Astăzi am chef să scriu un articol lung şi plictisitor despre relaţii şi oameni. Ideea acestui post a plecat de la conversaţiile mele din ultima vreme cu ceva personaje ce-mi sunt prieteni şi care trec prin nişte întâmplări dubioase. Prin urmare mi-am dat seama că ar fi un moment potrivit să-mi pun ordine în gânduri şi să verbalizez ceva ce simt de multă vreme.

inselatSe ştie că bărbaţii înşeală, e în firea lor să o facă, proces înscris în codul lor genetic undeva între x şi y. Bineînţeles există şi muieri ce înşeală, fiidncă doar ne-am emancipat şi avem drepturi şi obligaţii egale!
Deci ne-am lămurit cu o cestiune ce trebea lămurită pentru a intra în miezul subiectului care urmează imediat.

Înşeală, înşeală, dar are vreun rost să îl/o vrei dacă înşeală? Şi aici nu mă refer la fraierul care stă acasă liniştit că are femeie serioasă lângă el şi ea se vede cu colegul de serviciu prin camera xeroxului. Acum eu discut despre cel (sau cea) cu care se înşeală.
Ok, te-ai îndrăgostit nevoie mare (se întâmplă! hormonii îşi bat joc de tine, te înţeleg – been there, done that) şi el (sau ea) are o remorcă oficială, cu care iese în oraş şi la teatru, cu care îşi petrece vacanţele şi alte prostii dintr-astea pe care le fac cuplurile şi pe care le vrei şi tu din cauza mai sus menţionaţilor hormoni (şi poate sunt de vină şi constrângerile sociale, încă nu m-am decis!)

Ei bine, ai doua variante: prima sa o gândeşti logic şi la rece şi să spui pas, sau a doua variantă în care te lupţi, îl/o câştigi şi dup-aia să vezi veselie!

Să luam frumos prima variantă în calcul: faptele îţi dovedesc că e genul care înşeală. Dacă vrei o relaţie bazată pe încredere şi noţiuni d-astea perimate, o să ai o problemă pentru că ştii că e genul care se flutură şi ideea de încredere dispare din momentul în care… Ei bine, dispare! Atunci, omul fiind animal raţional zice „fuck it!” se tratează cu ce crede el/ea de cuvinţă că trebuie şi ţipă în mijlocul metroului „neeeeeeeeext!”. Trebuie să menţionez că aceasta e varianta mea favorită, am ales-o de câteva ori în viaţă, prin urmare sunt ataşată emoţional de ea.

Şi mai avem şi varianta a doua, în care se începe lupta şi se câştigă sau se pierde în funcţie de diferiţii parametri. În situaţia în care lupta este câştigată începe lipsa de încredere menţionată mai sus şi mai ales există posibilitatea ca să fii dat la o parte pentru o blondă mai blondă sau un brunet mai tuciuriu.

Şi acum ajungem la cea mai mare durere! Pentru că una e să iubeşti şi să se termine povestea, dar alta e să iubeşti şi să te părăsească pentru altcineva. Aici nu mai e doar dragoste, e orgoliu rănit. Şi ăla doare şi mai tare.

Aşa încât dacă cumva te lasă, deşi ştiai toate aceste detalii, să nu treci pe la mine cautând un umăr pe care să îl umpli de lacrimi. Nu te voi putea ajuta. Voi avea pentru tine doar o palmă după ceafă, un rânjet mare pe bot şi un „ţi-am zis io” scuipat printre dinţi.

Problemă de logică?
Etichetat pe:        

18 gânduri despre „Problemă de logică?

  • 21 august 2009 la 20:22
    Legătură permanentă

    Oho si ce orgoliu ranit daca te paraseste pentru altul, dar si ce razbunare si fericire pe capul tau cand vine la tine si-ti spune „Si-a batut joc de mine, m-a parasit pentru alta”…- vb din experienta mea:)..

    Răspunde
  • 21 august 2009 la 20:23
    Legătură permanentă

    uite, eu de exemplu m-am gasit de doua ori in situatia in care incerc sa il castig..si m-am zbatut o vreme pana cand m-a lovit cea mai mare teama. exact ce ziceai tu, daca il voi castiga si pe urma va face alta acelsi lucru si iarasi eu voi suferi..si atunci suferinta e de doua ori mai mare. astfel m-am oprit la timp.

    cu toate astea cateodata ma gandesc ca as fi putut sa mai incerc putin, dar imi revin repede.. :)

    mai nou mi-am delectat timpul „batandu-mi joc” eu de hormonii altora, e funny chiar daca deep down inside me stiu ca nu e frumos :D

    Răspunde
  • 21 august 2009 la 20:24
    Legătură permanentă

    Uite de aia niciodata nu am vrut sa fiu a3a. Pentru ca inevitabil, ma va paste si pe mine destinul aleia care plange tinand tricoul lui in brate si apoi urla ca simte parfumul altuia pe el. Insa asta nu inseamna ca am fost scutite de surprize, mai mult sau mai putin dureroase. Life is great, nu?:)

    Răspunde
  • 21 august 2009 la 20:37
    Legătură permanentă

    Chiar daca stii ca asta e ceea ce trebuie sa faci, uneori e taaaaare greu sa alegi varianta cu „neeeeeext”. Pentru ca toti stim cum este atunci cand ni se pune pata, mai ales noua femeilor…avem noi gandurile alea cum ca o sa il schimbam noi cumva si pe noi nu o sa ne mai insele si noi oricum suntem mai bune decat cea pe care o inseala caci altfel de ce ar inselao cu noi?? :)) De cele mai multe ori ne luam cea mai mare teapa. Desigur am auzit ca mai exista si exceptii, dar eu inca nu le-am intalnit :P

    Parerea mea este ca daca chiar iti place de tip si ti se pare ca merita poti sa lupti nitel pentru el…important e sa stii cand e cazul sa te opresti.

    Răspunde
    • 21 august 2009 la 20:50
      Legătură permanentă

      Nu cred ca ai dreptate… Cred ca trebuie să te gândeşti şi la tine. Şi nu, nu îl poţi schimba.

      Răspunde
      • 20 septembrie 2009 la 23:16
        Legătură permanentă

        Cand se merita sa lupti si cand nu?

        Cine judeca?

        Daca nu lupti, poti sa zici ca esti impacat/a cu decizia? Sau doar ca nu stii sa lupti pentru ce vrei.

        Iese, iese. Nu iese, asta e, ai incercat.

        Răspunde
  • 22 august 2009 la 05:20
    Legătură permanentă

    Toti inselam cumva, asa ca nu mi se pare cea mai importanta treaba intr-un cuplu. Ce ma intereseaza ce face cand nu e cu mine?
    Important este ce facem noi doi!

    Răspunde
  • 22 august 2009 la 14:16
    Legătură permanentă

    Escapadele sunt sarea si piperul unei relatii. Sunt clipe in care simti nevoia sa evadezi „undeva” sau in cineva. Pentru o zi, o ora, o luna. Dupa care iti reintri in rol. Cu remuscari sau satisfacut in functie de ceea ce te alcatuieste. Oricum, facuta o data devine din ce in ce mai usor cu fiecare data.

    Răspunde
  • 22 august 2009 la 18:00
    Legătură permanentă

    Si daca totusi , printr-un exercitiu de gandire profunda ar ajunge la concluzia ca nu e genul care insala (e de discutat – cat de mult poti da vina pe hormonii alteia, si de unde incepi sa vorbesti despre „a fi inselat”, dat fiind ca tocmai relatia in discutie are niste radacini nu tocmai „de manual”) , ar fi terminata psihic in momentul cand s-a decis sa lupte pt el :)). De fapt eu cred ca trebuie sa te gandesti sa salvezi „relatia” nu pe el sau ea. Salvarile la persoana I le fac salvamarii, pompierii..etc. Cand pui problema salvarii „relatiei” (suma sentimentelor impartasite si a trairilor si pasiunilor comune”) inseamna ca ambele parti au convenit in mod egal si dezinteresat sa se implice in salvarea ei.
    P.S. Atentie la insala/inseala. :)
    Calin.

    Răspunde
  • Pingback: Twitter Trackbacks for Problemă de logică? [idaho.ro] on Topsy.com

  • 4 septembrie 2009 la 01:20
    Legătură permanentă

    De multe ori sunt si jumatati care s-au reintregit gresit , asa ca o noua lipeala prinde bine !

    Din pacate barbatii sau femeile bune au deja pe cineva in viata lor , dar la un moment dat isi doresc o schimbare care poate sa fie capitala .

    Acuma daca o femeie mai face sex si cu alt barbat in afara celui oficial , nu poate fi considerata curva decat daca cere bani sau alte avantaje pentru sex .

    Sunt multe femei , dar si barbati care nu au o relatie reusita sau care sa functioneze macar in virtutea inertiei , ca sa nu mai vorbesc de faptul ca de cele mai multe ori esti nevoit(a) sa te multumesti cu partenera(ul) pe care-l gasesti , plus ca oamenii mai si evolueaza sau involueaza . :(

    E absolut normal ca un barbat sa incerce sa-si depuna laptii pe unde poate , mai ales daca da peste una mai plina de icre ! :P

    Răspunde
  • 16 septembrie 2009 la 23:23
    Legătură permanentă

    De multe ori am stat si am meditat la subiect. Sa mai insel, sa nu mai insel? In tineretile mele :) am tot inselat din diferite motive: plictiseala, nevoia de vedea daca persoanei de langa mine ii pasa sau i-a murit complet interesul, razbunare, nemultumire fata de relatie, nevoia de a gasi in persoana cu care insel ceea ce imi lipsea dintr-o relatie…acum „love and marriage” mi-a cam schimbat perspectiva. In sensul ca mi-am propus ca verigheta de pe deget sa simbolizeze ceea ce ar si trebui…perfectiune, echilibru, fara sfarsit… (in traducere: a te lasa de obiceiurile proaste). Problema este urmatoarea: nimeni nu este perfec si constient fiind de acest fapt, te casatoresti intr-un moment de nebunie.Apoi apar intrebarile: oare e dicizia buna? oare exista altcineva mai potrivit pe planeta asta? (daca nu si de pe alta planeta se accepta..lol)oare….(numai ca asemenea intrebari au raspunsuri de genul: DA…daca ai sa cauti totdeauna ai sa gasesti ceva mai interesant, mai bun, mai potrivit…poate doar pentru o perioada pana te schimbi/se schimba..asta e, viata are impactul ei asupra personalitatii). Si atunci? Ce faci? Incepi indelungi cautari si incercari ca pana la urma sa obosesti si sa te multumesti cu ultima persoana din sir? Te chinui sa salvezi o relatie in care esti nemultumit din anumite puncte de vedere, dar din altele esti fericit? Oare nemultumit de ceva nu vei fi intotdeauna? Concluzia mea este ca inselatul este o forma de lasitate deoarece nu ai curajul sa termini ce ai inceput, deoarece nu stii daca o sa gasesti ceva mai bun sau nu, deoarece intrebarile de mai sus ti le pui mereu si nu ajungi la nici o concluzie, si atunci de ce sa risti? Dar oare persoana de langa tine nu risca acordandu-ti incredere in timp ce tu joci la dublu?

    Răspunde
  • 16 septembrie 2009 la 23:30
    Legătură permanentă

    Inca o intrebare care ma chinuie…Sa iubesti este suficient intr-o relatie? Clar, toata lumea o sa zica NUUUUU. Dar
    cand totul merge prost, vorbele deja sunt zise, raul este deja facut si singurele alternative sunt sa iti ceri iertare si sa incerci sa o iei de la capat sau sa pui capat, ce faci?

    Răspunde
  • 16 septembrie 2009 la 23:37
    Legătură permanentă

    Cori, manca-ti-as gura ta…de ce ai deschis mama subiecte d-astea lungi si plictisitoare..sa ma chinuie pe mine la 11 noaptea in loc sa dorm ca maine iar ma asteapta o zi lunga de birou…..Deci ..a insela sau a nu insela! That is the question…iar daca as insela si as afla ca am fost inselata, oare asta m-ar face sa iert? Dar oare mai are sens sa ramai intr-o relatie in care inseli si esti inselat?

    Răspunde
  • 20 septembrie 2009 la 23:03
    Legătură permanentă

    Ierti ca s-a gandit la altul/alta si mergi inainte. Daca te-a inselat cu gandul inseamna ca ceva nu merge bine in relatie.

    Caz poate prostesc: Unul e sa zicem plictisit de o tipa care la modul absolut e foarte ok si foarte cuminte, ii face pe plac. Ea isi schimba radical atitudinea fata de el, nu se poate cumva ca el sa fie atras in continuare de ea?

    Vreau sa zic ca se poate si repara o relatie, daca se vrea cu adevarat de amandoi. Trebuie tratata cauza (problema, ce nu gaseste in relatie celalalt), nu efectul (trecem cu vederea si ne facem ca uitam) ca asa sigur se va mai repeta pana la inevitabila despartire.

    Garantii nu o sa iti dea nimeni, atat ca nu vei fi inselat/a sau ca nu vei insela la randul tau.

    Faptul ca nu ai inselat doar din „principiu” si nu fiindca nu ai motive e foarte putin incorect, ca exista sansa sa iti doresti sa inseli in acel moment.

    Eu cred ca sunt situatii cand merita sa lupti, dar nu ceda la ce e important pentru tine pentru altcineva care poate nu merita.

    Răspunde
  • 25 septembrie 2009 la 02:52
    Legătură permanentă

    Personal nu am inteles niciodata relatiile „in 3” in nici una din variante. Este in mod evident o cale inchisa sau cel putin una care se termina foarte brusc si de obicei cu o cadere in gol de numa. Sunt extrem de putine situatiile in care „lupta” se termina cu succes si mai si ramane ceva dupa, ceva care sa merite, nu doar ruine, regrete, reprosuri si temeri.
    Si totusi, atat de multe persoane – si iar voi fi tras de urechi dar tind sa cred ca mai mult partea feminina are astfel de inclinatii – se pierd in relatii de acest gen, stiind din start ca nu toate drumurile sunt deschise. De ce?

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *