pervers sau smecher. Este complet la mana cititorului, daca stie sa se apropie de el, daca opera sa il captiveaza, il face sa simta, atunci l-a castigat. Insa, daca nu s-a apropiat de cititor, l-a pierdut iremediabil. Am putea spune ca relatia cititor-scriitor este asemenea relatiei iubit-iubita, insa este o relatie in care scriitorul ofera tot, iar cititorul primeste, fara a da nimic altceva in schimb decat poate un zambet, o incruntatura si o vorba buna.
A scrie este un act de curaj, sa iti deschizi sufletul, sa iti pui pe masa sentimentele, ideile, fantasmele, toate acestea iti cer curaj. Sa stii ca succesul tau depinde de un critic, care sambata in editorial te poate ridica in slavi sau te poate ingropa si totusi sa continui… Asta inseamna curaj! Este la fel ca la prima intalnire, cand stii ca orice gest pe care il faci poate sa influenteze complet tot ceea ce va urma. Va veti casatori si veti trai pana la adanci batranete? Sau nici macar nu isi va aminti numele tau?
Scrisul este si o forma de exhibitionism, intelectual, in care iti etalezi gandurile astfel incat sunt citite de oricine. Si apoi judecate, disecate, rastalmacite, li se gasesc alte sensuri decat cel pe care il doreai tu… Pentru ca scrii despre un pedofil si chinul sau, se vor gasi cativa inchistati, care vor spune esti pervers, iar daca descrii psihopatul asa cum il vezi tu, esti la randul tau unul.
Pentru cititor, totul este simplu; te asezi in fotoliul vechi, care deja a prins forma corpului tau, esti imbracat in trainingul ponosit, pe care ti l-a luat mama acum 5 ani, pe masuta de langa e paharul cu vin rosu, sec si scrumiera, pe fundal o muzica lejera, relaxanta. Deschizi cartea si gata! Esti transportat in alta lume. Esti pe rand: iubit, iubita, narator, esti personajul malefic care zambeste din coltul gurii sau eroul care salveaza printesa. Nimic mai usor! Nu trebuie sa te gandesti cate nopti a pierdut omul acela ca sa scrie ceea ce tu citesti stramband din nas. Nici cate variante a scris pana cand s-a hotarat sa arate si altcuiva ceea ce a gandit, cat de infrigurat a asteptat sa vada primul roman aparand de la tipografie. Toate acestea sunt necunoscute cititorului, care se gandeste doar ca acum lui ii place sau nu. Povestea din spate nu este cunoscuta si poate nici nu va fi niciodata, pentru ca eu, ca cititor, nu vreau sa stiu cum i-a venit ideea, nici cum s-a chinuit sa dezvolte intriga, cat de mult a trebuit sa se documenteze ca sa imi pomeneasca de Teoria lui Planck. Nimic din toate acestea nu ma intereseaza! Eu vreau sa citesc, sa ma incante ceea ce citesc, sa simt fiorii placerii, dar si pe cei ai spaimei, alaturi de personajul meu favorit… Stiu ca sunt mintita, dar vreau sa fiu mintita atat de frumos, incat sa nu mai conteze.

Te bat, fraiere!

Ce gandesc , 3 Comments

cavemanAi simtit vreodata nevoia sa bati pe cineva? Eu in ultima vreme am inceput sa fantazez cum cateva persoane sunt batute. As pune racketii pe urmele lor si le-as cere sa-i bata bine, nu sa-i omoare, ci doar sa le bage o frica de moarte fix in miezul oaselor.

Poate nici nu as vrea o bataie crunta, ci doar sa fie atat de inspaimantati incat sa le fie frica sa mai iasa din casa. Si mai ales, as vrea sa se intrebe “de ce?”. Pentru ca bineinteles, racketii mei le vor spune doar atat: “Stii tu di shie!”

Si n-ar mai dormi noaptea intrebandu-se “de ce?”. Nu ar mai dormi pentru ca si-ar aminti toate lucrurile urate pe care le-au facut de-a lungul vietii lor. Toate magariile, nesimtirile, tot.
Fiecare pas gresit pe care l-au facut va fi cantarit si pus pe lista “poate asta”.
Daca cumva vreunul dintre racketii mei mai si sopteste un “suntim cu ochii pi tini”, atunci clar persoana aia nu mai calca gresit.

Mda, cat de “simplu” se pot rezolva problemele cu bata, daca ne lasam condusi de impulsuri si nu de ratiune… As fi eu mai mult decat omuletul din poza?

Sa invatam sa fim egoisti

Ce gandesc , 1 Comment

Ultima perioada a fost complet nebuna. Si in toata nebunia asta, mi-am dat seama ca tot timpul am lasat de la mine. M-am pus pe planul doi, pe primul fiind intotdeauna altcineva decat Corina.
Mi-am dat seama ca ar trebui sa fiu un pic mai egoista, dar nu stiu cum. Cum e sa fii egoist fara sa treci de acea limita care te face dezagreabil?
Cum e sa te pui pe tine pe primul plan, fara a lasa impresia ca nu-ti pasa de ceilalti?
Sau de fapt tot ceea ce conteaza e sa te pui pe primul plan si sa nu-ti pese de nimic altceva? Sa nu conteze ce cred ceilalti important e ce crezi tu?
M-am hotarat oricum, voi fi mai egoista. Voi prima eu si apoi restul. Cu mine va trebui sa traiesc o viata intreaga, restul vin si pleaca.

Nu sustin Blogosfera feminina

Ce gandesc , , , 13 Comments

Nu inteleg aceasta nebunie… “Sustin blogosfera feminina”
Stiti de ce nu sustin blogosfera feminina? Pentru ca nu are nevoie de sustinere. Este de sine statatoare.
Au ajuns femeile precum tiganii, lupta impotriva unei discriminari inexistente. Pe cand femeile sunt discriminate pozitiv, exact ca si tiganii.
Ati vazut voi barbati carora sa li se deschida portiera masinii? Nu, singurii care au privilegiul asta sunt cei care au sofer personal si limuzina.
Ce e cu femeile care au impresia ca sunt victime? Cred ca le-a intrat in cap ideea ca daca victimizeaza sunt mai apreciate de barbatii care vor dori sa le ocroteasca.
Cat despre toate aceste bannere de promovare, lasand la o parte ca este vorba de o simpla smecherie care sa faca cunoscut domeniul hotcity.ro (care intre noi fie vorba nu se vrea a fi decat un alt sait de muieri proaste care vorbesc despre trenduri si lucruri pe care nu le inteleg!) sunt de o prostie crasa care ma dau pe spate gandindu-ma ca se esista si femei oarecum intelighente care au pus botul.
Si ce vrea sa spuna Dana cu:

Sa va spun un secret :), militez pentru Get the power back to the women. Stiti, dupa modelul power back to the people.

Cumva femeile au pierdut controlul? De fapt femeile, aveau nevoie de vreun control, in afara de cel psihologic si ginecologic?
De unde pana unde aceasta dorinta de putere?
Chiar nu va dati seama, voi femeilor ca aveti o pozitie mai buna decat a barbatilor? Ca deja detineti controlul prin simplul fapt ca existati? Chiar trebuie sa vedeti un banner de toata jena pe niste bloguri ca sa va simtiti importante? Chiar mai aveti nevoia de sloganul “Girl power”?
Daca raspunsul la toate aceste intrebari este da, atunci regret apartenenta mea la acest sex…

Delicatete sau falsitate?

Ce gandesc , , 8 Comments

Întotdeauna am avut o problemă cu femeile delicate. Ştiţi acelea care se înroşesc când aud vreo prostie, care se gândesc doar la roz şi fluturaşi (sau la plumburiu şi cenuşiu, fiind depresive din născare), femeile care au vocea şi gesturile suave. Probabil la baza acestei repulsii pe care o simt stă o uşoară tentă de invidie, eu putându-mă descrie precum elefantul în magazinul de porţelanuri, dar nu ştiu de ce femeile astea mă fac să mi se ridice pielea pe spate şi să scrâşnesc din dinţi.
Pe de altă parte trebuie să recunosc că majoritatea acestor femei s-au dovedit a fi superficiale, tendenţioase şi unele rele din principiu.
Pot spune că am întâlnit asemenea exemplare în toate cercurile în care am avut ocazia să mă învârt, femei care erau atât de delicate încât aveau nevoie de un bărbat pentru absolut orice, şi pentru băgat cheia în broască “Iubitule deschizi tu broască asta, fiindcă e atât de greu de învârtit cheia!”
Probabil şi această dependenţa mă înfioară, această dependenţa completă sau cel puţin aşa cred bărbaţii fiindcă de multe ori se dovedeşte a fi o altă metodă a acestor femei de a-i lega pe bărbaţii de lângă ele.
Singurul lucru de care sunt sigură atunci când mă lovesc de o asemenea femeie e că trebuie să mă feresc că matrix de gloanţe fiindcă sigur mă va lovi ceva…
Ce mă miră e că am ajuns să simt asta şi când intru pe anumite bloguri. Femei delicate care au temele pe fond negru, care vorbesc de dragostea sau ura lor pentru anumite lucruri pe care probabil nici nu le înţeleg… Care povestesc de fluturaşi şi îngeraşi, care scriu poezii în rimă albă, care se panichează când văd puţin sânge şi plâng după un cavaler în armură albă care să vină să le salveze din mică lor lume, care nu este îndeajuns de pură pentru ele.
Care, care, care, care!
Dar cel mai frustrant este când vine o lady din-asta şi încearcă să-mi impună stilul ei, sau şi mai rău, încearcă să mă facă mai puţin femeie.
Pentru că feminitatea nu se traduce doar prin delicateţe, ci şi prin inteligenţă, demnitate şi multe atribute pe care o femeie adevărată le cumulează şi pe care majoritatea acestor “delicate” nici măcar nu le cunosc.

1 2 3 4