Stăteam de vorbă cu o prietenă zilele astea şi ‘mneaei mi se plângea că nu pricepe cum unele femei, de dragul argumentaţiei să le zicem piariste, şi-ar sacrifica demnitatea şi respectul de sine pentru nişte lucruri meschine precum articole pe bloguri de A-List. Facem o mică paranteză şi trecem aici o ipoteză uşor demonstrată mie cum că în spatele (şi de multe ori şi faţa) oricărei bloggeriţe se află un A lister.

Şi cum o ascultam eu pe amica aceasta a mea, împinsă fiind de experienţa mea din ultimul an şi un pahar de vin roşu, am tras aer în piept şi am început o discurs, vehement aş zice în care îi explicam cum noi, ca societate şi specie de Homo sapiens sapiens, ne-am căca defeca în mai puţin de 2 secunde pe asemenea concepte absurde, pentru – să zicem – un os mai mare şi mai cărnos.

Acum, le cer scuze cititorilor mei pro – creaţie / 7 zile, dar eu cred că sunt mai puţine verigi lipsă între mine şi o maimuţă, versus io şi o bucată de pământ reavăn (mai mult, diferenţa e atât de mare încât eu mă pot pişa micţiona pe o bucată de pământ, dar analogul nu se poate întâmpla), prin urmare, dacă zic că suntem mai mult animale, decât fiinţe superioare conduse de sentimente pure precum altruismul, demnitatea şi sacrificiul de sine, ştiu despre ce vorbesc, pentru că mă uit în jur şi îmi resimt unicitatea.

Deşi cred cu tărie în asemenea concepte şi îmi conduc viaţa în funcţie de înţelegerea mea a acestora, cred cu şi mai mare tărie, aş zice erecţie, că dacă mâine s-ar tăia curentul în toată lumea (becuri, motoare cu aprindere electrică, telefoane şi Facebook) în 5, hai poate 10 minute după ce ne-am dumiri că s-a dus dracului civilizaţia, ne-am întoarce cu o lejeritate de pijama la rădăcinile noastre de bestii, iar basme precum demnitate şi ladys first ar dispărea cu desăvârşire. Şi dacă foamea ar fi mult prea mare, primii pe proţapuri ar fi handicapaţii pentru că nu s-au mişcat suficient de repede ca să ne dispară din raza vizuală.

Ce vreau să spun în acest articol uşor dezlânat pe care îl vedeam coerent şi plin de miez când l-am început? Vreau să spun că ar trebui să îi lăsam pe ceilalţi să se ghideze după propriile percepte, iar noi să le urmăm pe ale noastre, oricum dacă pică curentu’ o belim cu toţii.

PS: cum vi se pare mai ochiometric? Pe stânga sau pe dreapta? (like sau share, că nu mă priveşte poziţionarea voastră pe axa x).

Demnitate, respect, altruism
Etichetat pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *