Întotdeauna am avut o problemă cu femeile delicate. Ştiţi acelea care se înroşesc când aud vreo prostie, care se gândesc doar la roz şi fluturaşi (sau la plumburiu şi cenuşiu, fiind depresive din născare), femeile care au vocea şi gesturile suave. Probabil la baza acestei repulsii pe care o simt stă o uşoară tentă de invidie, eu putându-mă descrie precum elefantul în magazinul de porţelanuri, dar nu ştiu de ce femeile astea mă fac să mi se ridice pielea pe spate şi să scrâşnesc din dinţi.
Pe de altă parte trebuie să recunosc că majoritatea acestor femei s-au dovedit a fi superficiale, tendenţioase şi unele rele din principiu.
Pot spune că am întâlnit asemenea exemplare în toate cercurile în care am avut ocazia să mă învârt, femei care erau atât de delicate încât aveau nevoie de un bărbat pentru absolut orice, şi pentru băgat cheia în broască „Iubitule deschizi tu broască asta, fiindcă e atât de greu de învârtit cheia!”
Probabil şi această dependenţa mă înfioară, această dependenţa completă sau cel puţin aşa cred bărbaţii fiindcă de multe ori se dovedeşte a fi o altă metodă a acestor femei de a-i lega pe bărbaţii de lângă ele.
Singurul lucru de care sunt sigură atunci când mă lovesc de o asemenea femeie e că trebuie să mă feresc că matrix de gloanţe fiindcă sigur mă va lovi ceva…
Ce mă miră e că am ajuns să simt asta şi când intru pe anumite bloguri. Femei delicate care au temele pe fond negru, care vorbesc de dragostea sau ura lor pentru anumite lucruri pe care probabil nici nu le înţeleg… Care povestesc de fluturaşi şi îngeraşi, care scriu poezii în rimă albă, care se panichează când văd puţin sânge şi plâng după un cavaler în armură albă care să vină să le salveze din mică lor lume, care nu este îndeajuns de pură pentru ele.
Care, care, care, care!
Dar cel mai frustrant este când vine o lady din-asta şi încearcă să-mi impună stilul ei, sau şi mai rău, încearcă să mă facă mai puţin femeie.
Pentru că feminitatea nu se traduce doar prin delicateţe, ci şi prin inteligenţă, demnitate şi multe atribute pe care o femeie adevărată le cumulează şi pe care majoritatea acestor „delicate” nici măcar nu le cunosc.

Delicatete sau falsitate?
Etichetat pe:        

8 gânduri despre „Delicatete sau falsitate?

  • 24 octombrie 2008 la 09:24
    Legătură permanentă

    Agresivitate = nesiguranta. Nu ? -cam asa se zice
    Si daca stai sate gandesti , nesiguranta ascunde, undeva in profunzime lipsa de credinta
    Nu comentez despre ce credinta ar putea fi vorba insa, una peste alta, nu prea cred sa poti invata vreun caracter din cele enumerate mai sus sa (si) creada in el

    Răspunde
  • 24 octombrie 2008 la 18:11
    Legătură permanentă

    @ IX, nu e este ciudat, are o explicatie foarte simpla, lasand la o parte 5% (hai 10%!) din populatia totala, barbatii asta cauta. Si atunci cand Mama Natura nu te-a inzestrat cu nitica minte si un strop de „credinta” cum bine spunea Whitewolf, pai bineinteles ca te uiti in jur, vezi care este trendul si te mulezi pe el, ca sa iti gasesti si tu coltisorul tau de rai cu golden retreiver pe veranda si doi copii (o fetita si un baiat) balai in curte.
    Mersi:”>

    Răspunde
  • 4 noiembrie 2008 la 11:48
    Legătură permanentă

    „barbatii asta cauta” adica proaste predispuse la sinucidere si depresie daca nu ii deschizi usa? fals!

    barbatii cauta gagici cu tzatze mari si care nu comenteaza prea mult cand le legi cu lantul de calorifer :D

    Răspunde
  • 4 noiembrie 2008 la 12:04
    Legătură permanentă

    M-am invartit destul de mult printre barbati ca sa vad ca vor „moarte-n pula”, daca au si tzatze mari e un bonus!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *