Guest post scris de tatăl meu

Am recitit, după vreo 20 de ani, „Ender’s Game”, a „vorbitorului” Orson Scott Card, pregătindu-mă pentru întâlnirea Clubului de Lectură Nemira.

Acum, pentru mine, cartea glăsuieşte despre apariţia, pe cale genetică, a ultimului profet („… el este! Oricum unul mai bun nu vom obţine”, spune Card în primele propoziţii). Terţul Andrew, cel care trebuie să pună de acord, în următoarele cărţi, specia umană cu extratereştii.
Cred că numele fraţilor Wiggin, Peter şi Andrew, vine de la doi apostoli („trimişi”) fraţi: Sf. Petru, „piatra” de temelie a bisericii creştine, şi Sf. Andrei, cel supranumit „cel dintâi chemat” (a ajuns şi pe la Euxin).
Sigur, tema centrală, cea a luptei cu „gângănile” (sau altă formă aliană) este una veche în SF (1. „Infanteria Stelară”, Robert A. Heinlein; 2. „Asediul Aristei”, cooordonată de Bill Fawcett), ca şi cea a războinicului perfect. Şi cred că ele vor rămâne până când vom afla că „ei” există sau nu.

Aştept cu nerăbdare întâlnirea din 17 iunie, a Clubului de Lectură Nemira care are drept temă de vorbire „Ubik” de Philip K. Dick.
Sper că discuţiile vor fi la fel de interesante precum cele despre „Dune”, primul „cenaclu SF” la care am participat, sau „Ender”. Am întâlnit oameni deştepţi, care iubesc SF-ul şi cărţile sale cele mai importante (la întâlnirea Dune, am descoperit oameni care ştiau pe de rost litania Bene Gesserit „Împotriva fricii” – „I must not fear. Fear is the mind-killer”).

Despre Jocul lui Ender
Etichetat pe:

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.