De când au luat-o razna tabloidele și ziarele românești cu povestea Alexandrei Stan, am citit destul de multe articole, de fapt dacă stăm un pic și ne uităm pe Zelist, vedem că mulți și-au dat cu părerea pe subiect. Am să atrag atenția asupra câtorva: 1, 2, 3 și 4.
Recunosc că îmi plac glumele despre violența, viol, pedofilie chiar dacă sunt tabu. Eu consider că putem face haz de necaz. Așa cum s-a întâmplat și în cazul vedetei.

Daaaaaaaaar.

Violența domestică există. Violența există. Bineînțeles, am avut nevoie de o vedetă să o pună pe tapet și lăsând deoparte toate glumele mai bune sau mai puțin bune, trebuie să discutăm despre violență.

Nu, agresorul/oarea nu este un jeg. Este o persoană care încearcă să își impună punctul de vedere cu pumnul. Se tratează cu pușcărie și terapie. Mă rog, mai puțină pușcărie că nu avem o legislație prea bună pe zona asta.

Nu, agresatul/a nu este un/o prost/proastă. E foarte ușor să ajungi să ai o setare mentală de victimă, gândiți-vă un pic la situația fetei, puneți-vă un pic în șoșonii ei. Luați în calcul și faptul că nu era prima dată și că între ei se pare că existau relații sexuale. Nu știu de ce am o presimțeală că lucrurile nu erau atât de rozalii cum credem noi.

Nu sunt de acord să o înjurați că l-a iertat. Nu sunt de acord că e normal să fie bătută, deși recunosc am râs la articolul lui PG. Nu e normal nici ca el să plece liniștit acasă pentru că ea nu a vrut sau putut să depună acea plângere penală împotriva lui.

De fapt, ceea ce ar trebui să ne atragă atenția în acest moment este nonșalanța cu care privim agresiunea, pentru că de fapt toată problema se rezumă la un act de violență, care nu este sancționat, pentru că ne pierdem în detalii. Cine, când, cum și dacă o merită.

I-a dat o palmă. Ce? A omorât-o?
Etichetat pe:

8 gânduri despre „I-a dat o palmă. Ce? A omorât-o?

  • 18 iunie 2013 la 15:11
    Legătură permanentă

    O înjurăm pentru că proasta a vrut să-l pună la punct pe fraier, dar numai pe jumătate, cât să rămână vedetă.

    Dacă făcea gură la TV și nu mai făceau afaceri împreună era ceva, dar așa… își merită soarta proasta. Cu mindset sau fără mindset de victimă.

    Răspunde
    • 18 iunie 2013 la 16:20
      Legătură permanentă

      Femeile în țara noastră sunt obișnuite cu violența. Și mulți dintre bărbați. Cunosc, sau mai bine spus cunoșteam tipe care considerau normal faptul că au luat un pumn de la consort. „Ce fata, e și el om.”
      La noi în țară agresivitatea e firească, spui ceva îți iei bătaie, te cerți cu cineva sari la bătaie. Până și retorica e una violentă „îți trag una de nu te vezi”, „i-am dat una din fundul curții” etc.

      Răspunde
      • 18 iunie 2013 la 20:11
        Legătură permanentă

        Mai mult sau mai puțin. Mai mult în zonele prin care nu trece trenul.

        Ceea ce zic eu e că ceva nu se pupă când plângi pe la TV dar consideri bătaia iertabilă.

        Răspunde
  • 19 iunie 2013 la 10:16
    Legătură permanentă

    Bine spus. Violenta este violenta, nu conteaza cine e la capatul gresit al pumnului. Dar dupa generatii de femei batute si o societate care inca mai considera ca e rost de mistouri, mai greu sa privim acest fenomen asa cum trebuie: ca fiind ceva ANORMAL si ce trebuie stopat/pedepsit.

    Răspunde
  • 26 iunie 2013 la 13:45
    Legătură permanentă

    „Nu, agresorul/oarea nu este un jeg. Este o persoană care încearcă să își impună punctul de vedere cu pumnul”

    „O persoană care încearcă să își impună punctul de vedere cu pumnul” se bate cu alţi golani. Nu cu o tipă care cântăreşte 50 kg cu tot cu bocanci. De obicei în felul ăsta încearcă să îşi impună punctul de vedere semi-impotenţii cu pula mică, atunci când li se atrage atenţia că au „o dotare” care ar fi umilitoare chiar şi pentru un gândac.

    Răspunde

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *