Scurt. Cel mai scurt din cei 27 de ani pe care-i am. Şi daca mă gândesc bine totul a pornit de la un moment de nebunie în care am scris: „M-am decis! Count me in!” (folosesc prea multe semne de exclamare, mai ales pe twitter şi facebook!!!)

Am avut momente de spaimă în care am vrut să renunţ şi singurul lucru care m-a oprit a fost ruşinea de a o privi pe Mika în ochi. Trebuie să ştiţi că eu o admir pe Mika şi că pe noi două ne leagă o poveste interesantă. Fără cuvinte, fără detalii! (un semn al exclamării care are rost!).
Şi m-am tuns.
Unii îmi spun că sunt frumoasă, alţii îmi spun că sunt sexy, alţii că sunt hidoasă. Eu zic că sunt Corina Georgescu – cu bune şi rele, cea care vorbeşte murdar, cea care intră în biserici doar ca turist, cea care nu-şi doreşte copii, cea care face ce poate ca să ajute, atât cât poate şi câteodată îşi bagă pixu’ (vorba Nebuloasei). Şi fără păr. Şi cu 2000 de euro de dat pentru nişte cauze care au nevoie.
În rest sunt bine, voi?

şasă luni fără sex, fiindcă ce farmec are fără puţin tras de păr? anulează, anulează!

Scurt şi de la capăt
Etichetat pe:

35 de gânduri despre „Scurt şi de la capăt”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *