Sau dispărute?

Avertisment: Articol lung şi cu multe idei de comunicat.

În primul rând mă văd obligată să îi doresc sănătate şi multă virtute domnişoarei/doamnei/duduiei/domnului (nu contează tăria sexului) care i-a recomandat unui amic să asculte Pretty Lights, care mi-a recomandat mie şi care eu acum stau ca un creier prăjit, cu o băluţă curgând lejer din colţul drept al buziţelor, privind în gol şi ascultând „Aiming At Your Head”.
Bună muzica şi pentru sală. Care sală? Aia unde te duci Georgeasco şi alergi ca dobitoaca pe bandă şi pe stepper şi faci aerobic cu un antrenor care poţi jura că e pe crystal meth şi căruia un clicker îi mai trebuie şi te pot considera dresată.

În aceeaşi notă sănătoasă şi voinică, m-am lăsat de fumat. Mă întreba cineva dacă număr zilele şi orele. Ei bine, nu! M-am lăsat pe 18 februarie, la aproximativ ora 20.00, când am terminat de citit cartea lui Allen Carr şi am fumat ultima ţigară. Am reţinut datele pentru că e până la urmă un moment important şi vreau să pot sărbători la anu’.
De fapt am încercat în uichend să trag nişte fumuri, dar plămânii mei s-au răsculat instantaneu şi am tuşit până mi-au ieşit ochii ca la melc.
Bag de seamă că domnii plămâni abia aşteptau să le dau o pauză şi acum nu mai vor neam să mai presteze fumat. Cu atât mai bine! Partea şi mai mişto e că nu mai am probleme cu reflexul vomitiv (prietenii ştiu la ce mă refer!). Partea mai puţin bună e că mi-e frică să nu mă lăţesc din lipsa nicotinei, motiv pentru care merg la sală şi mai lejer cu papa.

Murături! Vreau să scriu despre murături. Nu orice fel de murături, ci alea făcute în saramură. Alea cu un uşor iz de butoi, alea atât de sărate că vezi cum te umflii în timp ce le mănânci. Alea care se spârcăie sare şi după ce le-ai ţinut 4 zile în apă rece. Acele murături sunt dragostea vieţii mele, raţiunea mea de a trăi şi motivul pentru care toate inelele îmi lasă urme pe deşte.

Tara mi-a făcut un super cado: o nouă adresă de mail şi anume: corinasoupnights.ro. Dacă vreţi să ajutaţi proiectul, pe adresa asta vă propun să mă căutaţi! Plus că am auzit şi o bârfă cum că prin aprilie trebuie să ne pregătim de supă. Sinceră să fiu mie mi-e poftă de o supă de prin decembrie, când chiar ar fi mers una că era frig rău şi urât. Dar e clar că în maxim o lună o să mănânc o supă pe gustul şi inima mea.

#Conformunorstudii personale, majoritatea celor care au avut o „vorbă bună” de zis la adresa mea şi a articolului meu despre copii au fost bărbaţii. Chestie foarte interesantă şi care îmi ridică nişte semne de întrebare.

Şi pe final, cică a venit primăvara. Eu nu sunt perfect convinsă, dar am ochelarii de soare pe frunte, ceea ce poate fi considerat un semn pozitiv.

Pupăm Tara pentru ideea cu Daily Drop Cap :*

Gânduri disparate
Etichetat pe:    

4 gânduri despre „Gânduri disparate

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *