piataÎmi place să merg la piaţă. Îmi place zumzetul pieţei, viaţa ei proprie pe care o are şi mai ales, îmi place abundenţa de legume şi fructe de pe tarabe. Îmi place că-mi oferă posibilitatea de a alege, lucru pe care nu-l pot spune despre supermarketuri. Dacă în supermarket găsesc roşii, la piaţă găsesc „roşii foarte gustoase”, „roşii de grădină”, „roşii fără îngrăşăminte”. Adică pot alege ce roşii vreau eu.
Îmi plac pieţele cu ţărani, dar Piaţa Delfinului din zona mea a ajuns piaţă de vânzători, cu tarabe închiriate pe zeci de ani, vânzători care au o culoare a pielii mai închisă şi comportamentul fix pe măsură
De fiecare dată când încerc să cumpăr ceva trebuie să pluseze un pic peste ce am zis eu, de parcă am fi la o licitaţie.

Spre exemplu, ieri m-am dus la piaţă şi am găsit mure, 15 lei kg, m-am gândit că sunt destul de scumpele, dar merităm şi noi măcar jumătate de kilogram să ne facem o poftă. Mă uit la vânzător şi ii spun „jumătate de kilogram vă rog” (asta însemna 7.5 lei), replica lui „vă pun de 10 lei?”. Deja nervozată îi spun că vreau jumătate de kilogram. Raspunsul lui suav nu a întârziat „Vă pun de 8 lei? Sau de 7?”. Logic, voiam de 7.5 lei şi asta i-am explicat. Până la urma s-a îndurat să-mi dea jumătatea de kilogram cerută, dar cu o scârbă bună de înrămat. Şi nici măcar nu s-a obosit să-mi dea plasa a trebuit să mă cocoţ eu pe tarabă sa o iau din cântarul lui electronic, sta-i-ar pe loc sa-i stea!
De asta încep să mă întreb ce s-a întâmplat cu pieţele în care veneau ţăranii cu ce creşteau prin ogradă? Unde sunt ţăranii cu bun simţ care încearcă să-şi vândă marfa repede ca să se poată întoarce acasă pentru că au o grămadă de lucruri de făcut prin grădină? Unde e bunul simţ şi respectul pentru client? Au dispărut toate odată cu apariţia manelelor şi a cocalarilor?

PS: Ştiaţi că există Wikimedia Commons? Eu azi am aflat în căutarea unei poze cu tarabe pline de legume şi fructe.

La piaţă
Etichetat pe:        

4 gânduri despre „La piaţă

  • 27 iulie 2009 la 09:47
    Legătură permanentă

    din pacate ai drepate. se pare ca la noi mercantilismul exagerat de dezvoltat a luat-o pe panta dezastrului, iar bunele maniere nu vor mai fi niciodata la ele acasa in piata.

    intr-o zi cand am fost sa imi cumpar un pepene au sarit 5 pe mine sa ma atraga spre taraba lor, iar cand am ales pana la urma sa ma opresc undeva, o domana plina de aur pe la maini, gat si urechi, cu unghiile facute cu gel imi arunca un „habar n-ai sa cumperi pepeni, regreti tu ca nu ai venit la mine”..in fine..mi s-a parut deplasat, iar pepenele pe care l-am luat a fost foarte bun..

    Răspunde
    • 27 iulie 2009 la 22:58
      Legătură permanentă

      Nu vorbim aici de bune maniere, ci de bunul simţ pe care ţăranul îl avea înnăscut şi care bag de seamă că a dispărut…

      Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *