Ştii cum întotdeauna când te gândeşti la cancer sau vreo altă boală dintr-aceasta îţi spui: „Mie nu mi se va întâmpla”? Ei bine, ce ai face dacă la un moment dat ţi se întâmplă? Tu, cea dură te trezeşti într-o dimineaţă că ţi-a apărut o gâlmă dubioasă şi că te jenează. Până să ajungi la medic şi acesta să-ţi spună că e doar un chist simplu şi că în general tumorile la sân nu dor, nu te întrebi „Dar dacă”? Nu iei în calcul toate variantele?

Eu asta m-am întrebat. Dar dacă e? Ce mă fac?
Dar cât îţi ia până să ajungi la doctor? O zi? O săptămână? O lună?
Adevărul este că majoritatea femeilor când se confruntă cu o asemenea problemă, nu o bagă în seamă şi amână momentul până ajung la doctor. Multe nici măcar nu se palpează, află printr-o întâmplare că ceea ce au ele se numeşte cancer.

Poate te întrebi de ce m-am apucat să scriu un asemenea articol. Răspunsul e simplu: luna octombrie este luna internaţională a Breast Cancer Awareness. Sună foarte urât această alăturare a celor doua limbi, însă nu ştiu cum să traducem in română sintagma „Breast Cancer Awareness Month” ca să sune cât de cât omeneşte.

Fiind acestea zise se pare că există ceva acţiuni şi pe la noi, ba chiar în Pasajul Universitătii se desfăşoară între 16 şi 24 octombrie o expoziţie de fotografie pe numele său „Alături de tine”. Ideea din spatele expoziţiei este să ne oprim, să privim fotografiile şi să ne răspundem la întrebarea „Cât timp avem?”.

Aflând ieri de expoziţie şi dorindu-mi să o văd, azi m-am dat jos din metrou la Universitate, am urcat până în pasaj, am privit expoziţia şi m-am întors la metrou cu direcţia bine stabilită: birou.

Expoziţia este un pic cam firavă, aş spune eu, dar oamenii chiar se opreau să o privească, femei majoritatea.
Duceţi-vă, priviţi şi întrebaţi-vă „Cât timp avem?”


Alături de tine_1 Alături de tine_2 Alături de tine_3

Mie nu mi se va întâmpla!
Etichetat pe:

11 gânduri despre „Mie nu mi se va întâmpla!

  • 22 octombrie 2009 la 09:44
    Legătură permanentă

    stiu cum e sa crezi ca tie nu ti se va intampla..chiar si atunci cand ajungi la doctor si toate simptomele par sa arate ca ei leucemie, tu nu vrei sa crezi..doar pentru ca ti-e teama sa infrunti adevarul. been there, done that..
    si nu pot sa iti explic in cuvinte fericirea pe care am simtit-o atunci cand diagnosticul mi s-a infirmat, e ceva extraordinar..de atunci nu mai aman nici o vizita la doctor..

    Răspunde
  • 22 octombrie 2009 la 11:37
    Legătură permanentă

    eu tot ma pipai, am citit prin reviste cum sa te palpezi dar cred ca ar trebui sa ma duc la un control unde sa`si dea un doctor cu parerea.
    dc o fi sa fac cancer prefer sa ma sinucid decat sa trec prin asa boala.

    Răspunde
  • 22 octombrie 2009 la 16:45
    Legătură permanentă

    @ sophy nici nu ştiu ce să-ţi spun! mă bucur că nu a fost :)
    @ maddy spui asta acum, dar oamenii când ajung în asemenea situaţii au tendinţa de a lupta, cred că e vorba de instinctul de supravieţuire :)

    Răspunde
  • 22 octombrie 2009 la 16:50
    Legătură permanentă

    in loc sa se promoveze frica – prezenta acum pe toata media, ar putea sa foloseasca banii astia ca sa promoveze un stil de viata sanatos de ex. Sunt constient ca e o problema reala dar totusi.. bolile au existat intotdeauna dar in ultima vreme vad ca oriunde intorci capu afli de h1n1, hpv, cancer .. de incepi sa-ti faci probleme chiar daca esti sanatos. Si nu e ok, pentru ca usor usor ne pierdem pozitivismul si e foarte trist sa traim intr-o continua paranoia.

    Răspunde
  • 22 octombrie 2009 la 17:12
    Legătură permanentă

    @iulian Nu ai înţeles… spre exemplu un cancer la sân se poate rezolva uşor dacă îl descoperi la timp. Aici e buba! Că majoritatea stau şi aşteaptă până în ultima clipă :)

    Răspunde
  • 23 octombrie 2009 la 02:05
    Legătură permanentă

    da.. :) si eu ma bucur mai mult decat orice. si chiar daca suna a ipohondrie chiar sfatuiesc pe toata lumea si la cele mai mici simptome de orice sa consulte un medic, ca pana la urma de asta au fost inventati si tot de asta nu am facut cu totii medicina :)

    Răspunde
  • 24 octombrie 2009 la 21:34
    Legătură permanentă

    mah, care doctor e responsabil de partea mamara? ginecologul, nu? aduci de ce nu li se dedica o parte din campanie, sa-i invete sa faca si controlul asta la fiecare control de rutina al femeii (care oricum vine pentru Papanicolau anual..sau ar trebui). Acum serios, din gramada de doctori pe care i-am consultat, una singura mi-a palpat sanii din proprie initiativa. Pe ceilalti nici n-am indraznit sa-i rog. Si sunt convinsa ca nu sunt singura in situatia asta.

    Răspunde
  • 30 octombrie 2009 la 18:07
    Legătură permanentă

    @Iulian Vezi tu, există nişte perioade ciclice, numite „crize” în care oamenilor simpli,după ce sunt lăsaţi să muncească ca nişte fraieri şi să-şi facă iluzii, li se ia tot ce au agonisit. Pentru că în aceste perioade este posibil să apară revolte şi mişcări de stradă, băieţii şmecheri care îşi umplu buzunarele fac această propagandă a fricii pentru a ţine populaţia cu botul pe labe şi a-i distrage atenţia de la adevăratele probleme.

    Pentru femei: În loc să vă bucuraţi de viaţă şi să vă gândiţi la lucruri frumoase, staţi tot timpul cu mintea la boli, nenorcoiri şi lucruri negative!

    Răspunde
  • 1 noiembrie 2009 la 19:05
    Legătură permanentă

    @Narcisa – partea mamara este o glanda, deci responsabil este endocrinologul. Este recomandat, la fel ca testul papaniclou, efectuarea unei ecografii mamare anual.
    Si eu am facut parte pana anul trecut din clubul „mie nu mi se poate intampla”.

    Răspunde
  • Pingback: Campania More Than Talk - Idaho

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *