Prima mea întâlnire cu SoupNights s-a întâmplat anul trecut pe vremea aceasta la Street Delivery. M-am îndrăgostit de supă şi am zis că vreau să particip ca voluntar.
Când m-a chemat Tara să pun umărul la treabă era deja luna august şi nu vă pot spune cât de binevenită a fost invitaţia. Atunci treceam prin nişte momente foarte dificile şi supa alături de un om foarte sensibil m-au ajutat să depăşesc cele mai grele clipe ale vieţii mele de până acum – aş zice eu.
A urmat o supă în cadru restrâns, o supă cremă de ciuperci prestată de Domnul Copolovici, cea mai bună supă cremă de ciuperci pe care am gustat-o în cei 27 de ani ai mei (atunci aveam 26, dar recordul se menţine).
În primăvară am gătit supă împreună cu Tara şi Ioana şi am dus-o gata ambalată în parcul Herăstrău, spre bucuria şi plăcerea biciciliştilor de la Bikewalk.
Pe data de 27 iunie vom avea o supă sub clar de lună. Supa pregătită de doi dintre domnii blogurilor gastronomice. Mă refer la Viorel Copolovici şi la Adrian Hădean. Primul va face supă marocană de năut și cremă de legume, iar cel de-al doilea va pregăti supă cremă de gulii și țelină cu semințe de dovleac și gazpacho andaluz.
Aş putea spune că până acum am fost alături de supă de la prima ediţie. Iar acum va fi prima ediţie de supă pe care o ratez.
Să nu credeţi că mi-a fost uşor să aleg între a redescoperi România şi supă. Nu mi-a fost deloc uşor. A trebuit să aleg între două dintre proiectele inimii mele: SoupNights şi Blogdeturism.ro. Dar pe când SoupNights are câţiva voluntari minunaţi, care mă complexează cu volumul de muncă pe care îl depun, BdT (cum îmi place mie să zic) nu mă are decât pe mine.
De data aceasta nu voi fi în Bucureşti pentru a supa la Livada Cu Vişini. Nu voi fi nici măcar pentru a ajuta la realizarea supei. Dar ştiu că cei pe care cu mândrie îi numesc colegi de supă vor fi acolo să strângă bani pentru Spitalul de Copii Grigore Alexandrescu.
Colegii mei: Claudia Sofron, Olivia Vereha, Ioana Blanaru, Alexandra Buzas şi Răzvan Diaconu , conduşi cu graţie de către iniţiatoarea proiectului Tara Duveanu vă invită la:
Cu toate că nu voi fi acolo să vă salut, gândurile mele vor fi la voi şi la supă.
Aşa a zis Tara că ar trebui să scrie pe stickerele SoupNights, iar eu m-am uitat ciudat şi m-am gândit că e atât de lipsit de originalitate. Da Tara, recunosc că nu mi-a plăcut sloganul SoupNights când l-am auzit. Dar după aceea mi-am dat seama că e mai mult decât potrivit.
Ziua de ieri mi-a dovedit că aşa este. Totul se rezolvă când îţi doreşti ceva cu adevărat.
Nu-mi găsesc cuvintele să-mi exprim bucuria că particip la acest proiect, aşa încât vă las cu fotografia mea favorită.
Mulţumirile mele merg către: Tara, Ioana, Andrei Crivăţ (care m-a sunat să mă întrebe cum a fost), Adi Hădean (care ne-a dat o reţetă de supă pe care nu am mai putut s-o facem din diferite motive, dar pe care o vom publica pe situl SoupNights.ro), EBucătăria şi Ariel (care a organizat BikeWalk)
deea aceasta mi-a venit de ceva vreme, dar am avut nevoie de un imbold pentru a scrie despre asta.
Primul care m-a făcut să mă gândesc a fost Mihai Sturzu, care a spus în prezentarea sa de la Optimism 2010 că Bucureştiul este o enclavă. Apoi, ieri urmărind discuţia purtată de Alex Negrea şi una dintre “cititoarele” sale mi-am dat seama că noi suntem un grup restâns. Ce au cei doi de împărţit nu mă interesează, ci doar câteva dintre frazele domnişoarei Deea mi-au atras atenţia: Continue Reading
u-mi vine să cred, însă luna aprilie chiar va fi una foarte aglomerată!
Se simte vara în aer şi sunt atât de multe locuri în care vreau să ajung şi atât de multe evenimente la care vreau să particip. Presupun că nu voi participa la toate, dar tot vreau să le enumăr pentru că îmi plac. Continue Reading
au dispărute?
Avertisment: Articol lung şi cu multe idei de comunicat.
În primul rând mă văd obligată să îi doresc sănătate şi multă virtute domnişoarei/doamnei/duduiei/domnului (nu contează tăria sexului) care i-a recomandat unui amic să asculte Pretty Lights, care mi-a recomandat mie şi care eu acum stau ca un creier prăjit, cu o băluţă curgând lejer din colţul drept al buziţelor, privind în gol şi ascultând “Aiming At Your Head”. Continue Reading
Vineri am ajuns la Street Delivery dintr-o nebunie, am vazut pe twitter cum discutau BlegooPR şi Adrian Ciubotaru că merg şi am zis “Hopa, o ocazie să o văd pe RR“. Nu am văzut-o pe RR, ea plecase deja, dar în schimb m-am întâlnit cu o grămadă de oameni. Au fost atât de mulţi că nici nu-mi mai amintesc. GeoAtreides, Adrian Ciubotaru, Gogu Kaizer, Gabriel Macovei, Bobby Voicu, Claudia Sofron (cu “s” nu “ş”!) şi mulţi alţii pe care i-am uitat şi cărora le cer scuze.
Atât de mult mi-a plăcut încât am ajuns acolo şi sâmbătă şi duminică. Sâmbătă au venit şi Simona Stănescu şi Hoinaru, Jinxa şi am întâlnit-o fugitiv şi pe iyli.
Sâmbăta GeoAtreides m-a urcat pe bicicletă şi a încercat să mă înveţe să biciclesc, însă nu am biciclit mult că mi-era frică să nu mă fac de râs în faţa întregii blogosfere. Pentru că după cum aţi văzut am enumerat destui.
M-a impresionat faptul că atât de mulţi oameni au aderat la o idee caritabilă şi au încercat cum au putut să facă ceva.
Şi s-a făcut. În urma celor 3 zile de Street Delivery s-au strâns 10100 lei, nu înseamnă foarte mult, dar înseamnă nişte banuţi care se duc spre Spitalul Marie Curie. Acolo este nevoie de o sală sterilă post-operatorie a secţiei de oncologie.
Trebuiesc felicitaţi organizatorii şi toţi cei care au pus suflet în această manifestare. A fost un gest frumos şi poate că ar fi putut să stea acasă pe canicula din week-end, să mănânce îngheţată şi să îi doară-n pulă de copii bolnavi de cancer (aşa cum l-am auzit pe un “domn” al cărui nume nu l-am reţinut). Dar ei au ales să se împlice şi să lupte pentru ceva mai mult decât confortul personal.
Am auzit că se va mai întâmpla un SoupNights la sfârşitul lui iulie. Atunci promit că voi ajuta şi eu cum voi putea, cu bannere cu ce o fi nevoie!
Din păcate, poze nu am făcut că sunt antitalent fotografic dar puteţi vedea poze aici, aici, aici, aici şi aici.
Acum am ajuns şi eu acasă şi înainte de a-mi lua caniche-ul în braţe pentru o porţie de nani, trebuie să va spun că e musai să mergeţi şi să cumpăraţi o porţie de supă şi o limonadă.
Dar mai ales trebuie să vă plimbaţi pe strada Arthur Verona şi să vedeţi ce se întâmplă pe la Street Delivery.
Mie mi-a plăcut, m-am relaxat. Atmosfera a fost atât de lejeră, lumea atât de liniştită, încât a fost o plăcere să mă plimb şi să discut cu oamenii pe care i-am întâlnit.
Oricum m-am decis să ajung pe acolo şi mâine sau poimâine. Şi sigur voi mai mânca o supă!
Ne vedem acolo? Daca veniţi, un semn pe twitter @idah0
Loading ...