Cei care mă cunosc au remarcat că m-am rotunjit destul de mult faţă de felul în care arătam acum 2 ani. Am pus un număr considerabil de kilograme – zece – şi nu mai mă simt confortabil în propria mea piele.

Nu ştiu cum sunt alte persoane, dar pe mine mă deranjează să-mi simt şuncile de pe picioare sau de pe spate – ştiu că nu sunt excesiv de grasă, sunt plinuţă şi nu mă încadrez la obezi, încă. Şi nici nu voi ajunge acolo, pentru că sunt îndeajuns de conştientă pentru a nu mă lăsa.

Eh, în aprilie am rămas uimită când am văzut pe cântar cifra uriaşă de 70 şi partea amuzantă era că nici nu-mi dădeam seama cum am ajuns acolo, că parcă prin septembrie 2010 aveam 58 – 59. Deci cum te faci batoză aşa fără să ştii? Mănânci bine şi se depune într-o veselie.

Bineînţeles, când am văzut 70 am avut câteva momente în care m-am gândit: Ei bine, asta e. Am ajuns o grasă, nu mai am ce face, măcar să mănânc ceva. După care mi-am revenit şi am trecut la regim. Şi am slăbit până la 64.

Dar targetul meu final este acum 57-le de la care am plecat.

Să ştiţi că am citit suficientă literatură pe subiect şi mi-am dat seama de un lucru simplu. Pentru a slăbi în mod sănătos, trebuie să mergi la nutriţionist şi să vizitezi sălile de fitness. Şi le-am luat pe rând, mai întâi doctorul şi de marţi şi sala.

După toate aceste reflecţii şi aflând de la o prietenă, a cărei prietenă s-a dus la nutriţionist (pe principiul prietenul unui prieten, al unui prieten), mi-am făcut programare şi vineri am fost la prima întâlnire. Se vede bine backgroundul meu de online, în care am ales o clinică de nutriţie pe baza recomandării unei cunoştinţe.

La prima întâlnire pot spune că mi-a plăcut doctorul nutriţionist care mi-a fost alocat, deşi eu alesesem pe cu totul altcineva. O tipă slăbuţă (ar fi culmea să fie o tipă grasă!) cu vorba lina, poate prea lină, cu mişcări gingaşe, care mă trata ca pe orice alt pacient care bobinează în disperare. A trebuit să completez şi un chestionar de 9 pagini în care să îmi povestesc sănătatea şi stilul de viaţă.

Mi-a plăcut că domnişoara (sau doamna) doctor m-a întrebat de ce m-am decis să merg la un nutriţionist şi am putut să îi dau răspunsul meu deştept, pe care nu l-am repetat că nu am obiceiul să-mi repet replicile în faţa oglinzii şi anume: „vreau să învăţ să slăbesc sănătos, să îmi respect metabolismul şi să nu mă mai îngraş după”. Simplu, nu? Aşa zic şi eu.

Până la următoarea programare, adică pe 2 decembrie va trebui să completez un jurnal al meselor în care să trec fiecare prostie care-mi intră în cavitatea bucală, iar la cum arăt acum nu se mai pune problema decât de produse alimentare.

Se pare că până în februarie am şanse să ajung la 60, pornind de la 68.7 (cât arată aparatul lor, de care nu mi-a plăcut deloc), aşadar sper ca de ziua mea să fiu silfidă ca pe vremea când arătam aşa. Şi pentru toată distracţia aceasta voi plăti 1070 lei în 3 tranşe. Ceea ce mie mi se pare de bun simţ când e vorba de sănătatea mea.

Voi ce aţi vrea s-o întreb pe nutriţionistă? Că eu deja mi-am făcut listă

De vorbă cu nutriţionistul – prima întâlnire
Etichetat pe:        

16 gânduri despre „De vorbă cu nutriţionistul – prima întâlnire

  • 26 noiembrie 2011 la 23:14
    Legătură permanentă

    Și eu m-am confruntat cu același lucru și am apelat la complexul de fitness unde lucrez ca și fotograf. :)
    Am discutat cu nutriționistul lor și spunându-i că oricum n-o să pot respecta o dietă am ajuns la altă metodă. I-am dat o listă cu top 10 alimente pe care le consum frecvent și mi-a aranjat acea listă în funcție de valoarea lor nutrițională, calitate, aportul vitaminelor etc. și cât sunt sau nu de sănătoase. În același timp m-am apucat și de antrenamente de cardio și fac pe săptămână așa: 2 x NiWa (nordic walking – cardio pe stepper), 1 x Hot Iron (cardio + slăbit/definire pe toate părțile corpului) și 1 x Spinning sau sală cu antrenor personal. Azi s-au împlinit două luni de când am început și am slăbit în total aproape 10 kilograme. Organic, fără să iau pastile sau alte prostii. :) Abia aștept să ajung la jumătate de an sau un an.. :)

    Răspunde
    • 26 noiembrie 2011 la 23:26
      Legătură permanentă

      Dragoş, bravo! Tu ai slăbit deja numărul de kg pe vreau eu să le pierd, felicitări. Şi să ştii că aşa vreau şi eu. Sănătos, cu regim special pentru metabolismul meu, cu sală. De marţi merg la pilates, pentru că am probleme cu cocoaşa şi pilates ajută şi la spate. Şi eu abia aştept să văd rezultatele peste două luni :D

      Răspunde
  • Pingback: De vorbă cu nutriţionistul – prima întâlnire – Idaho | Vasile Roata

  • 27 noiembrie 2011 la 15:21
    Legătură permanentă

    Întrebarea dumneavoastră nu e cinstită, stimată domnişoară.

    Vreau doar să spun că investim în lucruri care ne îmbolnăvesc ca apoi să plătim facturi fancy la cabinete fancy pentru a ne lecui. Un cerc vicios.

    Mii de scuze, am doar o nostalgie pentru vremurile mai simple cánd lumea era moderată şi nu existau nutriţionişti.

    Mult succes în continuare.

    Răspunde
  • 27 noiembrie 2011 la 15:30
    Legătură permanentă

    Oricât de mult aş vrea să înţeleg argumentul vremurilor simple, mi se pare deplasat să spui că e fancy să mergi la un medic nutriţionist. Atâta timp cât vrei să nu îţi baţi joc de propria sănătate, nimic nu mi se pare fancy. M-am operat la ochi, pentru că aveam o miopie uriaşă, e fancy? Mă duc la dentist pentru detartraj, e fancy? În vremurile simple, ar fi fost suficient un măr?

    Şi vremurile simple, erau simple. Acum avem aşa: E-uri, birouri, stres. Toate acestea contribuie la îngrăşare. Moderarea nu are nicio treabă, când tu mănânci de 2 ori pe zi, de multe ori o singură dată. De ce crezi că tot mai mulţi oameni sunt obezi? Regretarea vremurilor simple nu ne ajută cu nimic.

    Răspunde
    • 20 martie 2012 la 20:03
      Legătură permanentă

      Dacă ai hali cu adevărat de 2 ori pe zi și ce trebuie, n-ar fi nicio problemă majoră. Sunt oameni care au mâncat așa și un an de zile sau doi fără să aibă vreo problemă.
      inb4 cei cu gastrită și ulcer sau alte afecțiuni sunt excluși

      Răspunde
  • 27 noiembrie 2011 la 23:35
    Legătură permanentă

    Lupta impotriva kilogramelor nu e un lucru usor. Cine a trecut prin asta stie. Si eu am probleme cu greutatea de mult si caut un ajutor profesionist insa nu mi-am strans inca toata motivatia sa fac pasul la medic.
    Spune-mi te rog pareri despre cum merge cu clinica la care mergi, poate scrii dupa a doua consultatie cum a fost. Am intrat pe site-ul Kilostop si pare foarte credibil… dar astept mai multe de la tine.
    Si mult succes, ca avem impreuna acelasi dusman :) kilele astea de nu se mai dau duse…

    Răspunde
    • 28 noiembrie 2011 la 08:23
      Legătură permanentă

      Silviu, eu mi-am propus să scriu aici pe blog despre toată distracţia cu Kilostop, deci sigur vei afla şi restul detaliilor.

      Răspunde
  • 28 noiembrie 2011 la 09:41
    Legătură permanentă

    Slăbescu iar, ei? Felicitări pentru iniţiativă si mult mult succes! Te urmăresc din umbră în timp ce mă lupt cu o dietă a mea.

    Răspunde
    • 28 noiembrie 2011 la 10:41
      Legătură permanentă

      Slăbescu, desigur, dar cu cap! Sunt foarte încântată de cum se prezintă dna dr nutriţionist…

      Răspunde
  • 28 noiembrie 2011 la 14:06
    Legătură permanentă

    Bravo, Corina! Felicitarile si invidia mea merg catre tine!
    Invidie pentru ca tu ai avut mai multa motivatie si ai mers la medic.
    Eu sunt inca la stadiul „ok, trebuie sa slabesc, vad eu cum” :(

    Răspunde
    • 28 noiembrie 2011 la 14:41
      Legătură permanentă

      Ciupercuţo, eu cred că e uşor să slăbeşti, mai greu e să o faci cu cap. Eu intenţionez să scriu după fiecare întâlnire cu medicul…

      Răspunde
  • 3 decembrie 2011 la 17:05
    Legătură permanentă

    Corina, ziceai ca ne scrii cum a fost la urmatoarea consultatie la nutritionist. Sunt curiooos… Parca aveai urmatoarea consultatie vineri.

    Merci.

    Răspunde
  • Pingback: De vorbă cu nutriţionistul 02 - Idaho

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *