Aceasta seara a fost o seara foarte placuta… Am reavut placerea de a ma intalni cu cativa din comunitatea Voce, oameni OK, cu simt al umorului. Cativa chiar m-au amenintat ca ma calca cu masina daca nu incep sa scriu din nou. Insa nu voi scrie despre ei.

Voi scrie despre altceva.

Voi scrie despre impresia pe care mi-a lasat-o un concert de hip-hop. A fost prima oara cand am fost la un concert de asemenea gen si am ramas foarte impresionata, in conditiile in care eu nu ascult asa ceva, sau, ma rog, ascult, insa rar si doar vreo melodie, maxim doua.

Ok, deci am ajuns in fata Clubului Session, undeva pe langa Biserica Elefterie, o mare de pantaloni largi, cu turul lasat, un ocean de tricouri largi, vreo doi-trei coafuri rasta… Eu imbracata cum eram si cu sandalutele mele albe, ma potriveam in decor precum nuca in perete! Am intrat, ne-au intampinat niste scari comuniste (am uitat sa mentionez ca acel club este la etajul unui fost „Circ al foamei”) si un alt fluviu de pantaloni lasati pe fund. Am ajuns la intrarea in Club, niste baieti ne-au luat banii si ne-au stampilat. Stampila folosita? O stampila de sereleu, cu un tus pe care am reusit sa-l sterg acasa cu acetona. Clubul era o hruba, dar macar mirosea bine, adica a proaspat vopsit. Lumea fuma si arunca tigarile pe jos, la colturi se stransesera maldare de sticle si pahare de plastic, peretii erau vopsiti in negru, iar sonorizarea mi-a violat scarita.

Toate acestea m-au facut sa ma uit reticenta in jurul meu, asteptandu-ma la ce este mai rau. Insa, chiar am fost surprinsa placut. M-au impresionat cei care „cantau”, folosesc ghilimele, fiindcă sa spui niste cuvinte intr-un mod ritmic nu se poate numi „a canta”, necesita doar niste plamani buni.
Baietii aceia chiar pun suflet, chiar si atunci cand tipa „MUIE PLOII!”. Te fac sa simti cuvintele acelea pe care le spun ei ritmat. Oricum, trebuie sa admit un fapt real, nu cred ca poate exista hip hop fara un mesaj si ca sa transmiti un mesaj, iti trebuie vreo doua-trei celule cenusii…

Una peste alta, mi-a placut. Si desi si data viitoare voi fi imbracata tot neadecvat, eu tot voi mai merge la asemenea concerte.

The heart of Saturday night

2 gânduri despre „The heart of Saturday night

  • 2 septembrie 2007 la 23:43
    Legătură permanentă

    OK GATA M_AM POTOLIT ! Si dau si o bere black, daca dai si tu una blonda ! ;)
    P.S. Concert hip-hop… Nicee… dar io tot la rockul meu vechi, folkul meu vechi si alde Dona Dumitru Siminica, Ileana Sararoiu, Irina Loghin si altii, raman !
    P.S.2. Si totusi sunt curios ! oare ma poate face cineva sa iubesc muzichia rapaita si pe ai cu pantalonii largi ?
    Astept argumente pe adresa redactiei !!! ;)

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *