image

Săptămâna trecută a răzbatut în online o ştire cum că nu ştiu ce ONGuri au propus o lege în care să fie introdusă obligativitatea unor ore de consiliere psihologică în cazul unui avort. Clar, consilierea este rezervata femeilor care doresc sa scape de o sarcină nedorită.
Deşi la prima citire a articolului scris de Vali Petcu mi-am zis că nu mai abordez subiectul pe blogul personal, la o săptămână distanţă m-am răzgândit. Asta spune ceva despre cât de constante pot fi femeile, nu?
Se pare că unul dinte motivele declarate ale acestui proiect de lege este natalitatea scăzută, adică la 1000 de copii născuţi avem 520 de avorturi. O cifră mare, nu-i aşa? Jumătate dintre copiii care ar putea sa ne plătească nouă pensia peste 30 de ani, nu mai ajung să facă asta. Alarmant ar spune unii.
Eu zic că multe dinte aceste avorturi ne salvează pe noi de la plata ajutorului social.
Cumva avem impresia ca acei copii care mâncau noroi pe pâine vor ajunge să ne plătească nouă pensia?
În locul unor proiecte de lege concepute după chipul şi asemănarea BOR-ului, poate ar fi mai bine să ne întrebăm de ce sunt atât de multe sarcini nedorite. Să fie din cauza lipsei educaţiei sexuale? Oare nu ar fi mai bine ca în şcoli să îi învăţăm pe copii ce înseamnă contracepţia şi protecţia împotriva bolilor cu transmitere sexuală? Dacă se poate, vă rog ca orele de educaţie sexuală să înlocuiască orele de religie. Iar la aceste ore, mi-aş dori să nu văd profesori pudibonzi care să le spună copiilor că masturbarea duce la orbire şi că ar fi bine să fie virgini în noaptea nunţii. Ci profesori îndrăzneţi care să poată duce o conversaţie despre subiect astfel încât toţi elevii să înveţe cum se pune un prezervativ. Vreţi filme cu avorturi – daţi-le sa vadă. Vreţi poze, aş propune câteva cu herpesul înflorit. Şi dacă decid că vor să se mărite virgini, perfect!
În ultimele zile am citit multe articole pe subiect. Unele pro, altele contra, altele care predică moderaţia, unele dure ca să ne trezească la realitate. Unele cu poveşti impresionante. Dar poveştile sunt impresionante prin raritatea lor. Adevărul este că unele avorturi trebuie să se întâmple. Este mai bine şi pentru mame, taţi şi posibilii copii.
Iar basmele cu eradicarea avorturilor asta vor rămâne – basme. Dacă nu a reuşit comunismul să îl eradice, nu vor reuşi nici biserica şi nici statul român. Poate doar în situaţia în care vor fi toţi românii educaţi sau condiţiile de trai vor fi suficiente pentru a face un copil şi chiar şi atunci vor exista accidente.
Aşadar, poate că ar fi mai bine să începem campanii de educare a populaţiei, să deschidem cabinete de planificare familială şi să nu mai consiliem atâta femeile. Sau dacă vrem consiliere, să fie înainte de a-şi desface picioarele, nu după, când ştiu că nu au cum, cu ce şi cu cine să crească un accident.
Închei cu vorbele unui mare filosof pe numele său George Carlin care spunea că „not every ejeculation deserves a name”.





Sursa foto.

Iar despre avort
Etichetat pe:

4 gânduri despre „Iar despre avort

  • 2 aprilie 2012 la 15:45
    Legătură permanentă

    nu numai ca sunt perfect de acord cu absolut tot ce ai scris, dar nici nu mai am ce sa adaug!! Urlu si eu pe tema asta de cand ma stiu… degeaba… oamenii se inmultesc ca sobolanii .. acolo unde e mizeria mai mare… iar cand cate o femeie isi mai foloseste si capul si decide sa avorteze.. vin idiotii sa o consilieze.. GRESIT!!

    Răspunde
  • 2 aprilie 2012 la 19:30
    Legătură permanentă

    Singura formă în care „eradicarea” la care eu mă refeream este posibilă e exact cea despre care vorbeşti: EDUCAŢIA SEXUALĂ. Nu o lege, nu un dictator, nu o biserică. Ci o informaţie, pentru că e dintre cele mai puternice argumente.

    Da, educaţia nu se face în 5 zile şi nici în ceasul al 12-lea. Ar trebui începută din şcoala generală. Dar pentru cele care au trecut de faza asta de o vreme, deşi e prea târziu, e tot un început de educaţie. Sau na, ar putea să fie.

    De fapt, cred că toţi cei care am hrănit această controversă zilele astea spunem acelaşi lucru, dar fiecare pe limba lui: Avem mai mare nevoie de EDUCAŢIE, decât de CONSILIERE. Altfel, e ca şi când ai înfiinţa firme de pompe funebre, când tu nu ai nici măcar un spital în ţară.

    Răspunde
    • 3 aprilie 2012 la 01:15
      Legătură permanentă

      Miruna, sunt de acord, numitorul comun al articolelor din aceasta perioadă este educaţia. Eu am o problemă cu extremismul. Eu consider avortul ca pe un rău necesar, pe care vreau să îl văd în continuare ca o opţiune personală a fiecărei femei care are o sarcină nedorită. Nu îmi place că este prezentat ca o crimă, pentru că mi se pare o crimă să nu poţi decide ce faci cu propriul corp. Fiecare doarme cum îşi aşterne şi dacă este o traumă pentru femeie un avort, trebuie să suporte şi nişte consecinţe, pe care trebuie să le suporte cu o minte tare şi cu puţină raţiune.

      Răspunde
  • Pingback: Trucuri minunato-delicioase când eşti la dietă | Idaho

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *