ATENTIE! NU CITITI ACESTE RANDURI

In ultimele zile am fost bulversata. Probabil ca trebuia sa ma astept sa se intample si asta, avand in vedere ca este un proces ciclic. Nu pot spune care sunt cauzele, nu pot din simplul fapt ca amalgamul de motive care imi provoaca aceasta stare, imi este complet necunoscut… Citeam intr-un horoscop ca nativilor zodiei mele „le lipseste gena auto-analizei. Or putea sa emita judecati pertinente despre ceilalti, dar nu se pot intelege pe ei insisi „. Nimic mai adevarat!

Am avut o saptamana bizara. Cu vesti bune si cu situatiii de cacat. Week-end-ul insa mi-a pus capac. Se pare ca viata iar are chef sa se joace cu sanatatea mea mentala.

Ma simt goala, golita de orice chef de viata. De parca un doctor nebun mi-ar fi montat un dren pe fontanele si ar fi scos din mine orice urma de viata.

Nici sa citesc nu mai am chef! Ma apucasem de Cartarescu, am zis totusi sa intru in trend. Dar nu ma pot opri din cascat. Mi se pare ca este facil, potrivit pentru niste liceeni plini de hormoni si doritori de „marea IUBIRE”. Poate nu am ales eu cartea potrivita. Insa cred ca Domnul Cartarescu „is not my cup of tea”. Probabil voi mai incerca…
Ce altceva de citit mai e prin cutia de chibrituri pe care o numesc casa? Haruki Murakami „Iubita mea, Sputnik”, mmm Murakami mi-a placut intotdeauna. Prin scrisul lui m-a facut sa visez.. Cel putin „Oaia fantastica” m-a fascinat.

Poate ma va scoate din abisul propriilor mele nemultumiri.
Acesta sa fie de fapt motivul? Da. Acesta este. De fiecare data cand reusesc sa imi ating un scop, sa imi realizez un vis, de fiecare data cand ar trebui sa cad in contemplarea extatica a personalitatii mele, psihicul meu facdapuit (fucked up-uit, pentru cei mai saraci cu duhul) imi reaminteste care sunt lacunele vietii mele. De absolut fiecare data cand ceva bun se petrece in existenta mea insignifianta imi este rapita bucuria, nu de catre altii. Nuuuuu, mi-o fur eu singura, si o ascund de mine insami. Nu sunt obisnuita sa fiu fericita, starea mea naturala este de sictir. Demonii mei interiori se razvratesc impotriva bucuriei mele si fac tot posibilul sa imi distruga fortareata.

Bizar este faptul ca am inceput acest blog din curiozitate. Oare voi fi citita? Mi-am promis ca nu voi scrie lucruri serioase. Un set de reguli, pe care vad ca am inceput sa le incalc. Imi promisesem ca nu imi voi dezgoli sufletul pe o pagina de internet, imi promisesem ca nu voi scrie lucruri personale. Imi promisem ca voi incerca sa fiu haioasa si atat.

Astazi nu am chef sa rad. Astazi am chef sa fiu sictirita, cufundata in scarba mea. Am chef sa ma balcesc in autocompatimire.

De asta v-am rugat sa nu cititi randurile de mai sus.

How bizarre…
Etichetat pe:

13 gânduri despre „How bizarre…

  • 2 iulie 2007 la 10:50
    Legătură permanentă

    sper ca scrisu pe blog a rezolvat problema.
    daca nu, incearca cu prietenii, cu o cura de Jack (daniel’s), cu o mare, un munte, d-astea.
    fruntea sus, ca va fi din ce in ce mai rau !

    Răspunde
  • 2 iulie 2007 la 11:24
    Legătură permanentă

    aaaa, n-auzii de john daniel’s, tre’ sa ma socializez cu el :)
    bine, si eu prefer glenlivet, dar jacku’ e mai affordable (si ca pret si ca locuri de unde sa-l cumperi)
    da’ pana la urma, alcool de calitate sa fie, si muuuult :P

    Răspunde
  • 2 iulie 2007 la 12:51
    Legătură permanentă

    Amen to that my friend! Pentru mine Jack, e mai mult… e un mood, un stil, plus ca face din topul brandurilor favorite. Cat despre comentariul meu anterior, ca sa il intelegi trebuie sa fii vazut „Scent of a woman”

    Răspunde
  • 2 iulie 2007 la 13:21
    Legătură permanentă

    @morwed, ti-a placut ce ai citit? Te-am facut sa il si vezi? Unul dintre cele mai bune sa stii… Oricum e favoritul meu

    Răspunde
  • 2 iulie 2007 la 13:25
    Legătură permanentă

    sorry, am citit. lasa ca trece. dupa un somn bun sau o betie trista viata o sa fie mai roz. hai sa injuram niste cimpanzei de pe altermedia. o sa te simti mai bine, garantat.

    Răspunde
  • 2 iulie 2007 la 13:39
    Legătură permanentă

    Daaaaaaaaa, ‘rear muma lor a dreaq! Am vrut sa-mi fac cont pe forumul lor si-mi dadea cu virgula, cretinomanii dreacu. Oricum, ei asa in felul lor sunt dulcici, la fel cum sunt copii care au sindromul Down… Stii ca sunt tampiti si uneori periculosi, dar privirea bovina te face sa-ti fie mila…

    Răspunde
  • 2 iulie 2007 la 16:06
    Legătură permanentă

    @idaho : mi-o placut, cum dreaq sa nu.
    filmul il vazusem demuuuuult
    iar faza in cestiune s-a sters, deh, ce sa-i faci, neuronu’ obosit …
    my favorite (unu’ din ele) e zorba grecul cu anthony quinn

    @rufio : ce ai cu aia de pe altermedia ? sunt si ei degeaba p-acilea, ca si noi, ca si restul lumii … :P

    p.s. : @idaho : not politically correct, ntz ntz ntz !!!

    Răspunde
  • 2 iulie 2007 la 22:10
    Legătură permanentă

    morwed> altermedia sunt un material excelent pentru petrecut o duminica agreabila in familie. unde mai gasesti prosti pe gratis? si mai mult, prosti cu idei din alea frustrate sexual?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *