Ziua de ieri mi-a dovedit că aşa este. Totul se rezolvă când îţi doreşti ceva cu adevărat.

Nu-mi găsesc cuvintele să-mi exprim bucuria că particip la acest proiect, aşa încât vă las cu fotografia mea favorită.

Mulţumirile mele merg către: Tara, Ioana, Andrei Crivăţ (care m-a sunat să mă întrebe cum a fost), Adi Hădean (care ne-a dat o reţetă de supă pe care nu am mai putut s-o facem din diferite motive, dar pe care o vom publica pe situl SoupNights.ro), EBucătăria şi Ariel (care a organizat BikeWalk)

Lecturi urbane cand vezi pe tot internetul si in viata de zi cu zi tineri total agramati? Un copil de 14 ani crezi ca stie ce inseamna soupnights? Se duce la film? Adica va da banii pe un film pe care il are deja salvat de pe vreun tracker? Plimbari prin parcuri? Si ce va discuta in timpul asta? Ce level a facut la nu stiu ce joc?
TU nu intelegi o chestie simpla. Ceea ce spui se rezuma doar la un grup restrans de oameni. Pot fi 10.000 sau 100.000 care fac ce zici tu, dar cand stai si te uiti in jurul tau vei vedea ca majoritatea tinerilor si-au pierdut adolescenta din cauza calculatorului si a internetului. Vorbim aici de cifre care le depasesc cu mult pe cele ale persoanelor ce stiu cum arata un parc.

Asta consideră distinsa domnişoară.

În ultima perioadă, m-am lovit de acest adevăr. M-am lovit de faptul că trăiesc într-un cerc închis în care nu am de a face cu realităţile rromâniei, pentru că prietenii mei nu sunt aşa. Oamenii care mă înconjoară sunt oameni deschişi, oameni inteligenţi, de la care am ce învăţa şi cu care am ce discuta.
Suntem o mână de oameni, ne cunoaştem între noi, ne întâlnim şi bem o bere pe marginea drumului la un BikeWalk, vindem o supă pentru un spital de copii, strângem mii de euro pentru alt spital sau salvăm vieţi.

Anul trecut când m-am implicat în proiectul Soup Nights, am avut ocazia să o cunosc pe Dna Dr. Mihaela Enescu de la Spitalul de Urgenţă pentru Copii “Grigore Alexandrescu” iar dumneai îmi spunea cât de mult ne admiră pe Tara şi noi pentru că încercăm să facem ceva. Este adevărat, în septembrie nu am strâns o căruţă de bani, dar pe lângă cei din cercul nostru am mai atins şi mulţi alţi oameni. Bunici şi nepoţi, părinţi şi copii au venit şi au mâncat o supă pentru spital. Nu au fost zeci de mii de oameni, dar au fost măcar 1000.

Şi cred că atât îţi trebuie pentru a începe o schimbare, doar o mână de oameni care vor să facă mai mult decăt să stea şi să cârcotească.
Mă bucur că există idealişti precum Adrian Ciubotaru, Tara Duveanu sau zânele. Pentru că aceşti nebuni contează mai mult decât cei care-şi pun palma-n fund şi spun că suntem doar câţiva rupţi de realitate.
Vedeţi că prefer să folosesc persoana I-a la plural, pentru că vreau să mă includ în gaşca asta de nebuni. Prefer compania nebunilor, decât pe cea a restului. Şi ştiu că îi putem schimba şi pe ceilalţi pentru că spiritul civic este o boală care se ia uşor.

• 8 aprilie – Kopel’s Unul dintre blogherii mei favoriţi şi cel mai bun creator de supă cremă de ciuperci deschide una bucată restaurant. Despre @copolovici vorbeam şi abia aştept ziua de mâine, să ajung şi eu la Kopel’s, să văd şi eu cum arată restaurantul şi să îi admir menu-ul.
• 9 aprilie – Optimism 2010, DoR #2 şi Casa cu cântec Ce să mai comentez aici? Şi pe deasupra e ziua bunicului meu.
• 12 aprilie – Mozart Rocks Anul trecut am ajuns printr-o întâmplare la concertul Mozart Rocks. Am auzit că o să avem parte de ceva gălăgie, deşi pentru mine e suficientă doar o Carmina Burana ca cea de anul trecut şi mă pot declara mulţumită!
• 17 aprilie – Bikewalk cu participarea specială a SoupNights Eu ştiu că nu ştiu a bicicli, dar ştiu să fac supă şi pe data de 17 aprilie voi fi alături de echipa SoupNights. Îi vom servi pe cilciştii obosiţi cu câte o supă gustoasă, tocmai bună să-şi revină după efortul depus la biciclit.
• 21 aprilie – Seara de film cu Alexandru Negrea în Home Mătăsari Seara de film e propusă de Motivonti, proiectul lui Ariel, Ariel care se ocupă şi de Bikewalk2010. Frumoasă legătura, nu-i aşa?

Voi ce aveţi trecut în carneţelele de bal?

PS: Ştiu că nu există în DEX verbul a bicicli. Eu propun să-l introducem.

Avertisment: Articol lung şi cu multe idei de comunicat.

În primul rând mă văd obligată să îi doresc sănătate şi multă virtute domnişoarei/doamnei/duduiei/domnului (nu contează tăria sexului) care i-a recomandat unui amic să asculte Pretty Lights, care mi-a recomandat mie şi care eu acum stau ca un creier prăjit, cu o băluţă curgând lejer din colţul drept al buziţelor, privind în gol şi ascultând “Aiming At Your Head”.
Bună muzica şi pentru sală. Care sală? Aia unde te duci Georgeasco şi alergi ca dobitoaca pe bandă şi pe stepper şi faci aerobic cu un antrenor care poţi jura că e pe crystal meth şi căruia un clicker îi mai trebuie şi te pot considera dresată.

În aceeaşi notă sănătoasă şi voinică, m-am lăsat de fumat. Mă întreba cineva dacă număr zilele şi orele. Ei bine, nu! M-am lăsat pe 18 februarie, la aproximativ ora 20.00, când am terminat de citit cartea lui Allen Carr şi am fumat ultima ţigară. Am reţinut datele pentru că e până la urmă un moment important şi vreau să pot sărbători la anu’.
De fapt am încercat în uichend să trag nişte fumuri, dar plămânii mei s-au răsculat instantaneu şi am tuşit până mi-au ieşit ochii ca la melc.
Bag de seamă că domnii plămâni abia aşteptau să le dau o pauză şi acum nu mai vor neam să mai presteze fumat. Cu atât mai bine! Partea şi mai mişto e că nu mai am probleme cu reflexul vomitiv (prietenii ştiu la ce mă refer!). Partea mai puţin bună e că mi-e frică să nu mă lăţesc din lipsa nicotinei, motiv pentru care merg la sală şi mai lejer cu papa.

Murături! Vreau să scriu despre murături. Nu orice fel de murături, ci alea făcute în saramură. Alea cu un uşor iz de butoi, alea atât de sărate că vezi cum te umflii în timp ce le mănânci. Alea care se spârcăie sare şi după ce le-ai ţinut 4 zile în apă rece. Acele murături sunt dragostea vieţii mele, raţiunea mea de a trăi şi motivul pentru care toate inelele îmi lasă urme pe deşte.

Tara mi-a făcut un super cado: o nouă adresă de mail şi anume: corinasoupnights.ro. Dacă vreţi să ajutaţi proiectul, pe adresa asta vă propun să mă căutaţi! Plus că am auzit şi o bârfă cum că prin aprilie trebuie să ne pregătim de supă. Sinceră să fiu mie mi-e poftă de o supă de prin decembrie, când chiar ar fi mers una că era frig rău şi urât. Dar e clar că în maxim o lună o să mănânc o supă pe gustul şi inima mea.

#Conformunorstudii personale, majoritatea celor care au avut o “vorbă bună” de zis la adresa mea şi a articolului meu despre copii au fost bărbaţii. Chestie foarte interesantă şi care îmi ridică nişte semne de întrebare.

Şi pe final, cică a venit primăvara. Eu nu sunt perfect convinsă, dar am ochelarii de soare pe frunte, ceea ce poate fi considerat un semn pozitiv.

Pupăm Tara pentru ideea cu Daily Drop Cap :*