Niciodata nu i-am crezut pe cei care spuneau că nu ne schimbăm. De fapt ne schimbăm, chiar foarte mult şi de la o zi la alta suntem altcineva.
Cum am ajuns la această concluzie? Mă uitam pe articolele de la începuturile acestui blog. De fapt mie îmi place să văd primele articole ale multor bloguri pe care le citesc, ba chiar există un blog prin această blogosferă pe care aş putea spune liniştită că l-am citit cap-coadă, pentru că am vrut să urmăresc traseul acelui blog.
Dar să mă întorc la oile mele, începuturile acestui blog, când îl foloseam ca loc de defulat, când taxam orice mă deranja, când abia aşteptam să ajung la laptopul meu pentru a-mi descărca energiile negative într-un loc. Acum am ajuns să folosesc acest blog altfel, nici eu nu ştiu cum, dar parcă nu mai simt nevoia să defulez pe aici. Poate că nici nu mai am atât de multe subiecte care să mă deranjeze. Poate că am ajuns în momentul în care sunt împăcată cu mine şi cu lumea din jur. Sau poate nu-mi mai pasă.
Doar că citind acele articole, abia mă recunosc. Şi mai spun unii că nu ne schimbăm…
Schimbarea ne stă în fire
sincer, era mai funny blogul pe atunci, dar si acum te citesc cu placere.
c’est la vie :)
bafta,
morwed.
Wow Morwed, stii ca ma gandeam la tine aseara cand citeam? Stiu ca era mai fun, dar life’s a bitch… fuck it if you can!
ha ha ha !
suna a Parazitii : „daca viata e o curva, inseamna ca eu traiesc cu doua”.
hi hi hi, ai dreacu misogini :P
dar stai linistita, cand am zis ca „era mai fun” nu inseamna ca acum e „not fun”.
e altfel, si-mi place in continuare.
frustrarile altora au un anumit sex-appeal, nu stiu de ce. De ex. din cand in cand mai dau o raita pe la pitici gratis, rid, si gata.
dar pe el nu-l am in Google Reader, capisci ?
bafta,
morwed.
p.s. : a, si alta blogarita din Ro n-am :P
multumesc… si mie imi plac misoginii aia nenorociti, ai dreacu ei!