Cunosc câteva persoane pe care muncile astea de jos, spălatul podelelor, spre exemplu, le ajută să își pună gândurile în ordine. Înțeleg principiul, doar că eu urăsc cu patimă tot ce înseamnă muncă repetitivă. Wax on, wax off o fi bun pentru Daniel și crearea memoriei musculare, dar pe mine mă omoară încet și sigur.

Așadar, am fugit de micile treburi de prin casă o viață întreagă. Până acum doi ani, mai puneam din când în când mână, că nu stăteam singură și mai trebuia să fac câte ceva prin casă, dar de când am rămas singura cu Canishu (nu vă sfiiți să-i dați like, nu mușcă și e vaccinat) am devenit cea mai leneșă persoană ever.

Doar că oricât de leneșă aș fi din când în când mai trebuie să pun osul la treabă si m-am decis că trebuie să intru în curățenia de toamnă.

În week-endul acesta, cine mă vede pe facebook sau pe twitter să-mi dea două palme după ceafă să-mi amintească unde ar trebui să fiu și ce ar trebui să fac – să șmotruiesc.

Ambîț mare
Etichetat pe:    

Un gând despre „Ambîț mare

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *