Posts Tagged ‘prostie’
Mă rog, pot zice şi acum 28 de ani sau acum 22. Oricum înaintea momentului care ne-a adus libertatea de a ieşi din ţară, de a-l înjura pe preşedinte când vrem, cum vrem şi până la 10 spiţă, de a spune ce gândim, de a decide ce facem cu propriul nostru corp.
De curând, stăteam de vorbă cu două doamne mai în vârstă, care îmi povesteau metodele de contracepţie şi metodele de avort folosite în perioada comunistă. Pentru cei care au pornit ecranele mai târziu vă pot spune că din anul 1966 şi până în 26 decembrie 1989, în cadrul unei politici pro-natalitate, avorturile au fost interzise in România, iar metodele de contracepţie au dispărut din farmacii. Aşa au început să apară o serie de măcelari şi măcelerăse, specializaţi pe avorturi, pentru că ştim că metoda calendarului, coitus interruptus sau spălăturile cu ceai de muşeţel nu sunt în topul metodelor de contracepţie sigure.
Bineînţeles prin interzicerea avorturilor şi limitarea accesului la metodele de contracepţie, femeile din România au început să caute alte metode de a scăpa de un x-lea copil nedorit.
In rândurile de mai jos voi enumera câteva dintre metodele de pierdere a sarcinii care se foloseau în “epoca de aur”.
- sondă cu ser fiziologic (sondă Nelaton care pompează ser fiziologic în uter până când îţi dă sângele)
- sondă cu formol (aţi citit bine, formol, substanţa folosită la îmbălsămarea cadavrelor)
- sondă cu apă cu săpun
- cărămida (o cărămidă se încingea, se turna oţet peste, iar femeia se aşeza astfel încât vaporii de oţet să îi intre în vagin)
- injecţii cu Miostin (medicament penru inima)
- sărituri cu greutăţi în braţe, pentru a provoca avortul
- băi clocotite pentru a provoca hemoragia
Dacă toate aceste metode “sigure” nu funcţionau, ajungeai până la urmă pe mâna unei “cizme” 4,3,2 style care venea la tine acasă cu “sculele” şi te chiureta pe masa din sufragerie cu un lighean poziţionat corespunzător. Luând în calcul datele problemei, şansele unei infecţii creşteau şi până la urmă făceai o febră pentru care trebuia să fie chemată salvarea (mai ales dacă nu erai bine chiuretată)
Iar dacă ajungeai la spital începea un nou dans, dansul procuraturii în care femeia trebuia să declare cine şi cum a ajutat-o să piardă sarcina. Refuza să răspundă, primea o condamnare la moarte sigură, pentru că i se refuza tratamentul.
Sigur, fiecare mamă are vreo colegă de serviciu sau cunoştinţă, care a lăsat în urmă un copil şi un soţ distrus murind de septicemie pe patul unui spital. Întrebaţi-le, cum era?
Probabil nu înţelegeţi ce mi-a venit de am scris un asemenea post. E simplu, de fiecare dată când aud pe cineva zicându-mi că pe vremea lui Ceauşescu era mai bine, simt nevoia să-i reamintesc acest lucru, mai ales dacă este femeie.
Am o problemă de rezolvat pentru voi şi sunt curioasă ce rezultat vă dă.
Să facem un exerciţiu de imaginaţie, un reductio ad absurdum pentru că ştim cu toţii că românii nu se îmbolnăvesc, iar cei care se îmbolnăvesc au parte de nişte tratamente de spa la 5 stele în spitalele româneşti – masaje, împachetări şi tot tacâmul pe spatele dragului şi mult iubitului stat, că doar d-aia dăm o căruţă de bani la impozite şi taxe.
Buuun. Să ne imaginăm că ajungeţi voi, sau cineva drag vouă la spital – ştiu că e greu să ne gândim la o asemenea situaţie, în lumea noastră utopică, dar făceţi-mi hatârul. Oricum spitalele româneşti sunt dotate cu aparatură direct de la NASA, nu trebuie să vă fie frică, doar sunteţi pe mâinile celor mai buni specialişti din lume.
Ok, vedeţi imaginea, da? E rozalie ca un fund de bebeluş, nu-i aşa? Mă bucur.
Acum imaginaţi-vă că voi, sau persoana dragă, treceţi printr-o operaţie care vă ia o bucată de carne cu celule canceroase (ştiu că s-a găsit leacul pentru cancer şi SIDA, dar staţi cu mine!) şi pentru că s-a luat o bucată considerabilă de ţesut s-a luat şi o bucată considerabilă de piele, care acoperea ţesutul, prin urmare s-a pus o grefă de piele. Aşaaaa, eh şi în spital pe lângă împachetări şi mani-pedi, mai sunteţi potcoviţi şi cu un bacil, rezistent la mai multe tipuri de antibiotice (ştiu, întind pelteaua, doar s-a descoperit până şi tratamentul pentru răceală!).
Încă o serie de date utile – spitalul nu are tratamentul pe care trebui să-l faceţi, pentru că spitalul nu are nici măcar mănuşi să le dea asistentelor, ca să vă schimbe pansamentul pe operaţie. Iar medicul de familie nu vă poate elibera reţetă compensată atâta timp cât sunteţi internat pentru că sunteţi internat şi legea zice că atât timp cât eşti internat, spitalul îţi dă tot ce ai nevoie. Iar tratamentul nu costă #decât 100 de lei zilnic.
Voi ce aţi face?
a. te cerţi cu spitalul să îţi dea medicamentul?
b. te duci la farmacie şi cumperi medicamentul, pentru că tocmai a dat pe rod pomul€ţul ăla din sufragerie pe care îl uzi în fiecare seară cu lacrimi de zâne?
Later edit: începând de pe 21.07 s-a dublat doza, s-a dublat suma 200 lei / zi.
În lumina ultimelor întâmplări bacalaureatistice “pensieprivată” şi “emigrareînamerica” au înlocuit vechiul şi retrogradul “abracadabra”.
Dacă până acum o pensie privată era aşa, o fiţă, să ai ceva pus deoparte pentru bătrâneţi să poţi face ocolul pâmântului la 75 de ani, acum a devenit o obligaţie faţă de propria persoană, că doar nu vrei să mori de foame la 68 de ani.
Eu dacă aş fi fond de pensii private aş face printscreenuri cu listele de picaţi şi aş folosi un slogan simplu: “Doar nu vrei să ajungi la mâna lor?”. Simplu şi eficient, transmite mesajul care trebuie transmis.
Pe de altă parte dacă faci parte din categoria celor nelegaţi de glie ai putea încerca şi o loterie a vizelor sau dacă eşti femeie şi frumosă, fă-te mireasă prin corespondenţă.
Şi n-are rost să arătăm cu degetul în stânga şi în dreaptă, pentru că problema este complexă şi are muuuuulte faţete, începând de la sistem şi terminând cu părinţii, trecând prin elevi şi profesori.
Oricum am privi problema, viitorul are o nuanţă căcănie, mulţămim frumos!
Viitorul.
Azi dimineata, in drumul spre serviciu, drum care a devenit brusc si dintr-o data dublul celui clasic, m-a izbit in retina magazinul din pasajul Unirii, cel care face legatura intre Unirii 1 si Unirii 2. Cum cobori inspre Unirii 2, dai nas in nas cu un butic plin de chiloti.
Agatati claie peste gramada, isi asteapta viitoarele purtatoare.
Amu, am mai iesit si io din Romanistan, nu am vazut toata lumea, dar m-am prins si eu ca Bucurestiu’ nu-i ca Parisu’, Mamaia nu-i ca Cannesu’ si nici vara nu-i ca iarna.
Eh, peste tot pe unde am fost, n-am vazut magazine de budigai cu marfa intinsa pe toata vitrina. Da, un manechin, doua cu niste lenjerii sexoase, asta am vazut.
Si stau si ma intreb, de ce simte buticaru’ roman nevoia sa-si etaleze marfa pe tot trotuarul? Dar de ce ii lasa primul saman al Bucurestiului?
Sursa foto, in lipsa de probe
Vorbeam deunazi cu un amic pe mess si mi-a venit in cap o monumentala tampenie pe care am auzit-o acum ceva timp…
Pe vremea cand inca mai frecventam scoala si inca ma mai interesa, grupul meu era format dintr-o mare de baieti si eu. Discutiile erau ample pe subiecte variate, de la orgasm pana la integrale…
Intr-una dintre acele discutii am auzit o duma atat de mare incat astazi inaugurez seria “Si barbatii e…blonzi!”
Buuun, eram eu cu ai mei baieti si vorbeam diverse…
Intr-un final, ajungem la subiectul cel mai indragit (declarat) de catre toti barbatii: sexul oral. Discutam preferinte, durata, etc-uri.
La un moment dat, unul dintre genialii mei scoate o vorba de duh: “Bah, stii cum te poti razbuna pe un barbat?” Logic, eu avida de informatii, intorc un ochi spre el si ciulesc urechile pentru a lua notite cat mai exacte, caci niciodata nu stii cand e nevoie si de putina razbunare!
“Ian, lumineaza-ma mai draga!”
“Pai, nu stii ca daca-i suflii unui barbat in plua, paralizeaza?”
“Ceeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee, maaaaaa?” am urlat in timp ce cadeam de pe scaun. “Pai daca-i suflii-n plua, aerul ajunge in sira spinarii si paralizeaza!”
“Aaaahhhhh, sa mori tu! Cum dreacu poti emana o asemenea tampenie? Zi-i tu sincer, ti-a suflat-o cineva sau ai vazut tu unu’?”
Degeaba am incercat sa ii explic, degeaba am stat sa ne gandim la anatomia omului, degeaba i-am zis ca fizic este imposibil…
Puletele, o tinea una si buna pe-a lui! P… nu ideea!
Leidiiiiiiiiiiz end gentălmeeeeen, maine damăn unt herăn, medamz e musiu. Ai hev ză greit plejur ov introdiusing iu: SAAAANEPIIIIIIIIID!
Acest marcant si ilustru si vajnic reprezentant al speciei Homo Otodoxus Imbecilus, pe care am facut greseala de-a nu-l mai urmari de pe data de… candva luna trecuta…
Mare greseala, uriasa, gigantica, cosmica, fiinca, stimabilul mai sus mentionat, a reusit sa-mi dea cu-o perla peste monitor, de-am crezut c-o sa lesin in fata biroului!
Pai sa vedem ce intelepciune ne-a dezvaluit mnealui… Io, creca a vrut sa dea in vileag una dintre machinatiunile bine ascunse ale Abatiei Sionului, care a vrut sa ne insele pe noi toti, avandu-i ca Mari Maestrii pe niste scarbavnici pe numele lor: Da Vinci, Michelangelo, Newton, etc.
Ei bine, dragii mei, acesti… acestiii… acesti diavoli deghizati in oameni au pogorat asupra maselor un mare flagel… STIINTA (ptiu, piei drace! duca-s-ar pe pustii!).
Astfel au aparut eretici care combateau Prea Sfanta Teorie a Geocentrismului, contrar opiniei generale si de bun simt care spune ca:
Pamântul e în centrul creatiei lui Dumnezeu, asa cum citim în Cartea Facerii, în Biblie.
Spre marea milostivenie a Creatorului, Sanepid, a venit sa faca nitica ordine in mintile noastre orbite si ne-a dezvaluit adevarul!
Pentru ajutorul acordat Umanitatii, ii acord Premiul I al Concursului “Narrow minded Award!”, aceeeestaaaaaa consta intr-o fotografie a Pamantului facuta de pe Nava Apollo 17 (ete na, poza!) si avansarea in gradul de arhanghel sef-supraveghetor cu moralitatea, de asemenea, ca dovada a respectului ce i-l port, voi crea pe blogu lui je, una bucata categorie “Narrow minded Award Winner” unde va aparea mnealui!
In numele tatalui si al fiului si al sfantului duh, Amin!
Din dorinta mea nebuna de a fii in pas cu trendurile, m-am inscris pe diverse site-uri de tantici cu timp liber si acces la internet. De pe site-urile cu pricina imi vin newsletters si eu frunzaresc, sa vad ce tampenii mai cujeta fetele…
Prea tare in trend n-am ajuns insa ma amuz din cand in cand… Asadar, site-urile cu pricina sunt folositoare, cel putin din pedeveu meu.
Exact asa ceva mi s-a intamplat si azi, cand am gasit o mostra de cultura civica.
Nu m-am putut abtine si am lamurit-o pe Ramonica… Ea intreba ca o floare ce e acela un ONG.
Interesant este ca dupa ce am luminat-o pe proasta, cineva mi-a spus ca sunt rea…
Problema mea este urmatoarea: vacuta asta o sa intre intr-o cabina de votare cu o stampila in mana? I se va permite sa isi exercite dreptul de alegator? Da?
Atunci nu ma mai mir…
Loading ...