Prima carte SF din viața mea
La mine îndrăgosteala de SF s-a întâmplat în 1997, în clasa a 7-a, când ne-a pocnit pe mai mulţi o varicelă de toată frumuseţea. Pe mine m-a condamnat la o lună de bolit din cauză ca s-a combinat cu o gripă. O lună în care nu prea aveam ce face, televizorul nu era ce este acum şi oricum nu aveam voie să mă uit la TV din cauza miopiei forte pe care o stăpâneam la perfecţiune.

După primele zile de boleşniţă care se lăsaseră cu febră de 40 grade, tata a venit cu vreo 20 de reviste Anticipaţia (de La numărul 500 la 525, parcă) şi cu câteva cărţi.

Fiecare dintre noi suferă de o formă de OCD, iar eu simțeam nevoia să pornesc cu numărul 500 – Prețul secant al Genunii de Adrian Rogoz. Care mi-a plăcut și care mi-a deschis apetitul, astfel că am lins toate revistele și apoi am trecut la cărți. Prima din grămadă – Jocul Lui Ender al lui Orson Scott Card, m-a ținut pe marginea patului și m-a făcut să uit de mâncărime. Cine a trecut printr-o varicelă știe cum e să fii plin de bube pe care NU ai voie să le scarpini.

După ce am intrat în lumea SF am devenit o avidă cititoare, citeam tot ce îmi pica în mână şi pot enumera câţiva dintre autorii care mi-au plăcut: Norman Spinrad, Ursula K Le Guin, William Gibson (cyberpunk ftw!), Gerard Klein, Bernard Werber (Thanatonautii), Stanislaw Lem, Phillip K Dick, Ray Bradbury, Isaac Asimov şi bineînţeles, Frank Herbert. Dintre români, m-au impresionat Dănuţ Ungureanu (Aşteptând în Ghermana) şi Trilogia Abaţiei a lui Dan Doboş.

Sunt multe cărţi de science fiction care mi-au trecut prin mână, unele mi-au plăcut, altele nu. Unele nu le-am putut lăsa jos până nu le-am terminat, altele le-am citit doar ca să le termin. Altele (Count Zero) m-au cucerit încet, pagină cu pagină. Altele le-am citit ascultând diferite albume şi aşa am ajuns să îl asociez pe Împăratul Zeu al Dunei cu Amarok al lui Mike Oldfield.

Regret că până acum nu am reuşit să convertesc vreun copil la sefeologie. Sper că poate mai încolo voi reuşi. Sper că voi găsi un copil căruia îi voi putea arăta ce frumoasă e lumea Science Fiction-ului şi să putem discuta despre diferitele cărţi pe care le-am citit.

Dacă mă gândesc bine relaţia mea cu SF-ul e cea mai lungă şi cea mai împlinită. Şi pentru asta trebuie să le mulţumesc unui virus şi tatălui meu.

Cum să te îndrăgosteşti de Science Fiction
Etichetat pe:        

3 gânduri despre „Cum să te îndrăgosteşti de Science Fiction

  • 2 aprilie 2013 la 08:13
    Legătură permanentă

    Prima carte a fost „Vânatorul de Recompense” a lui Philip K Dick. Era numarul 1 din colecţiua Nautilus a Nemirei. Au fost apoi Van Voght, Norman Spinrad, Asimov… etc. Primele cinci cărţi le-am luat din banii de pluguşor :D

    Răspunde
  • 2 aprilie 2013 la 08:28
    Legătură permanentă

    Tare! Eu aveam abonament la biblioteca de sector din clasa Ia. Iti dai seama ca prestam tot ce prindeam!

    Răspunde
  • 5 aprilie 2013 la 23:08
    Legătură permanentă

    Corino, dc nu-l faci pe fii-miu sa iubeasca science fiction-ul…am grija sa te manance pleosnitele la batranete…si in caz ca nu stiai, astea au muscatura naspa rau!

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *